(înapoi la pagina Elemente Esenţiale ale pomului Vieţii – click)
Ramhal sunt inițialele lui Rav Moșe Haim Luzzatto, care s-a născut în Ghetoul din Padova, în Italia, în anul 1707. Fiul lui Jacob Vita și Diamente Luzzatto, părinţi nobili, dar modeşti și cuvioşi. Ramhal a fost dat la Yeșiva, în timp ce alți părinți preferau facultatea de Medicină a Universității din Padova. De la o vârstă fragedă, el a arătat un talent excepțional pentru studiul Cabalei; într-o scrisoare trimisă de prietenul și elevul său Rav Yekoutiel Gordon către Rav Mordekhai Yaffe din Vilna, citim:
„Ramhal avea doar paisprezece ani, dar știa deja pe de rost toată Cabala lui Ari Z’al și nimeni nu știa despre asta, nici măcar parinții săi.”
La vârsta de cincisprezece ani, el scrisese deja prima sa carte [4] despre Cabala. Rav-ul și profesorul său, Rabinul Isaiah Bassan, un cunoscut savant al Talmudului și unul dintre cei mai importanți rabini din Italia, a scris:
„I-am comunicat toți pașii cunoașterii și toate bunurile mele spirituale erau la dispoziția lui; nimic nu i-a fost ascuns acestui geniu însetat de cunoaștere. El căuta în întreaga mea bibliotecă pentru a găsi unele dintre scrierile Cabalei pe care mi le dăruise D-zeu, apoi va fi traversat pârâul, gustând „Eț Hayim”(Pomul Vieţii). Mintea lui va fi intrat apoi în văile secretelor și a început să le iubească și să se bucure de ele … „[5]
La vârsta de șaptesprezece ani, Ramhal remarcă anumite contradicții în „Eț Hayim” [6] și și-a compus cartea „Leşone Limudim”, în care a afirmat regulile moderne de gen, stilistică, retorică și versificație, ca ghid pentru scriitorul ebraic. Ramhal a demonstrat abilități speciale în folosirea metaforei și asonanțelor și a folosit această abilitate cu mare eficiență în diferitele sale scrieri dramatice. Pentru asta, Ramhal va fi proclamat „părintele literaturii ebraice moderne” [7].
Mai târziu, un Maggid [8] i s-a dezvăluit lui Ramhal. Într-o scrisoare către Rav Benjamin HaCohen în decembrie 1729, el scria:
„În timp ce meditam la un Yihud [9], am adormit și, când m-am trezit, am auzit o voce care spunea: „Am coborât pentru a dezvălui secretul ascuns al Sfântului Rege. ”Am rămas o clipă tremurând, apoi mi-am revenit … vocea nu a încetat să dezvăluie lucruri misterioase. A doua zi, în același timp, mi-am luat precauția de a fi singur în camera mea, iar vocea s-a manifestat pentru a dezvălui un alt secret, până în ziua în care mi-a dezvăluit că era un Maggid …. Trei luni mai târziu, mi-a transmis alți Yihudim de făcut în fiecare zi, pentru a merita vizita lui Eliyahu Hanavi [10] … Apoi Eliyahu Hanavi a venit să dezvăluie secrețul celest, iar mai târziu a anunțat venirea lui Mettat’ron – Marele Prinț al îngerilor…”
La dictarea Maggid-ului, Ramhal a scris mii de pagini și a dezvăluit secrete magnifice.
Un grup de studiu mistic s-a format în jurul lui Ramhal, având drept scop: Tikun a lui Șhina și a întregului Israel și lectura continuă a Zohar-ului [11]. Aderarea la acest grup cerea conformarea cu regulile purității și devoțiunilor scrise și semnate de membri.
Odată ce obiectivele acestui grup de studiu și revelația Maggid-ului au devenit cunoscute, unii rabini, în special Rav Moșe Haggiz, au început să desfăşoare un război împotriva lui Ramhal. Pentru ei, din cauza rupturii create în cadrul comunității evreiești de mișcarea pseudo-mesianică a lui Șabbetai Țevi [12], misticismul și Cabala erau sinonime cu o provocare și un pericol pentru comunitate.
Acest război, sau mai bine zis persecuție, întrucât atacurile veneau doar dintr-o parte, este descris în mare măsură în corespondența dintre Ramhal și Rav-ul său; Rabinul Bassan [13]. Într-una dintre scrisorile scrise de Ramhal către Rav Bassan el îşi demonstrează în mod clar spiritul pașnic, fiind deasupra unor asemenea certuri mărunte:
„Încearcă prin înțelepciunea ta, stăpâne, să le respingi argumentele … În ce scop această ceartă … Nu vreau să creez conflict cu nimeni … De pace avem nevoie …”
Rabinului Moşe Haggiz Ramhal i-a scris:
„Pentru înțelepții ilustri … numele său este printre cei mai mari … fiul celor drepți … cum se face că tu, un înțelept – ca un înger al lui D-zeu, ai intrat în război fără a încerca să te adânceşti în problemă; să declari război împotriva cuiva pe care nu l-ai întâlnit sau pe care nu l-ai văzut niciodată … Nu, nu este un lucru bun. În orice caz, să încetăm această ceartă … să nu-I facem loc lui Satana să danseze între noi … „
Timp de cinci ani perioada de persecuție se prelungşte şi îl vedem pe Ramhal încercând să se apere și să răspundă la acuzații, în special la cele ale Curții Rabinice din Hamburg, al cărei șef era rabinul Ezekiel Katzenellenbogen [14]. Totuși, ce i s-a reproșat de fapt? Nimic specific, cu excepția poate că ar fi scris despre Cabala, ca l-ar fi menționat pe Mesia și ar fi dezvăluit comunicările sale cu Maggid-ul. Cu toate acestea, niciodată, și în niciuna dintre scrierile sale, Ramhal nu a făcut aluzie la el însuși ca Mesia sau orice alt gen de salvator. Într-una din scrisorile sale către rabinii din Livorno, el a scris:
„Nu fac miracole, şi nici nu prezic viitorul. În realitate, mulți oameni se adună în jurul meu pentru a studia Tora. După aceea, scriu cărți, așa cum mi-a permis Domnul … Chiar și magii faraonului au făcut minuni înaintea lui Moise … Și după umila mea părere, nu este calea corectă de a pune la îndoială conținutul unei înțelepciuni.”
În ciuda acestei declarații foarte clare, la insistența rabinului M. Haggiz, Ramhal este de acord în anul 1730 să semneze un document care să ateste că și-a retras oficial scrierile și a fost de acord că:
„Datoria fiecărui evreu este de a respecta ordinele rabinilor, chiar dacă aceștia spun că mâna dreaptă este stânga, iar mâna stângă este dreapta și să nu mai scrie în limba Zohar-ului despre Cabala, în numele lui Maggid sau ai altor suflete sfinte; pentru a nu provoca certuri între înțelepții lui Israel.”
În urma acestei întreprinderi, Ramhal și-a trimis toate scrierile sale cabalistice de dinainte de 1730 rabinului Bassan, care le-a sigilat într-un sufăr și le-a transmis rabinului Moşe Alprun din Padova.
Din 1730 până în 1734, Ramhal a scris peste 40 de lucrări despre Cabala, dar nu în numele Maggid-ului, din respect pentru acordul semnat, ci mai degrabă într-un limbaj subtil și rațional.
În 1735, la vârsta de 28 de ani, și după ani de hărțuire, el a părăsit Italia și s-a stabilit în Olanda. Trecând pe lângă Frankfurt, Ramhal l-a întâlnit pe rabinul Dayan Ya’acov Papiroch, care i-a ordonat să plece și l-a obligat să semneze un alt acord care să-l împiedice să scrie despre Cabala sau să studieze lucrările sale cu oricine. Cu toate acestea, el a păstrat dreptul de a studia operele lui Ari Z’al începând cu vârsta de 40 de ani, la care, din păcate, nu a mai ajuns niciodată [15].
Abia în 1736, după moartea profesorului său, rabinul Bassan, boala gravă a rabinului Haggiz și îngroparea cufărului care conținea manuscrisele, lucrurile au început să se calmeze.
La Amsterdam, o perioadă de relativă liniște a durat până în 1743; acolo Ramhal este numit Roș Yeșiva și își scrie cea mai cunoscută carte și una dintre cele mai studiate în Yeșivot până în prezent: Mesilat Yeșarim (Calea celui drept [16]), o capodoperă a eticii, fără a fi moralizatoare. De asemenea, a publicat alte două lucrări importante: Da’at Tevunot (Inima Cunoscătoare [17]) și Derech HaŞem (Cale Domnului [18]).
În 1743, Ramhal și-a îndeplinit visul de a se așeza în Ereț Israel, pentru că așa cum spun înțelepții noștri: „Să trăiești în Ereț Israel, este o poruncă care include toată Tora”. Se cunosc foarte puține detalii despre viața sa acolo, cu excepția faptului că a locuit în orașul Akko, lângă Tiberias. Cu toate acestea, șederea sa în Israel a durat foarte puţin timp, întrucât a murit împreună cu familia în timpul unei epidemii de ciumă, în anul 1746, la vârsta de 39 de ani.
O întrebare care se pune este dacă Ramhal a scris vreo carte în Ereț Israel. Niciuna nu este cunoscută până în prezent, dar este greu de crezut că, după ce a fost persecutat pentru scrierile sale cabalistice, el s-ar fi abținut să facă acest lucru, acum că-şi găsise definitiv libertatea.
La fel ca multe alte mari genii, Ramhal a fost recunoscut ca atare abia după moartea sa. Gaon din Vilna a declarat că, dacă Ramhal ar fi fost încă în viață, s-ar fi dus până în Italia pe jos pentru a învăța din înțelepciunea sa. Despre Mesilat Yeșarim, el a spus:
„Această carte este mărturia măreției autorului său și a viziunii sale extraordinare asupra potențialului uman pentru înălțare …”
Maggid-ul lui Mezritch a spus:
„Generația sa nu l-a meritat pe acest mare om … Mulți dintre oamenii noștri, datorită lipsei cunoașterii, au rostit asupra acestui om sfânt o calomnie care nu era justificată”.
Este păcat că unii rabini din generația sa l-au confundat cu un impostor și l-au împiedicat să lase poporul lui Israel să beneficieze de alte lucrări magnifice.
Ar trebui să ne rugăm ca generația noastră să merite dezvăluirea tuturor scrierilor sale și, în special, a cărţii „Zohar Tiniona” [20], care a fost îngropată împreună cu celelalte scrieri ale sale, de către rabinii de la Frankfurt. Amin.
(înapoi la pagina Elemente Esenţiale ale pomului Vieţii – click)