Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)
Yesod constituie fundamentul pe care se bazează toate Sfirot anterioare. Cuvântul Yesod înseamnă temelie.
Yesod primește energia Sfirot anteriore și fructifică totul mai jos. Este legătura dintre cer și pământ. Astfel, este temelia creației (Concepte mistice, p. 837).
Legând lumile superioare și această lume, Yesod este calea comunicării. Și Yesod funcționează ca abilitate de comunicare la nivel uman. Definiția biblică a ființei umane ca „suflare de viață” (Geneza 2: 7) este parafrazată în traducerea aramaică, „un spirit vorbitor” (Kantor). O ființă umană poate comunica. În toate relațiile noastre, putem comunica celorlalţi bunătatea.
Sfirot Neţah și Hod se aseamănă cu o relație umană de a da și a primi. Yesod constituie culminația acestei relații (Spaţiul Interior).
Putem chiar să comunicăm și să îi inspirăm pe cei de la un nivel spiritual mult mai înalt decât noi. Rabinul Nachman din Breslov ne-a învățat că fiecare individ are un domeniu în care poate fi învăţător pentru un altul. Trebuie să așteptăm și să căutăm acel moment în care putem dărui un cuvânt de reflecție, creștere, perspicacitate și răscumpărare unei alte ființe umane.
Yesod este asemănătoare cu gura dedicată cuvântului sfânt.
Comunicarea supremă este Da’at, cunoașterea. Când Biblia spune că Adam a avut relații conjugale cu Eva, ea spune că “a cunoscut-o”.
Prin urmare, Yesod este similară cu organul masculin al procreației, care canalizează sămânța vieții.
Întrucât pasiunea sexuală este cea mai copleșitoare și mai greu de îmblânzit, numai atunci când natura spirituală a unei persoane stăpânește impulsul său sexual, el este numit Ţadik: un maestru spiritual. Paradigma pentru Ţadik este Iosif, un tânăr în captivitate care a rezistat înșelăciunilor sexuale ale soției seducătoare a stăpânului său (Zohar).
Caracteristicile vorbirii și ale sexualității se întâlnesc în domeniul vorbirii despre sexualitate.
Emulăm Sfira Yesod neimplicându-ne în vorbirea care duce la gânduri licențioase. Gândirea este o comunicare interioară – și ea corespunde lui Yesod. Ar trebui să ne abținem de la orice subiecte care ne conduc către o stare de spirit lipsită de sfinţenie. „Nu lăsa gura să te bage în păcat” (Eclesiastul, 5: 6).
Yesod este comparată cu curcubeul. Curcubeul este precum arcul unui arcaș, aruncându-și săgeata înspre Malhut, obiectul conjugării lui Yesod. În mod similar, obiectul propriu al activității sexuale a unui bărbat este soția sa (Tomer Devorah).
Sexualitatea
Yesod este Sfira sexualității sfinte.
Revoluția sexuală a promis o eră a sensibilităţii, tandreței, adevărului, spontaneităţii, a împlinirii și maturităţii.
În schimb, a creat o cultură a persoanelor angajate într-un comportament iresponsabil și promiscuu, rezultând o populație de copii născuți în familii fără iubire și abuzive. Între timp, imagini erotice de exploatare sunt folosite pentru a vinde produse și a crește ratingurile televizate.
Așa cum Yesod se referă atât la sexualitate, cât și la comunicare, tot aşa nivelul comunicării sexuale, precum și conţinutul general al comunicării au crescut și s-au brutalizat.
Apelul pentru eliberarea de reținere a dus la o înrobire în faţa licenţiosului.
Acest licențios este o dependență de fizic, un divorț grav de realizarea faptului că universul conţine un element spiritual. Este o căutare a paradisului în cadrul plăcerii fizice.
Este o evadare din relație, din intimitate și din sufletul nostru.
Sexualitatea ne afectează sentimentele – peste, se poate spune, sufletul nostru.
Activitatea în afara unei relații de dragoste și angajament duce la sentimente de depresie și reproș faţă de sine. Acestea sunt reacția sufletului la maltratarea sa.
Chiar și în domeniul căsătoriei, Tora creează prescripții pentru a se asigura că relațiile fizice sunt similare cu procesele lui Yesod. Trebuie să existe dragoste și comunicare. Iar relația poate avea loc numai atunci când există posibilitatea impregnării: numai atunci când femeia nu se află la ciclu.
Aceste prescripții îi determină pe bărbat și pe femeie să-și vadă relația ca pe un templu.
Idealul lui Yesod poate fi abordat de toți. Numai foarte puțini pot fi cuprinși de acel ideal; doar o mână dintre ei dobândesc starea unui maestru spiritual. Dar, indiferent de gradul în care ne dedicăm dialogului cu D-zeu și comunicării sfinte cu alte ființe umane, suntem conectați cu integritatea la Yesod.
Yesod indică faptul că înțelepciunea noastră abstractă trebuie să se reflecte în înțelepciunea faptelor noastre. Actele noastre ar trebui să fie chiar mai măreţe decât înțelepciunea noastră intelectuală. Așa cum afirmă Talmudul, „Dacă faptele bune ale unei persoane îi depășesc înțelepciunea, înțelepciunea sa va dura. (Şavuot 2:19).
Maestrul Spiritual
Yesod se referă la maestrul spiritual.
Putem privi la mulți oameni ca învăţători. Dar un maestru spiritual este fundamental diferit. Rabinul Nachman ne-a învățat că „Un Ţadik are aceeași înfățișare ca oricine altcineva. Cu toate acestea, el este complet diferit de ceilalți oameni și într-adevăr nu se aseamănă deloc cu ei. Un evreu sfânt pare să meargă având același interior ca oricare altă ființă umană, dar el este într-adevăr o ființă total diferită „(Likutei Moharan 11116).
Biblia ne spune că „cel neprihănit are temelii veşnice” (Proverbe, 10:25). Atât de purificat este sufletul unui Ţadik încât este de fapt identificat cu Sfira Yesod, legătura dintre cer și pământ.
Din acest aspect, putem înțelege uimitorul Midraş conform căruia atunci când Adam a fost creat, îngerii l-au crezut ca fiind D-zeu. Deși D-zeu a creat lumea, creația a trecut printr-un nivel numit Yesod, cu care este identificat sufletul unui Ţadik.
Mai mult decât atât, faptul că un Ţadik este „temelia lumii” înseamnă că totul a fost creat pentru el. În măsura în care ne aliniem voința și acțiunile cu voia lui D-zeu, D-zeu a creat lumea pentru noi.
Aceasta luminează și motivul pentru care D-zeu l-a pus pe Adam să numească animalele. Aceste nume reprezintă forțele spirituale cu care fuseseră create. Dându-le nume, Adam a atras acele forțe în ele. În acest fel, Adam a funcționat precum Yesod: „temelia lumii”.
Aparent, starea de a experimenta sufletul identificat cu Yesod a dus la formarea de doctrine neevreiești în care sfântul învățător este identificat cu D-zeu. Această doctrină pare a fi o interpretare confuză a experienței extraordinare de a fi o conductă a existenței lumii.
Există o recunoaștere generală a nivelurilor sublime la care un suflet uman se poate ridica – sau pare să se ridice. Modul în care interpretăm acest fenomen arată diferența dintre ceea ce iudaismul consideră credință acceptabilă și idolatrie. Chiar și cele mai inspirate viziuni ale unui Ţadik nu sunt altceva decât descrierile unei ființe umane care slujeşte lui D-zeu, supusă erorii și legată de aceleași stricturi ca și alte ființe umane.
Rabinul Nachman ne-a învățat că fiecare se poate transforma, printr-o muncă grea, într-un Ţadik. Yesod este conducta tuturor sufletelor (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Melamdim 4: 4).
Ţadik-ul, ca şi Yesod, temelia, constituie pasajul dintre cer și pământ. Astfel, el include în sine atât cerul, cât și pământul. Prin influența sa, toți oamenii își pot uni propriile vieți spirituale și materiale (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Netilat Yadayim 6:61).
Ţadik-ul este capabil să îndrepte atât pe cei care sunt spirituali, cât și pe cei care sunt pământești. Uneori, când o persoană se ridică la un nou nivel al spiritului, devine grandioasă. Ţadik-ul îi arată acestei persoane că, în adevăr, este încă departe de ceea ce este D-zeu cu adevărat.
Alți oameni se simt foarte îndepărtați de D-zeu. O astfel de persoană simte în sine o scânteie plină și sfințită de dumnezeire. Cum se va ridica vreodată de la straturile nesfârșite de particularitate la sfinţenie? Ţadik-ul îi arată unei astfel de persoane că „Tot pământul este plin de mărirea Lui” (Isaia, 6: 3) și că poate reînvia scânteia din el însuși (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Beheimah V’chayah Tehorah 2: 1 ).
Biblia spune că la începutul creației, un râu curgea din Eden și se împărțea în patru râuri. Aceste patru râuri corespund celor patru elemente tradiționale de bază ale lumii fizice: foc, aer, apă și pământ. [9] Denumirea ebraică pentru fiecare element este Yesod. Toate acestea curg de la râul original, Yesod original, nivelul de Ţadik.
Prima literă a lui Yesod este un Yod – cea mai simplă și elementară literă, un punct. Ţadik-ul este umil, anulat înaintea lui D-zeu. El este capabil să se alăture tuturor celorlalți, fie că este o persoană la un nivel spiritual înalt, fie că este la un nivel inferior. El poate influența toate nivelurile realității, întrucât toate cele patru elemente decurg din Yesod cea simplă și originală.
În acest fel, Ţadik-ul aduce pacea în lume, pentru că îmbină și echilibrează toate energiile și elementele acestei lumi, plasându-le pe fiecare în sfera sa adecvată (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Maţranut 4: 2).
Așa cum Yesod colectează toate calitățile celorlalte Sfirot de deasupra sa și le varsă în Malhut, tot așa și Ţadik-ul îi aduce la viaţă pe trăiește pe toți cei doborâți. El are capacitatea de a-i inspira pe toți oamenii și de a-i reconecta la prezența lui D-zeu (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Tefillin 5:43).
Ţadik-ul este compus din toate calitățile frumoase ale lui Israel. Astfel, îi iubește și îi hrănește. Și poate vedea și calitățile frumoase ale lui D-zeu.
Prin urmare, Ţadik-ulstrălucește de frumusețe, pentru că este compus din frumusețea ființei umane individuale și din frumusețea lui D-zeu.
El dezvăluie dragostea lui D-zeu pentru fiecare individ și slava lui D-zeu față de Israel. Atunci orice insultă este anulată și lacrimile sunt șterse de pe fiecare față. Frumusețea și onoarea cu care D-zeu laudă pe Israel sunt dezvăluite (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Birkat Hamazon 4:11).
Ţadik-ul, liderul, dăruieşte compasiune. Așa cum spune versetul, „Cel ce are milă de ei, îi va călăuzi” (Isaia, 49:10). Yesod se află într-o linie directă sub Tiferet, care este Sfira a compasiunii. Ţadik-ul atrage compasiunea în această lume.
Esența acestei compasiuni este conștientizarea cât de jalnic este atunci când un om păcătuiește și se întrerupe din capacitatea de a se agăța de adevărul și dulceața prezenței lui D-zeu. Ţadik-ul consideră că cele mai grave suferințe din lume nu sunt nimic în comparație cu povara unor astfel de rele. După cum spune versetul, „Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine” (Psalmi 38: 5). Pe de altă parte, atunci când nu păcătuim, chiar dacă suferim, nu se consideră suferință – „nu există suferință fără păcat” (Şabat 55a) – pentru că suntem încă conectați la Da’at, conștientizarea lui D-zeu.
Ţadik-ul trebuie să știe cum să se descurce cu compasiunea, pentru că compasiunea deplasată poate fi foarte dăunătoare. Scopul său este să răspândească o civilizație a bunătății, binelui și înțelegerii sfinţeniei. Moise i-a învățat pe iudei: „că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El” (Deuteronomul, 4:35). Fără o astfel de înțelegere, omenirea este în cel mai bun alcătuită din animale cu formă umană. Faptul de a păcătui denotă lipsa unei astfel de înțelegeri, ca în afirmația Talmudului că „un om nu comite un păcat decât dacă un spirit al prostiei a intrat în el” (Sota 3a).
Arhetipul unui om al compasiunii a fost Moise. Mesia însuși va purta în sine sufletul lui Moise: „Ce este a mai fost şi ce va fi a mai fost” (Eclesiastul 3: 15).
Moise a avut adevărată compasiune, având grijă de ceilalți fără interes personal. Când evreii au păcătuit, D-zeu a amenințat că îi va ucide și va reconstrui națiunea Israel din familia lui Moise: „pe tine te voi face strămoşul unui neam mare” (Exodul 32:10). Dar Moise s-a rugat lui D-zeu: „Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău” (ibid. 32).
Înainte de a putea primi inspirație din ființa noastră interioară, trebuie să fim inspirați de un prieten. Și chiar înainte de aceasta, trebuie să ne inspirăm de la Ţadik.
Dacă nu vedem un exemplu de mare artă, suntem condamnați la mediocritate artistică. Până când un maestru nu ne învață să apreciem un concert pentru viola de Bach, este posibil să nu înțelegem că există ceva dincolo de muzica populară.
Numai când am fost expuși învățăturilor unui Ţadik, când sufletul nostru a fost întins și luminat, putem căuta inspirație la un prieten sau în noi înșine.
Mai mult decât atât, prezența unui Ţadik este în sine luminătoare. Chiar și atunci când o persoană cu un nivel spiritual scăzut este plină de carismă, poate fi transformată în prezența acestuia. Cât de mult poate afecta o persoană care este în contact cu cele mai înalte niveluri de spiritualitate pe cei din jur.
„Iosif era mai-mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară” (Geneza, 42: 6). Ţadik-ul, exemplificat de Iosif, are responsabilitatea de a direcționa binecuvântarea către toți oamenii. Binecuvântarea și înțelepciunea Ţadik-ului prevăd că mâncarea va fi disponibilă în anii foametei.
Când trăim o viață în robie cu această lume, trăim în foamete spirituală.
Putem ușura foametea rectificându-ne natura sexuală și primind hrană din învățături și, dacă este posibil, din prezența maeștrilor spirituali.
Apoi ne redăm dragostea noastră față de D-zeu, care căzuse și se atașase de lucrurile din această lume. Abrogăm insulta atașamentului față de această lume și înlăturăm foamea spiritului (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Birkat Hamazon 3: 2).
În vremurile noastre, un învăţător adevărat este extraordinar de greu de găsit.
Unde este Baal Shem Tov, cel din epoca noastră, un om cu simplitate, înțelepciune și sfințenie, care-l iubește pe fiecare individ, care arată celor doborâți cât de iubiți sunt de D-zeu și care poate umili pe cel mai măreţ adept?
Unde este omul care ne poate atinge inima și ne poate atrage? Unde este omul care ne poate privi în suflet și ne poate conduce către o viaţă cu sens, inspirație și reînviere continuă? Unde este omul care poate auzi revărsarea inimii noastre fără să-și strângă buzele, care poate oferi o cale de pace și vindecare?
Fiecare generație trebuie să aibă liderii săi, potențialul său Mesia. Totuși, în era noastră de exil spiritual, incapacitatea de a ne găsi adevăratul învăţător este o paralizie larg răspândită. Mulți evrei serioși și dedicați au renunțat la această căutare și s-au decis pentru „realismul” unei vieți decente în compania unor ghizi acceptabili, chiar excepționali, dar care nu le transformă viața.
Cu toate acestea, rabinul Nachman din Breslov ne-a învățat că „deși lumea spune că o persoană nu trebuie să caute lucruri măreţe, eu spun că omul trebuie să caute numai lucruri de acest fel. El trebuie să caute cel mai mare Ţadik și învăţător „(Sichot Haran 51).
Prin urmare, nu ne liniștim golul interior, durerea din inima noastră, conștientizarea faptului că suntem în exil, că apetitul nostru spiritual a fost neîmplinit. Nu satisfacem apetitul cu mediocritate spirituală. Există multe teste: unele durează o viață. „Nu vi se cere să finalizați sarcina” (Pirkei Avot 2:21).
Ascunderea Ţadik-ului este o funcție a lungului nostru exil, care a început cu distrugerea Templului – Beit Hamikdaş, unde prezența lui D-zeu fusese revelată. Cu cât exilul continuă mai mult, cu atât forțele care acoperă sfințenia și frumusețea se aşează ca o miasmă peste luminile ochilor.
Trebuie să strigăm către D-zeu din cauza faptului că învățătorul nostru a fost ascuns. Când căutăm refugiu în D-zeu, ceea ce era ascuns se dezvăluie. Apoi, lumina Ţadik-ului strălucește asupra noastră (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Tefillin 7: 2).
Sfântul Legământ
Pofta este legată integral de fantezie. Cum ne putem rectifica imaginația astfel încât să fie îndreptată spre lucrurile sfinte? Ne ridicăm spiritul, sufletul, cu cântec și bucurie.
Există un cântec și o bucurie a poftei. Există un alt cântec și o bucurie a spiritualităţii.
Emblema lui Yesod, organul sexual masculin, este creată cu prepuţul. Numai cu actul de circumcizie se perfecționează Sfira lui Yesod. Aceasta reprezintă experiența umană. Avem calitățile noastre naturale și esențiale. Calitățile naturale, cum ar fi dorința de a ne îndeplini nevoile fizice, pot fi secundare pentru auto-definirea noastră. Și poate dura mulți ani pentru ca noi să ne rafinăm și să ne atingem calitățile esențiale.
Doar cu ajutorul celorlalți, și în special al Ţadik-ului, suntem capabili să perfecționăm Yesod, să ne orientăm imaginația în mod corespunzător și să ne eliberăm spiritul uman de dominația dorințelor noastre fizice.
O facem ridicându-ne inima în cântec și bucurie.
Ne pregătim inima pentru această bucurie urmând liniile directoare ale Torei în ceea ce privește angajarea într-o sexualitate sănătoasă și sacră (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Tereifot 2: 6).
De ce a creat D-zeu trupul masculin în așa fel încât să fie necesară circumcizia? Aceasta făcea parte din planul Său ca o Hesed ascunsă să umple universul. Chiar și atunci când lucrurile sunt sumbre, D-zeu dă viață universului la nivelul Torei ascunse. Dacă o persoană păcătuiește în probleme sexuale, recrează un defect în Yesod. Dar, așa cum D-zeu i-a dat viață înainte de a fi circumcisă, tot așa continuă D-zeu acum să-i dea viață.
Deci, în esență, existența lumii este împletită cu rectificarea relației umane cu sexualitatea (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Milah 3: 4).
„Acestea sunt generațiile lui Iacov: Iosif ….” (Geneza 37: 2). Referindu-se la acest fragment de verset, comentatorii sugerează că Iosif a fost cel mai direct moștenitor al moștenirii lui Iacov: și mai mult, că Iacov și Iosif pot fi considerați ca unul. Sfirotul care le corespund sunt Tiferet și Yesod.
Tiferet este exprimată în Tefillin, purtaţi în timpul rugăciunilor din timpul săptămânii. [10] În Şabat, când nu sunt purtaţi Tefillin, ziua în sine exprimă Sfira Tiferet. [11]
Yesod se exprimă prin păstrarea legământului sfânt: puritatea sexuală.
Iacov și Iosif exprimă două mărturii despre unitatea lui D-zeu. În ceea ce privește Iacov, Tefillin conțin pergamentul pe care este proclamată unitatea lui D-zeu, iar Şabat-ul mărturisește despre crearea lumii de către D-zeu. Iar în ceea ce-l privește pe Iosif, puritatea sexuală este marcată de legământul dintre Avraam și D-zeu, moment în care D-zeu l-a instruit pe Avraam despre circumcizie.
Dacă Iacov și Iosif reprezintă amândoi mărturia unității lui D-zeu, ce diferență există între ei?
Diferența poate fi văzută într-un alt aspect al lui Iacov și Iosif: relația lor cu cerurile. Iacov, a cărui Sfira este lumina adevărului, corespunde soarelui, care luminează permanent. În noaptea exilului, lumina adevărului strălucește deasupra lumii numai după ce este reflectată de lună (care este reprezentată de Malhut, Sfira finală).
Iosif canalizează lumina soarelui către lună.
Iosif, Ţadik-ul, Yesod, face adevărul accesibil tuturor chiar și în întunericul lor.
Iar în zilele viitoare, „lumina lunii va fi ca lumina soarelui” (Isaia, 30:26). Atunci lumina adevărului va fi pe măsura capacității noastre de a absorbi adevărul.
Această legătură dintre cer și pământ este adusă de Iosif, Yesod, Ţadik-ul (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Dayanim 3:16).
Jurământul
În mijlocul acestei lumi fizice, trebuie să știm că „pământul este plin de mărirea Lui” (Isaia, 6: 3). Acest lucru este demonstrat cel mai clar în sulul Torei: un obiect fizic care reprezintă luminile creației care, cuprins în litere cosmice, a revărsat formele elementare ale creației.
Iar noi, atunci când învățăm Tora sau îndeplinim poruncile sale, îi atragem lumina ascunsă.
Chiar și după ce Tora a fost dezvăluită, există încă o Tora ascunsă. Sarcina noastră este să dezvăluim continuu acea lumină ascunsă, să atragem divinitatea lui D-zeu în lume. Totuși, în același timp, trebuie să fim conștienți de faptul că, indiferent de cât de multă lumină este atrasă, este încă în esență o realitate extraordinară, sublimă, care ne este ascunsă. Această lume nu putea suporta întreaga lumină. Din acest motiv, suntem învățați că „recompensa pentru o faptă bună nu se află în această lume”. Atât de mare este răsplata cerească pentru împlinirea voinței lui D-zeu, încât această lume fizică nu o poate suporta – răsplata poate fi trăită doar în lumile superioare.
Ce leagă aceste două realități: cea superioară și cea inferioară, cea ascunsă și cea revelată?
Atunci când o persoană face un jurământ, ea ține în mână un obiect – în mod tradițional, un sul al Torei. Când jurăm, vorbim despre o realitate lumească și îi declarăm realitatea spirituală. Legământul se află la nivelul lui Yesod, atrăgând adevărul transcendent în această lume. Prin urmare, atunci când facem un jurământ, pronunțând numele lui D-zeu – realitatea superioară – ținem în mână un pergament al Torei – un obiect fizic, din această lume, care conține în sine lumina divină ascunsă.
Toate acțiunile noastre pot fi la nivelul unui jurământ: conectarea acestei acțiuni lumești la pasiunea și realitatea adevărului (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Geviyot Choy Meihayitomim 5: 5).
Prin puterea unui jurământ, a saturării realității lumii cu un sentiment mai înalt de a fi, putem ridica lumea la nivelul mesianic al unui Şabat etern.
Legământul este Yesod, legământul circumciziei. Și Şabat-ul este numit legământ: un „legământ etern”.
Astfel, jurământul atrage toată realitatea în cercul Şabat-ului. Apoi răul este respins și bunătatea este revelată (cf. Likutei Halachot: Choşen Mişpat: Toen V’nitan 1: 2).
Beit Hamikdaş
Ţadik-ul este elementul de bază, Even Şetiyah, al lui Beit Hamikdaş (cf. Likutei Halachot: Yoreh Deah: Ribbit 5:14). Beit Hamikdaş a fost distrus. Dar Yesod, temelia credincioşiei pe care a stat nu poate fi niciodată distrusă.
În mod similar, lumina proiectată de învățăturile marilor maeștri spirituali nu poate fi niciodată retrasă (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Hoda’ah 6:68).
Beit Hamikdaş va fi rectificat prin lumina lui Yesod, învățăturile sfințeniei care sunt promulgate de către învățătorii sfinți și înțelepți din fiecare generație.
În acest fel, Ţadik-ul corespunde acelor Tefilin. Tefilin sunt numiţi „semnul”, ca semn al legământului. În ebraică, fiecare dintre cele două cutii ale acestor Tefilin se numește Bayit – o casă – la fel ca Beit Hamikdaş, care înseamnă, literalmente, casa sfințită.
Când purtăm Tefilin, ne deschidem către lumina care rectifică vasele sparte.
Chiar și noi suntem un vas spart, lumina acestor Tefilin putând sparge lacrimile din ființa noastră interioară – precum cuvintele unui învăţător înțelept și bun (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Tefillin 2: 2).
Râul lui Yesod
„Un râu ieşea din Eden şi a uda grădina” (Geneza 2:10). Ieșirea primară a lui Yesod este elementul unității, sfințeniei și conexiunii. Sub influența sa binefăcătoare, toate elementele lumii sunt echilibrate, iar armonia rezonează pe tot parcursul creației.
Elementul Yesod este exprimat în sufletul și învățăturile maeștrilor spirituali.
Se exprimă în gestionarea corectă a sexualității, acea energie spirituală și fizică cea mai puternică, acea implicare cea mai intensă a trupului și a sufletului.
Este lumina care se revarsă de pe locul lui Beit Hamikdaş, sursă a învățăturii unității lui D-zeu și a unității esențiale a omenirii în lumina cunoașterii care va acoperi lumea pe măsură ce apa acoperă marea.
Yesod este conducta luminii, furnizorul de bogăție din care toată plinătatea și energia Divine curg către această lume.
În Yesod sunt cuprinse toate energiile și tendințele acestei lumi. Printr-o disciplină sexuală sănătoasă și o conexiune cu învăţători înțelepți, putem atrage sfinţenia în multiplicitatea și actualitatea acestei lumi.
Este o scară al cărei vârf nu poate fi văzut și al cărui fund ajunge la pământ fără, însă, să-l atingă. Ploaia este cea care fertilizează pământul; capul familiei; râul care se revarsă fără încetare; este inspirația Şabat-ului; este pace și unitate interioară în cadrul multiplicității acestei lumi (cf. Likutei Halachot: Orach Chaim: Tatanit 3: 2).
_______________
[9] Rabinul Aryeh Kaplan a sugerat că acestea corespund celor patru forțe de bază ale naturii: forța puternică, forța slabă, gravitația și forța electromagnetică.
[10] Isaia povestește despre ziua în care evreii nu vor mai jeli, când vor purta pe cap o frumoasă coroană în locul cenușii. Această frumusețe, purtată deasupra frunții, se referă la Tefilin.
[11] Înțelepții noștri spun că, chiar înainte de a fi dată Tora, Iacov a păstrat Şabat-ul.
Înapoi la pagina CELE ZECE SFIROT (link)