Creatorul este sursa Luminii (plăcerii). Cei care se apropie de El îl percep ca atare. Astfel de oameni, care se apropie de Creator şi, în consecinţă, Îl simt, sunt numiţi „cabalişti” (de la cuvântul „Lekabel” – a primi Lumina Creatorului). Omul se poate apropia de Creator doar prin echivalarea dorinţelor.
Creatorul este imaterial şi poate fi simţit doar cu inima.
Bineînţeles că ceea ce se înţelege prin „inimă“ nu este pompa care mişcă sângele prin venele noastre, ci centrul tuturor senzaţiilor omului.
Cu toate acestea, omul nu îl poate simţi pe Creator chiar cu inima, ci doar cu un mic punct din ea. Şi ca să simtă acest punct, trebuie ca el însuşi să-l dezvolte. Când cineva dezvoltă şi extinde acest punct, senzaţia Creatorului, Lumina Sa, poate pătrunde în el.
Inima noastră este suma dorinţelor egoiste, iar micul punct din interiorul ei face parte din dorinţa spirituală şi altruistă, implantată de Sus de Însuşi Creatorul.
Este sarcina noastră să hrănim acest embrion al dorinţei spirituale într-o asemenea măsură, încât el (şi nu natura noastră egoisă) va determina toate aspiraţiile noastre. În acelaşi timp, dorinţa egoistă a inimii va ceda, se va contracta, va păli şi se va micşora.
(napoi la pagina DEFINIŢII – click)