LIMBAJUL RAMURILOR

Cabala și-a dezvoltat propriul limbaj. Ii spunem „limbajul ramurilor”. De ce? Pentru că nimic în lumea noastră nu este întâmplător, dimpotrivă, totul a fost creat și este orânduit cu un scop și ca urmare a unei intenții.

Universul, pietrele, plantele, animalele și oamenii, tot ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă și se va întâmpla, vine de la Creator, parcurge toate lumile spirituale și se manifestă în lumea noastră. Să înaintăm puțin și să arătăm că El, Creatorul, are un sistem de guvernare a lumii noastre. Acesta se numește „Olam (lumea) Ațilut”, care în traducere înseamnă „La locul Lui”. „El” fiind Creatorul.

Lumea Ațilut este ca un creier, căci fără comanda Lui nimic nu se întâmplă niciodată în lumea noastră, nimic, nici un singur gând sau acțiune, fie că e război sau descoperire științifică, absolut nimic … așa cum este scris: „nicio insectă nu mişcă” şi „niciun fir de iarbă nu se înclină” fără porunca Lui. Universul nostru, care poate fi comparat cu un calculator gigantic, este guvernat de lumea Ațilut.

Adică, tot ceea ce există în lumea noastră are originea în mod necesar în Lumea Superioară, apoi coboară de-a lungul nivelurilor spirituale. Există o legătură strictă între obiectele din lumea noastră și rădăcinile lor din Lumea Superioară, care pot fi numite „replicile lor spirituale”. Astfel, lumea noastră este o consecință a lumii spirituale.

Cabaliștii simt acest lucru foarte clar, pentru că ei există în ambele lumi. Adică, ei văd Obiectul Superior – rădăcina de la care provine totul și prelungirea ei în lumea noastră – ramura. Şi pentru că numim rădăcina după numele ramurii sale corespunzătoare, și nu invers, limbajul Cabalei este numit „limbajul ramurilor”, și nu „limbajul rădăcinilor”.
Cu limbajul ramurilor, cabaliștii au găsit o modalitate de a transmite informații precise despre lumea spirituală, utilizând limbajul lumii noastre. Ei iau numele unui obiect din lumea noastră, să spunem un „arbore”, și îl folosesc pentru a descrie Replica Superioară, adică forța care se numește acum „arbore”.

Dar dacă o persoană nu știe că Vechiul Testament a fost scris în aceast limbaj special, atunci ce va înţelege din el?
Îl înţelege ca pe o narațiune despre lumea noastră, despre un arbore care crește în paradis sau un șarpe care-i șoptește Evei ispite dulci la ureche.

Dar este absolut incorect. Astfel de interpretări reduc această carte, care este menită să unească lumea noastră cu lumea spirituală, la nivelul simplu al literaturii pământești.

(Îmi vine în minte bunica mea cosând haine cu modele frumoase, vii. Fiind copil, îmi delectam ochii cu ele și gândeam: „Așa este lumea.” Asta a fost până când m-am uitat pe partea din spate a broderiei și am văzut o încurcătură haotică de fire şi de noduri. Cel puţin așa mi s-a părut la prima vedere. Mai târziu am înţeles că aceasta era rădăcina frumuseţii; dacă taiam chiar şi numai un singur nod de pe spate, întregul model frumos s-ar fi deşirat …)

Deci, iată-ne aici, dorind să învățăm cum să ajungem la rădăcină.

(Fragment din cartea „Secretele Bibliei” de Semion Vinokur)

(napoi la pagina DEFINIŢII – click)

error: Content is protected !!