(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)
Există o expresie printre marii înțelepți atunci când ajung să destăinuie un înţeles profund: ei încep prin a spune: „Dezvălui o parte și acopăr altele două.” Înțelepții noștri au avut mare grijă să nu înşire cuvinte inutile, şi după cum ne-au învăţat, „Un cuvânt este cât o stâncă; tăcerea este cât două”.
Aceasta înseamnă că dacă un cuvânt de neprețuit valorează cât o stâncă, știi că nepronunţându-l face cât două stânci. Asta se referă la cei care înşiră cuvinte inutile fără un conținut sau o utilizare pertinentă, în afară numai de faptul că înfloresc limbajul în ochii privitorilor. Acest lucru era strict interzis în ochii înțelepților noștri, după cum ştiu cei care le analizează spusele. Prin urmare, trebuie să fim atenți să înțelegem această expresie obişnuită printre ei.
TREI FELURI DE ASCUNDERE A ÎNţELEPCIUNII
Secretele Torei pot fi grupate după trei aspecte. Fiecare dintre acestea îşi are propria sa raţiune în ascundere. Le numim după cum urmează:
- Inutile
- Imposibile
- Sfatul Domnului este cu ei, cei care se tem de El
Nu există nici-o fracțiune a acestei înţelepciuni căreia să nu i se aplice înscrierea într-unul dintre aceste aspecte, şi le voi clarifica unul câte unul.
1. INUTILE
Aceasta înseamnă că, urmare a dezvăluirii lor, nu va rezulta niciun avantaj. Bineînțeles, nu este o pierdere atât de mare, pentru că aici nu se pune problema decât a curățeniei minții, anume semnalarea acelor acțiuni definite ca „ei şi ce !”, vrând să însemne că dacă ai face aşa ceva, nu e nimic rău în asta.
Ar trebui însă să știți că, în ochii înțelepților, „Ei şi ce !” este considerat cel mai rău corupător. Asta pentru că toți cei care fac rău în lume, cei care au fost și cei care vor fi, sunt genul de oameni care-şi spun „Ei şi ce !” Însemnând că îşi consumă timpul lor şi al celorlalți cu lucruri inutile. Prin urmare, înțelepții nu ar accepta nici un student înainte de a fi siguri că va fi prudent în căile lui, astfel încât să nu dezvăluie ceea ce nu este necesar.
2. ImpoSIBILE
Înseamnă că limbajul nu le obligă să spună nimic despre calitatea lor, datorită marii lor sublimități și spiritualități. Prin urmare, orice încercare de a le îmbrăca în cuvinte nu poate decât să inducă în eroare examinatorii și să-i îndrepte pe o cale falsă, ceea ce se consideră a fi cea mai rea dintre toate nelegiuirile. Aşadar, pentru a dezvălui oricare dintre ele, este necesară permisiunea de Sus. Este cel de-al doilea aspect al ascunderii înțelepciunii. Totuşi, această permisiune necesită şi ea o explicaţie.
Permisiunea de sus
Acest lucru este explicat în cartea „Poartă către spusele lui Raşbi„, a lui Ari, în Cartea Zohar, Porţiunea Mişpatim, p 100. Este scris după cum urmează: „Să știți că unele dintre sufletele celor drepți sunt de felul Luminii Înconjurătoare, iar altele sunt de felul Luminii Interioare. Cele care sunt de felul Luminii Înconjurătoare au puterea de a vorbi despre secretele Torei prin ascundere și sugerare, astfel încât cuvintele lor vor fi înțelese numai de cei vrednici de înțelegerea lor.
„Sufletul lui Rabbi Shimon Bar-Yochai era de felul Luminii Înconjurătoare. De aceea, el avea puterea de a îmbrăca cuvintele și de a-i învăţa pe alţii într-un mod în care, chiar dacă erau mulţi cei care le-ar fi primit, ar fi înțeles numai cei vrednici de acea înțelegere. De aceea i s-a “acordat permisiunea” de a scrie Cartea Zohar.
„Permisiunea nu a fost ‘acordată’ scrierii unei cărţi în această înțelepciune învăţătorilor lui sau celor dintâi predecesori, chiar dacă aceştia au fost cu siguranță mai competenți decât el în această înțelepciune. Motivul este însă acela că ei nu aveau puterea de a îmbrăca lucrurile aşa cum a făcut-o el. Acesta este înțelesul a ceea ce este scris: ‘Fiul lui Yochai a știut cum să-și asigure căile.’ Acum puteți înțelege marea ascundere din Cartea Zohar, scrisă de Raşbi, astfel încât nu orice minte poate cuprinde cuvintele sale”.
În esenţă cuvintele sale înseamnă că: explicarea lucrurilor în înțelepciunea adevărului nu depinde în niciun fel de măreția sau micimea înțeleptului cabalist. Mai degrabă, este vorba de iluminarea unui suflet dedicat acesteia: iluminarea acestui suflet se consideră a fi „acordarea permisiunii” de Sus pentru dezvăluirea Înțelepciunii Superioare. Prin urmare, aflăm că cel care nu a fost răsplătit cu această permisiune nu trebuie să dea lămuriri în această înțelepciune, deoarece el nu poate îmbrăca lucrurile subtile în cuvinte potrivite lor, într-o manieră care să nu-i inducă în eroare pe învăţăcei.
Din acest motiv nu am găsit nici-o singură carte în înțelepciunea adevărului care să preceadă Cartea Zohar a lui Raşbi, deoarece toate cărțile din înțelepciunea anterioară lui nu sunt catalogate ca interpretări ale înțelepciunii. Dimpotrivă, ele sunt simple sugestii, fără nici o ordine de tip cauză și consecință, așa cum este cunoscut celor care dobândesc cunoașterea, înțelegându-i astfel cuvintele.
Ar trebui să adaug, așa cum am primit din cărți și de la autori, că din vremea lui Raşbi și a studenților săi, cei care au scris Zohar, până în epoca lui Ari nu a existat nici un autor care să înțeleagă cuvintele Cărţii Zohar și nici corecțiile (Tikkunim) precum Ari. Toate lucrările scrise înaintea epocii lui nu sunt decât biete aluzii la această înțelepciune, inclusiv cărțile înțeleptului, Ramak.
Și aceleași cuvinte referitoare la Raşbi ar trebui spuse despre Ari însuși – anume faptul că predecesorii săi nu au primit permisiunea de Sus pentru a dezvălui tălmăcirile înțelepciunii și că lui i s-a dat această permisiune. Iar faptul în sine nu are nimic măreţ sau nesemnificativ, deoarece este posibil ca virtutea predecesorilor săi să fi fost mai mare decât a lui Ari, atât că lor nu li s-a dat de loc permisiunea. De aceea, ei s-au abținut să scrie comentarii referitoare la înțelepciunea reală, ci s-au rezumat la scurte remarci fără să fie în vreun fel legate între ele.
Aceasta este raţiunea pentru care, din momentul în care au apărut în lume cărțile lui Ari, toți cei care studiază Înțelepciunea Cabala au lăsat din mână toate cărțile lui Ramak și toate celelalte cărţi mari şi importante anterioare lui Ari, așa cum este cunoscut printre cei care s-au devotat acestei înțelepciuni. Ei și-au dedicat viaţa spirituală numai scrierilor lui Ari, în aşa fel încât cărțile esențiale, considerate a fi interpretările corecte ale acestei înțelepciuni, sunt numai Cartea Zohar, Tikkunim și după acestea, cărțile lui Ari.
3. LUCRAREA DOMNULUI ESTE pentru cei care se tem de el
Acest lucru înseamnă că tainele Torei sunt revelate numai celor care se tem de Numele Lui, care ţin Slava Lui în inimile și sufletele lor și care nu comit niciodată nici o blasfemie. Aceasta este al treilea aspect al ascunderii înțelepciunii.
Aceast aspect al ascunderii este cel mai strict, deoarece acest tip de dezvăluire i-a înşelat pe mulți. Din miezul acestora se inspiră toți vrăjitorii, ghicitorii și adepţii “cabalei practice”, care vânează sufletele cu şiretenia lor, precum și misticii, care folosesc înțelepciunea ofilită provenită din partea unor studenți nevrednici, pentru a-şi atrage beneficii materiale pentru ei înșiși sau pentru alţii. Lumea a suferit mult din cauza asta și încă suferă.
Trebuie să știi că rădăcina ascunderii a constat numai din acest aspect. Pornind de aici au adoptat înțelepții excesiva stricteţe în testarea studenţilor, așa după cum spuneau (Hagiga 13), „Titlurile capitolelor sunt date numai unor judecători și aceluia a cărui inimă este îngrijorată” iar „Maase Bereşit nu trebuie studiat în doi, cum nici Merkava nu se studiază de unul singur. „Există multe altele asemenea, și toată această temere are la bază cele de mai sus”.
De aceea puțini sunt cei care au fost răsplătiți cu această înțelepciune, și chiar cei care au trecut toate testele și examenele sunt legaţi prin cele mai serioase jurăminte pentru a nu dezvălui niciunul dintre aceste trei aspecte.
Să nu înțelegi greșit cuvintele mele, anume faptul că am împărțit ascunderea înțelepciunii după cele trei aspecte. Nu vreau să spun că înțelepciunea adevărului în sine este împărțită în trei părți. Mai curând, vreau să spun că aceste trei aspecte se regăsesc în fiecare detaliu al acestei înțelepciuni, deoarece constituie singurele trei modalităţi de control care se aplică întotdeauna acestei înțelepciuni.
Aici ar trebui, însă, să ne punem întrebarea: „Dacă este adevărat că ferma ascundere a înțelepciunii este atât de strictă, de unde s-au inspirit toate miile de lucrări referitoare la această înțelepciune?” Răspunsul este că există o diferență între primele două aspecte și ultimul. Răspunderea principală constă numai din cel de-al trecilea aspect, din raţiunile expuse mai sus.
Dar primele două aspecte nu sunt supuse unei interdicții permanente. Acest lucru se datorează faptului că uneori aspectul de “inutil” al unei ascunderi este inversat, aceasta încetând de a mai fi “inutilă” şi devenind necesară. La fel, aspectul de “imposibil” devine uneori “posibil”. Iar acest lucru se întâmplă din două motive: fie din cauza evoluției generației, fie urmare a acordării permisiunii de sus, așa cum s-a întâmplat cu Raşbi și Ari și, într-o mai mică măsură cu predecesorii lor. Toate cărțile autentice scrise în această înțelepciune provin din aceste discernăminte.
Acesta este semnificaţia expresiei înţelepţilor, „Dezvălui o parte și acopăr altele două”. Adică s-a intamplat să fi fost dezvăluit un nou aspect ce nu fusese descoperit de predecesori. Şi de aceea ei sugerează că dezvăluie numai o parte, adică primul dintre cele trei aspecte ale ascunderii, lăsând celelalte două părţi ascunse.
Aceasta arată faptul că s-a întâmplat ceva, care constituie raţiunea acestei dezvăluiri: fie aspectul de „inutil” a căpătat forma de „necesar”, fie a fost primită „permisiunea de Sus”, așa cum am explicat anterior. Acesta este sensul expresiei: „Dezvălui o parte.”
Cititorul acestui fragment, pe care am intenţia să-l public în cursul anului, ar trebui să știe că toate acestea sunt elemente originale, care nu au mai fost prezentate ca atare, cu exact acest conţinut, nicăieri înainte de cartea mea. Le-am primit gură către gură de la învăţătorul meu, care a fost autorizat pentru asta, înţelegând că, şi el, a primit de la învăţătorii săi gură către gură.
Și deși le-am primit respectând toate condițiile de acoperire și vigilență, prin necesitatea introdusă în eseul meu, „Timpul pentru acțiune”, partea având aspectul de „inutil” a fost inversată pentru mine și a căpătat aspectul de „necesar.” Prin urmare, am dezvăluit această parte având complete permisiune, așa cum am explicat mai sus. Cu toate acestea, voi păstra celelalte două părți așa cum mi s-a poruncit.
(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)