(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)
„Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru” (Geneza 24: 1). Noam Elimelech interpretează (în porțiunea Hayeh Sarah) că, atunci când a ajuns la gradul de „zile”, considerat ca Hasadim (milostenii), „Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru”, adică întregul Israel, pentru că cel neprihănit care trăieşte în dăruire nu urmăreşte deloc ceva pentru sine, căci el nu are nevoie de nimic. Mai degrabă, singura sa intenție este izbăvirea întregului Israel și nu se va teme deloc pentru el însuși, de parcă nu ar fi deloc în această lume. Numai Creatorul veghează asupra celui drept și îl binecuvântează cu întregul Israel și acesta este sensul versetului „Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru”.
Se pare că aceasta este semnificaţia cuvintelor „Aceluia care cere îndurare pentru aproapele său, având nevoie de același lucru i se răspunde mai întâi” (Baba Kama 92). Cu alte cuvinte, aceasta este raţiunea pentru care unui neprihănit, care are şi el cu adevărat nevoie de acel lucru, dar care datorită sfințeniei sale nu o simte și, atunci când se roagă, o face întru izbăvirea întregului Israel, i se răspunde înaintea altuia, întrucât Creatorul știe că nu-și va opri sfințenia în urma izbăvirii sale ca individ și că, la fel ca și până acum, va fi la fel de entuziast în a se ruga pentru binele lui Israel, căci nu se va simţi pe sine deloc, ca și cum n-ar exista în această lumea. Trebuie bine înţeles acest lucru, căci acesta este omul în întregul său.
(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)