(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)
„Dacă vor fi răsplătit – o voi grăbi; dacă nu voi fi răsplătit – la vremea ei” (Sanhedrin, 98, Talmudul Ierusalimului, Ta’anit 81:1). Este scris: „D-zeu nu ia viaţa, ci doreşte ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui.” (2 Samuel, 14:14). De asemenea, „Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui?” (Iov, 35:6), întrucât puterea unicității Sale a fost deja dată în această creație pentru momentul în care este completată de la sine, ca în versetul: „Din tot ce-Ți dorești, nu ai uitat nimic și nu ai omis niciun lucru” (Cântarea Unificării pentru vineri). De asemenea, „Nicio lucrare nu a precedat lucrarea Ta”, deoarece El a făcut totul bine la timpul său și este stabilit cu mult înainte.
Totuși, ceea ce a lăsat El pentru slujitorii Săi să crească este chestiunea afirmaţiei: „Dacă vor fi răsplătit, o voi grăbi”. Aceasta este semnificația celor patru sute de ani care i s-au spus lui Avraam Patriarhul între despărțiri, și care s-au încheiat după 216 ani, căci aceasta a fost răsplata pentru munca lor. Aceasta este semnificația faptului de a fi scufundat în cele patruzeci și nouă de porți ale impurităii (Tuma’a) și exista teama de cea de-a cincizecea poartă, așa încât Creatorul s-a îndurat de ei și i-a salvat, căci acolo este locul mântuirii pentru Israel. Asta a fost în schimbul muncii lor și reprezintă semnificația a ceea ce a spus, că i-a făcut să sară peste sfârșit din cauza greutăților robiei.
Asta înseamnă că în zilele lui Mesia și în lumea-care-va-veni, cei răi devin țărână și sunt așezați sub picioarele celor drepți (vezi Tosafta Sanhedrin, Capitolul 13, 41). Este ca în versetul: „…unii pentru viaţa veşnică* şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică” (Daniel, 12:2). Aceasta este și semnificația expresiei „El își ia partea lui și partea prietenului său în Grădina Edenului” (Hagiga 15, Yalkut Shimoni, Ieremia, Capitolul 17, 299). Deși, de fapt: „D-zeu… doreşte ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui” (2 Samuel, 14:14), acest lucru se întâmplă atunci când se împlinește tot timpul celor 6.000 de ani, la sfârșitul cărora vine acel timp al sfârșitului, a cărui Segula (putere) este de a dezvălui acea lumină a puterii unificării care rectifică totul și îl readuce la întregirea unității. Dar prin puterea celor drepți și a faptelor lor care grăbesc sfârșitul, adică prin puterea acelei lumini care urma să apară de la sine la vremea ei, ei au extins-o devreme prin puterea faptelor lor. Din acest motiv, întreaga lume rectifică din acel moment aparține în mod specific celor drepți înșiși. Mai mult, ei sunt răsplătiți cu partea apropiaţilor lor, care nu au fost răsplătiți prin acțiunile lor și, prin urmare, nu au niciun interes să existe în acel moment, întrucât lumea este deja rectificată și „…piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie!” (Psalmi, 104:35). În acel moment, ei există în mod specific într-un fel de praf și dispreț veșnic. Acesta este sensul lui Kof–Ţadi (care formează cuvântul „sfârșit” în ebraică), Reiş–Dalet–Vav, fiind patru sute de ani (în Gematria), iar Kof–Ţadi (190 în Gematria) sunt anii ce reprezintă meritul celor drepți și aceasta este izbăvirea viitoare.
Acesta este sensul lui „Îți vei vedea lumea în viața ta” (Berachot 17), deoarece atunci când Sitra Achra (cealaltă parte) vede că sufletul învinge prin rectificări, își revarsă toată mânia asupra lui până când uneori este prins în plasa sa. Apoi are permisiunea de a împinge sufletul prin a 49-a poartă. Sitra Achra vrea să o împingă și prin a 50-a poartă, dar acolo eșuează complet, ca în versetul: „tot el cade în groapa* pe care a făcut-o” (Psalmi, 7:16). „El este pedepsit prin lucrarea propriilor sale mâini” (Pesachim 28), deoarece Creatorul Însuși pare să se reveleze asupra ei și o izbăveşte.
(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)