MERITUL ANCESTRAL

Inapoi la pagina 1984 (ŞLAVEY HASULAM (TREPTELE SCĂRII) – link

Articolul Nr. 11, Tav-Shin-Mem-Dalet, 1984

Este pusă în discuţie o dispută cu privire la meritul ancestral (Şabat, p. 55): „Şmuel a spus:„ Meritul ancestral a luat sfârşit. ”Rav Yohanan a spus, «Trecerea cu vederea a meritelor ancestrale».” În Midraş (Midraş Rabah, Vayikra, 37), „Rav Aha a spus: „Meritul ancestral există perpetuu și este menționat pentru totdeauna”. Iar acolo, în Tosfot, se spune: „Rav-ul Tam spune că meritul ancestral a luat sfârşit, dar nu şi legământul ancestral”. Pentru Rav Yohanan pare şă nu existe nicio dispută între Şmuel și Rav Yohanan: Şmuel a spus că a luat sfârşit pentru cei răi, dar nu şi pentru cei drepți, iar Rav Yohanan se referă la cei drepți.

Conform celor de mai sus, putem interpreta ceea ce s-a pus în discuţie referitor la alegere: „Dacă există un merit ancestral, atunci nu există nicio alegere aici, întrucât meritul ancestral face ca omul să fie neprihănit, adică drept. Și în conformitate cu cele spuse în Tosfot, în numele ARI, care spune că meritul ancestral este doar pentru cei neproihăniţ, rezultă că inițial, cineva are de ales, în a fi neprihănit și, drept urmare, se poate bucura de meritul ancestral.

Din eseul Matan Tora („Dăruirea Torei”, art.19), rezultă că mulţumită meritului ancestral, avem puterea de a face alegerea și nu meritul ancestral ar fi cauza pentru care nu am fi în măsură să facem alegerea. În realitate constatăm că, deși avem meritul ancestral, încă nu înţelegem că toţi avem puterea de a face alegerea. Mai degrabă, tuturor li se pare că este greu. Cu toate acestea, meritul ancestral ne ajută să facem alegerea.

Asta înseamnă că alegerea se aplică acolo unde există două lucruri echivalente și trebuie să decid pentru unul dintre ele. Dar când o parte este mai dificilă decât cealaltă, nu se poate spune că trebuie să decid, întrucât mă orientez în mod firesc spre partea mai puternică. Prin urmare, mulţumită meritului ancestral, ele sunt două forțe echivalente și putem decide între ele. Aceasta se numește că ni s-a dat puterea să facem alegerea.

Pentru a înțelege aceste chestiuni ar trebui să ne uităm la ceea ce este scris în eseul, „Dăruirea Torei” (articolul 19): „Prin urmare, Creatorul nu a găsit o națiune sau o limbă care să se califice pentru pentru primirea Torei, cu excepția copiilor lui Avraam, Isaac și Iacob, al căror merit ancestral s-a reflectat asupra lor, așa cum au spus înțelepții noștri, „Patriarhii au observat respectau întreaga Tora chiar înainte de a le fi fost dăruită.” Asta înseamnă că, din cauza înălțimii la care se ridicaseră sufletelor lor, au avut capacitatea de a dobândi toate căile Creatorului în ceea ce privește spiritualitatea Torei, care provine din starea lor de Dvekut (contopire) cu El, fără a avea nevoie mai întâi de scara părții practice a Torei, pe care nu aveau deloc nicio posibilitate de a o respecta (așa cum este scris în articolul 16). Fără îndoială, atât puritatea fizică, cât și înălţimea mentală la care se ridicaseră sfinții noștri părinți i-au influențat foarte mult pe fiii lor și pe fiii fiilor lor. ”

De aceea rezultă că, datorită meritului ancestral, putem face alegerea. Altfel, ar fi imposibil.

Cu toate acestea, avem nevoie de o mare milă chiar și având meritul ancestral, pentru a putea face alegerea, asta însemnând să abandonăm iubirea de sine și să ne asumăm iubirea față de ceilalți și ca toate aspirațiile noastre să fie numai pentru a dărui mulțumire Creatorului. Și chiar cu toate puterile Torei și ale poruncilor (Miţvot), vom putea învinge răul din noi și-l vom transforma în bine.

Cu toate acestea, ar trebui să înțelegem de ce spune el „meritul ancestral a luat sfârşit”. Întrebarea este: „Ce a existat înainte să fi luat sfârşit meritul ancestral?” Și în acest caz, nu ar fi fost nevoie de nicio alegere, întrucât exista un merit ancestral. Ar trebui, însă, să spunem că cererea omului ca El să-l ajute să se apropie de El – pentru o adevărată slujire a Creatorului – este rugăciunea în sine. Cererea omului ca El să-l ajute cu meritul ancestral este considerată ea însăși o „alegere”. Alegerea este constă în faptul că face ceea ce poate, iar acest lucru este deja considerat a fi o alegere.

Inapoi la pagina 1984 (ŞLAVEY HASULAM (TREPTELE SCĂRII) – link

error: Content is protected !!