Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)
Agenda Adunării – 1
Articol Nr. 17, Partea a II-a,1984
La începutul adunării, trebuie să fie o agendă. Fiecare trebuie să vorbească cât de mult poate despre importanţa societăţii, descriind profiturile pe care societatea i le va da şi lucrurile importante pe care speră că societatea i le va aduce şi pe care el, nu le poate obţine de unul singur, iar în funcţie de asta este cum apreciază el societatea.
Este aşa cum au scris înţelepţii noştri (Berachot 32), “Rabbi Shamlai a spus, ‘Omul trebuie totdeauna să slăvească Creatorul, şi apoi să se roage.’De unde am primit asta? De la Moise, aşa cum este scris, ‘Şi L-am implorat atunci pe Domnul.’ Este de asemenea scris, ‘O Doamne Dumnezeule, Tu ai început,’ şi este scris, ‘Lasă-mă să trec, mă rog Ţie, şi să văd Ţara cea bună.’”
Şi motivul pentru care noi trebuie să începem cu slăvirea Creatorului este pentru că e natural când cineva îi cere ceva celuilalt să existe două condiţii:
- Ca el să aibă ceea ce îi cer, precum bogăţie, putere şi renumele de a fi bogat şi prosper.
- Ca el să aibă o inimă bună, adică dorinţă de a face bine celorlalţi.
De la un astfel de om tu poţi cere o favoare. De aceea, ei spun, “Omul trebuie totdeauna să slăvească Creatorul, şi apoi să se roage.” Asta înseamnă că, după ce omul crede în măreţia Creatorului, crede că El are fel de fel de plăceri ca să le dea creaturilor, şi că El doreşte să facă bine, atunci este pertinent să spunem că el se roagă la Creator, care, cu siguranţă îl va ajuta fiindcă El doreşte să dăruiască. După asta Creatorul poate să îi dea acestuia ceea ce îşi doreşte şi, de asemenea, omul poate fi sigur că rugăciunea îi va fi acceptată de Creator.
La fel este şi cu iubirea pentru prieteni, la începutul adunării, când ne adunăm, noi trebuie să îi lăudăm pe prieteni, să lăudăm importanţa fiecăruia dintre ei. În măsura în care noi recunoaştem măreţia societăţii, omul poate aprecia societatea.
“Şi apoi roagă-te” asta înseamnă că fiecare trebuie să se examineze pe sine şi să vadă cât efort oferă el societăţii. Iar apoi, când ei văd că tu nu ai nicio putere să faci ceva pentru societate, acolo este locul de rugăciune la Creator pentru ca El să te ajute şi să- ţi dea puterea şi dorinţă să te angajezi în iubirea pentru ceilalţi.
Şi apoi, toţi ar trebui să se comporte ca în ultimele trei din cele “Optsprezece Rugăciuni”. Cu alte cuvinte, după ce am pledat în faţa Creatorului, Zohar spune că în ultimele trei din cele “Optsprezece Rugăciuni” omul va trebui să creadă ca şi cum Creatorul deja i-ar fi admis cererea şi el a fost plecat.
În iubirea pentru prieteni ar trebui să credem la fel: După ce ne autoexaminăm şi urmăm cunoscutul sfat al rugăciunii, noi ar trebui să credem că rugăciunii noastre i s-a răspuns şi să ne bucurăm cu prietenii noştri ca şi cum toţi prietenii fac un singur trup. Şi, aşa cum corpul nostru doreşte ca toate organele sale să se bucure, noi vrem acum ca, de asemenea, toţi prietenii noştri să se bucure.
Aşadar, după toate calculele vine vremea bucuriei şi a iubirii pentru prieteni. În acel timp fiecare ar trebui să se simtă fericit, ca şi cum tocmai ar fi încheiat un târg foarte bun care îi va aduce mulţi bani. Şi este obiceiul ca în asemenea moment el să ofere de băut prietenilor.
La fel şi aici, fiecare are nevoie ca prietenii lui să bea şi să mănânce prăjituri, etc. fiindcă acum este fericit şi doreşte ca şi prietenii lui să se simtă bine. Aşadar, despărţirea din adunare va trebui să fie într-o stare de bucurie şi entuziasm.
Aceştia merg pe calea unui “timp al Torei,” şi a unui “timp al rugăciunii.” “Timp al Torei” înseamnă plenitudine, când nu există nicio lipsă. Acesta este numită “dreapta,” după cum este scris, “La mâna Lui dreaptă era o lege de foc.”
Iar, “timp al rugăciunii” este numit “stânga,” fiindcă un loc al lipsei este un loc care are nevoie de corecţie. Aceasta se numeşte “corecţia Kelim (vaselor)”. Dar în starea de „timp al Torei”, denumită “dreapta,” nu este loc pentru corecţie, şi de aceea Tora este numită “dar.”
Se obişnuieşte să se dea cadouri unei persoane iubite. Şi este de asemenea un obicei să nu iubeşti pe cineva care are lipsă. De aceea, într-un “timp al Torei,” nu este loc pentru gânduri despre corecţie. Aşadar, când se pleacă de la adunare, ar trebui să fie ca în ultimele trei din “.Optsprezece Rugăciuni “ Din acest motiv, toţi vor simţi plenitudinea.
Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)