Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)
Ce înseamnă plasarea lumânării de Hanuka în stânga
Articol Nr. 11, 1989/90
Înţelepţii noştri au spus (Shabbat p 22), „Lumânarea de Hanuka este pe stânga, astfel încât, lumânarea de Hanuka va fi pe stânga şi Mezuzah (o porţiune de pergament (aflat într-o cutie) inscripţionat cu versuri specifice din Tora) pe dreapta.” RASHI interpretează, „Mezuzah este în dreapta, aşa cum este scris, „Beitecha (casa ta) – Derech Bi’atcha (calea pe care ai venit), când o persoană începe să meargă, începe să meargă cu piciorul drept.”
În cartea, Shaar Hakavanot (p 326), el spune, „Dar chestiunea cu Hanuka şi Purim este diferită, deoarece ambele sunt în Hod, chiar dacă în ceea ce priveşte rugăciunea de dimineaţă, am explicat că Iacob este în Netzah şi Malchut este în Hod. În conformitate, o zi obişnuită este mai sfântă decât Hanuka şi Purim, ambele fiind în Hod.
Dar chestiunea este că în acel moment, ea primeşte iluminarea prin ea singură, și nu prin soţul ei, deoarece, într-o zi obişnuită Iacob își sustrage iluminarea sa cât şi partea ei de iluminare de la Netzach şi de la Hod. Apoi, el îi dă ei iluminarea ei şi extinde de la Hod prin el. Dar acum, de Hanuka şi Purim, ea sustrage partea iluminării sale de la Hod de una singură, şi nu prin soţul ei.
Trebuie să înţelegem ce înseamnă în muncă că Mezuzah este în dreapta şi lumânarea de Hanuka este în stânga. Ce vine să ne înveţe? De asemenea, ar trebui să înţelegem conform cu ceea ce este scris în Shaar HaKavanot, că Hanuka şi Purim sunt un singur discernământ, după cum este scris, că atât Hanuka cât și Purim sunt un singur discenământ ce se extinde de la Hod.
De ce sustrag amândouă din aceeaşi rădăcină dacă de Purim este bucurie, un ospăţ, şi trebuie mâncată masa de Purim, în timp ce de Hanuka, înţelepţii noştri au spus, „Aceste lumânări sunt sfinte, nu avem permisiunea să le folosim”? În muncă învăţăm că o persoană conţine întreaga lume. Asta înseamnă că Israel şi cele şaptezeci de naţiuni sunt într-o singură persoană.
Cu alte cuvinte, o persoană este alcătuită din toate calităţile rele care există în cele şaptezeci de naţiuni. Este ştiut că cele şaptezeci de naţiuni se trag din opusul a celor şapte calităţi ale Kedusha (sanctitate), precum în „Dumnezeu le-a făcut una opusă celeilalte,” şi fiecare calitate este alcătuită din zece.
Acesta este înţelesul celor şaptezeci de naţiuni, însemnând că atunci când cele şaptezeci de naţiuni guvernează Israelul într-o persoană, se consideră că poporul Israel este în exil sub guvernarea naţiunilor. Asta înseamnă că dorinţele şi poftele controlează Israelul din persoană, și partea Israelului nu poate lucra pentru Creator, ci numai pentru ea însăşi.
Este în totalitate imposibil să înţelegem raţional cum va fi vreodată posibil să te eliberezi din dominaţia naţiunilor lumii din interior. Aceasta este aşa, deoarece, pe cât de mult a trudit cineva să iasă din guvernarea lor, aceasta a fost degeaba. Din contră, de fiecare dată a putut vedea mai bine că este imposibil să iasă din dorinţă. De aceea trebuie să ne amintim exodul din Egipt, aşa cum este scris, „pentru ca să vă amintiți ziua când ați ieşit din pământul Egiptului,” însemnând să credeți ceea ce este scris, „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-a scos din pământul Egiptului … ca să fiu un Dumnezeu pentru voi.”
Asta înseamnă că exact aşa cum Creatorul a scos afară poporul lui Israel din Egipt şi au fost recompensaţi prin „A fi un Dumnezeu pentru voi,” El poate să ne salveze, de asemenea, din dominația celor şaptezeci de naţiuni pentru a fi recompensați cu „Să fiu un Dumnezeu pentru voi.”
Cineva nu trebuie să spună că este mai rău decât oamenii care erau în Egipt, sau că Creatorul a avut puterea să-i scoată numai pe ei afară de sub dominația lor. Dar când o persoană îşi vede propria josnicie, ea disperă şi spune că ea trebuie să fie mai rea decât cei ce erau în Egipt.
Aici trebuie să credem cuvintele lui Ari care spune că poporul Israelului înainte de exodul din Egipt erau deja în patruzeci şi nouă de porţi ale impurităţii, până ce Creatorul le-a apărut şi i-a mântuit. Prin urmare, chiar şi atunci când cineva vede că este în completă josnicie, nu trebuie să dezerteze din campanie şi să creadă că Creatorul îl va elibera din exil, din a fi printre naţiunile lumii.
Aşadar, putem vedea că toată baza este fondată în totalitate pe credinţă, că numai prin credinţă este posibil să se iasă din exil. Nu ar trebui să ţinem cont de raţiunea noastră, deşi o persoană este judecată conform acesteia. Dar când o persoană are intelect ca să-şi vadă adevărata stare, îi permite să meargă deasupra raţiunii. Cu alte cuvinte, cineva nu poate merge deasupra raţiunii fără ajutorul Creatorului. Dar dacă vede că nu se poate mişca înainte cu raţiunea atunci are nevoie de ajutor.
Şi principalul lucru care i se cere unei persoane este să-şi dobândească propria desăvârşire, însemnând să fie recompensată cu NRNHY de Neshama. Şi asta se obţine specific prin nevoia de Creator. Înţelepţii noştri au spus despre asta, „Acela care vine să fie purificat este ajutat.” Şi Zoharul spune, „Cum este el ajutat? Cu un suflet sfânt. Când cineva se naşte, îi este dat un suflet din partea bestiei pure. Dacă este recompensat mai mult, i se dă Ruach,” etc.
De aceea, este un mare lucru atunci când o persoană are nevoie să o ajute Creatorul, deoarece salvarea cuiva constă în a i se da puteri mai mari de sus. Şi primind noi puteri de fiecare dată, însemnând un suflet nou, într-un sfârşit va primi întreg NRNHY care aparţine rădăcinii sufletului său. Prin urmare „un miracol” implică ceva ce o persoană nu ar putea obţine. Aşadar, este imposibil ca cineva să primească fără un miracol de sus. Numai în felul acesta este numit „un miracol.”
Din acest motiv, când o persoană ajunge într-o stare în care are deja recunoaşterea răului, aceea că este imposibil ca ea să iasă din dominaţia naţiunilor lumii din interiorul ei, că Israel din ea este în exil sub națiuni, şi nu vede nicio cale prin care să iasă de sub puterea lor; când Creatorul o ajută, o scoate de sub naţiunile lumii şi o întoarce în aşa fel încât Israel guvernează națiunile, acesta se numeşte „un miracol.”
Aceasta se consideră ca fiind precum în ţara Egiptului, Creatorul i-a eliberat din ţara Egiptului, însemnând Creatorul i-a scos de sub durerile Egiptului. Cineva trebuie să creadă că precum s-a întâmplat miracolul la exilul din Egipt, oricine merge în munca Creatorului trebuie să creadă că îi va elibera Creatorul, căci este cu adevărat un miracol că cineva iese din autoritatea dragostei de sine şi îi pasă numai de ceea ce aparţine beneficiului Creatorului.
Şi când o persoană ajunge la asta, se consideră că această persoană a atins Lishma (pentru numele Ei). Aceasta înseamnă că deja a fost recompensată cu credinţa în Creator şi că are puterea de a lucra pentru Creator, numită Lishma. De asemenea, se numeşte şi „dreaptă,” când cineva se dedică căii de a dărui către Creator, însemnând că tot ceea ce face este pentru a beneficia Creatorul. Aceasta este, ea vrea să fie Hesed (graţie, milă) pentru Creator, însemnând să-i aducă mulţumire Creatorului.
Totuşi, ar trebui să ştim că o persoană ce doreşte să facă totul pentru Creator este numai corecţia creaţiei. Nu este scopul creaţiei. Scopul creaţiei este ca omul să primească plăcere şi încântare în vasele de recepţie. Totuşi, trebuie să fie o corecţie pentru vasele de recepţie care se numeşte „pentru a dărui.”
Abundenţa scopului creației se numeşte Hochma (înţelepciune), care este lumina vieții precum în, „Înţelepciunea îi va da viaţă aceluia care o are.” De asemenea, lumina Hochma este denumită „stânga,” deoarece tot ceea ce are nevoie de corecţie se numeşte „stânga,” precum în „mâna cea slabă, a cărei putere a slăbit precum a unei femei.” Aceasta se numeşte „stânga.”
Şi care este corecţia ce trebuie aşezată peste lumina Hochma? Este dreapta care este numită Hassadim. Cu alte cuvinte, odată ce a fost recompensat cu scopul creației, care este încântarea şi plăcerea denumită Hochma, lumina Hassadim trebuie atrasă încă odată – abundenţa ce vine în vasele de dăruire – deoarece am spus că ne-a fost dată munca în Tora și Mitzvot în forma „Vom face şi vom auzi.” Aceasta înseamnă că prin a face şi a respecta Tora şi Mitzvot în actiuni, vom fi recompensaţi cu starea de a auzi.
Cu alte cuvinte, cineva trebuie să respecte Tora şi Mitzvot chiar şi forţîndu-se. Nu este nevoie să aştepte momentul în care are o dorinţă să respecte Tora şi Mitzvot, şi apoi să le respecte. Dimpotrivă, trebuie să se depăşească şi să le ţină numai în acţiuni, dar făcându-le, asta îi va aduce lui a auzi, înseamnând că apoi, el va auzi despre importanţa Torei şi a Mitzvot. Cu alte cuvinte, el va fi recompensat cu plăcerea şi încântarea ce se găsesc în Tora şi Mitzvot. Acesta este înţelesul a ce spune Israel, „Vom face şi vom auzi.” Aşadar, în dreapta, ceea ce se numeşte că se angajează în Hesed, în vase de dăruire, este a respecta astfel încât, să facă totul pentru beneficiul Creatorului şi nu pentru propriul beneficiu.
Prin urmare, conform regulii „Vom face şi vom auzi,” actul afectează intenţia. Asta înseamnă neapărat că atunci când o persoană primeşte Hochma de sus, actul trebuie făcut, astfel încât intenţia să fie precum actul. Prin urmare, actul de recepţie afectează intenţia, făcând-o pentru a primi, de asemenea. Aşadar, chiar şi în timpul actului, când el atrage lumina Hochma cu intenţia de a dărui, din cauza regulii, „Vom face şi vom auzi,” el trebuie să primească în continuare abundenţă din act.
De aceea este nevoie de grijă, ca să se extindă îmbrăcămintea, însemnând să fie îmbrăcată lumina Hochma acolo unde este „Vom face.” „Vom face este actul de dăruire, şi vom fi recompensaţi cu intenţia de a fi pentru a dărui. Şi, de asemenea, „Vom auzi,” că scopul va fi de a dărui, precum actul. Aceasta va păstra vasele de recepţie, care primesc lumina Hochma, astfel încât să ţină intenţia de a dărui peste recepţia plăcerii şi încântării, şi pentru a fi sub forma de a primi pentru a dărui.
Cu cele spuse mai sus, vom interpreta înţelesul Mezuzah, care trebuie să fie în dreapta. Deoarece Mezuzah păstrează şi protejează o persoană, este un indiciu că Mezuzah este în dreapta. Cu alte cuvinte, a păstra aparţine dreptei, care este considerată Hesed, şi Kelim de Hesed sunt considerate dreapta, însemnând că nu necesită corecţie. Dar Hochma, este considerată stânga, deoarece Hochma vine în vase de recepţie, şi vasele de recepţie au nevoie de a fi menținute.
De aceea RASHI interpretează, „Beitecha (casa ta) – Derech Bi’atcha (calea pe care ai venit),” însemnând că o persoană începe să meargă pe dreapta. Trebuie interpretat că începutul sosirii unei persoane la munca sfântă este cu dreapta, aceasta înseamnă că vasele de dăruire vor fi pentru a dărui. Apoi, începe să meargă pe stânga, înseamnă să corecteze vasele de recepţie să fie pentru a dărui.
De aceea este scris că se începe munca în corporalitate, el începe cu piciorul drept. Şi asta indică spre spiritualitate, însemnând că la începutul ajungerii cuiva la munca Creatorului, ar trebui să înceapă cu dreptul, înseamnând în integritate. Cu alte cuvinte, pentru tot ceea ce face în muncă, ar trebui să-i mulţumească Creatorului pentru că i-a dat gânduri şi dorinţe să muncească în munca cea sfântă, că totuşi, are o oarecare atracţie pentru Tora şi Mitzvot, în partea practică.
În acel moment, el în continuare nu se gândeşte la scop, deoarece sunt două chestiuni care trebuie judecate în intenţie.
1. Intenţia, înseamnând cine este acela care obligă angajarea în Tora şi Mitzvot. Este mediul în care se află, deoarece toţi prietenii se angajează în Tora şi Mitzvot, şi toţi se roagă şi respectă lecţiile de Tora la seminar, etc., sau el respectă Tora şi Mitzvot numai pentru că Creatorul ne-a poruncit să respectăm Tora şi Mitzvot, şi el crede tot ceea ce au spus înţelepţii, şi bazându-se pe asta respectă Tora şi Mitzvot, şi bazându-se pe asta el respectă Tora şi Mitzvot?
2. Intenţia pentru recompensă a ceea ce o să primească dacă respectă Tora şi Mitzvot. Unii se aşteaptă să fie recompensaţi pentru munca lor, aşa cum este scris în Zohar că sunt trei motive pentru a ne angaja în Tora şi Mitzvot: a) ca să fim recompensaţi în lumea asta; b) ca să fim recompensaţi în lumea următoare; c) nu pentru a fi recompensaţi, ci numai pentru măreţia Creatorului, deoarece El este măreţ şi conduce.
Aşadar, începutul muncii cuiva în Tora şi Mitzvot este pentru a fi recompensat. Şi în aceasta, de asemenea, spunem că sunt două discernăminte de făcut:
1) Uneori, o persoană nu este încă puternică în credinţă sau capabilă să muncească pentru Creator, pentru ca El să o recompenseze, deoarece subconştient, îi lipseşte credinţa pentru a o face capabilă să întreprindă fapte bune. Totuşi, ea munceşte datorită prietenilor, deoarece nu vrea să fie dispreţuită de ei. Nu este Creatorul cel care o determină să facă fapte bune, ci ruşinea de prietenii care o fac.
Trebuie să creadă că este josnic faptul că prietenii o determină să muncească şi nu Creatorul. Totuşi, nici asta nu trebuie să fie dispreţuit. Pentru asemenea fapte, de asemenea, o persoană trebuie să fie recunoscătoare Creatorului – deoarece Creatorul le-a dat prietenilor puterea ca să o determine să acţioneze precum vor ei. Se consideră că în deplinătate Creatorul veghează peste ea. Cu alte cuvinte, Creatorul se ascunde în îmbrăcămintea prietenilor care o constrâng să facă fapte bune.
Aici trebuie să interpretăm ceea ce au spus înţelepţii noştri, (Avot, Capitolul 3, 20), „Şi colectează de la o persoană pe știute sau pe neștiute.” „Pe știute” înseamnă că o persoană doreşte cu bună ştiinţă să respecte Tora şi Mitzvot. Cu alte cuvinte, ea spune că face fapte bune deoarece este conform viziunii Creatorului. Cu alte cuvinte, Creatorul este ce-l care o determină. „Şi ei adună de la el fără să știe” înseamnă că o persoană face fapte bune fără a şti că ea respectă Tora şi Mitzvot a Creatorului, deoarece ea crede că respectă Tora şi Mitzvot a prietenilor, însemnând că prietenii o determină.
Aceasta se consideră că fără ştiinţa cuiva, respectă voinţa Creatorului, chiar dacă el crede că respectă voinţa prietenului. Şi dacă o crede – că fără să ştie respectă voinţa Creatorului – înseamnând că dacă ar fi ştiut asta, nu ar fi respectat-o deoarece el crede că respectă numai dorinţa prietenilor, aceasta se numeşte „ascunderea feţei.” Cu alte cuvinte, Creatorul se ascunde în îmbrăcămintea prietenilor, şi în felul acesta face voinţa Creatorului.
2) Dacă aduce mulţumiri Creatorului pentru că îl ajută în timpul ascunderii, însemnând că acum poate să aleagă să spună că lucrează din cauza prietenilor şi că nu are contact cu Creatorul, sau că el crede că Creatorul se ascunde în îmbrăcămintea prietenilor, şi prin asta se angajează în Tora şi Mitzvot, şi dacă alege şi spune că numai Creatorul l-a ajutat să poată face fapte bune, El îmbrăcat în prietenii lui, şi îi mulţumeşte Creatorului pentru aceasta–aceasta îi aduce lui o mare urcare: a fi recompensat cu revelarea feţei Creatorului. Cu alte cuvinte, Creatorul îi dă gândul şi dorinţa de a face voinţa Creatorului, deoarece acum are iluminare de sus, afirmând deasupra raţiunii. De aceea, Creatorul l-a ajutat, astfel încât prin Achoraim (posterior), mai târziu va fi recompensat cu Panim (anterior, faţă) a Creatorului. Aceasta înseamnă că a fost recompensat cu a fi fost colectat fără ştiinţă.
Prin urmare, rezultă că Mezuzah este de a păstra, care este dreapta, denumită Hassadim (milă) la timpul în care el este într-o stare de a dărui pentru a dărui. Aceasta se consideră corecţia creaţiei. Dar Hanuka şi Purim, spune Ari, sunt ambele considerate Hod, care este stânga. Aceasta indică către scopul creaţiei, care necesită corecţia de a fi capabili să primească încântarea şi plăcerea într-o manieră corectă, ce presupune în abundenţa denumită Hochma. De aceea, Hanuka este în stânga, ca să indice către lumina Hochma.
Totuşi, de Hanuka a fost starea de Hanu Koh (staţionară până acum), care înseamnă, aşa cum a explicat Baal HaSulam, că a fost numai o pauză acolo şi nu sfârşitul războiului. Cu alte cuvinte, lumina soarelui, denumită „stânga,” strălucea dar îi lipsea îmbrăcămintea, peste Hochma ce vine în vasele de recepţie, deoarece este o atracţie către Sitra Achra în vasele de recepţie şi era lumina Hassadim acolo, denumită „dreapta.”
De aceea, miracolul a fost numai despre spiritualitate. Înseamnă că lumina scopului creaţiei strălucea, dar nu o puteau folosi din cauza lipsei îmbrăcăminţii Hassadim, aşadar este interzis a o folosi. Acest discernământ se numeşte „spiritualitate,” când încă nu s-a materializat, deci poate fi folosit. De aceea, este scris că este interzis a se folosi lumânările de Hanuka ci numai a se vedea, din cauza lipsei îmbrăcăminţii.
Dar de Purim, au avut îmbrăcămintea, denumită Hassadim, aşa cum este scris (Talmud Eser Sefirot, sfârşitul Părţii 15), „Aşadar din moment ce chestiunea a fost deja materializată, însemnând că au putut folosi lumina Hochma pentru a dărui, de Purim este ospăţ şi bucurie.”
Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)