Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)
Modestia înseamnă că în toate felurile – în acţiune şi în minte – cineva se anulează în faţa altuia. Aceasta înseamnă, că el ar trebui să îşi anuleze, de asemenea, raţiunea în faţa prietenului său.
Este internalitate şi este externalitate. Ele sunt denumite “revelat” şi “ascuns” , “act” şi “gând.” Ceva ce toată lumea poate vedea aparţine părţii acţiunii, dar gândul nu este descoperit. Este aşa, deoarece, gândul este considerat interior, înseamnând că este interiorul omului. Dar un act se consideră externalitate, când este un gând interior înăuntrul lui.
De aceea, când cineva trebuie să se anuleze înaintea prietenilor, nu se consideră cu adevărat anulare, numai dacă este în două maniere – în gând şi în acţiune.
Nu neapărat actul, ci mintea sa, de asemenea, ar trebui să fie revocată şi trebuie să spună că punctul de vedere al prietenului este mai important decât punctul său de vedere. Altfel nu se consideră anulare. Când afişează anularea în faţa prietenilor, nu este nimic altceva decât linguşeală, adică afară pare că prietenul său ar fi mai important, dar în interior, ştie că prietenul lui nu este nici măcar aproape de nivelul lui.
Şi este, de asemenea, internalitate, denumită “ascuns.” Sunt gândurile şi mintea, pe care trebuie să le anuleze în faţa prietenului. Acesta este înţelesul a ceea ce este scris, “Sufletul meu va fi praf înaintea tuturor.” Întrebarea este, “Cum poate o persoană rezonabilă şi raţională spune că raţiunea sa este anulată în faţa fiecăruia, în timp ce ea ştie şi simte despre sine că este la un nivel de o sută de ori mai mare decât al cel al prietenului?”
Totuşi, este un discernământ denumit “parte,” şi un discernământ denumit “întreg.” Întregul este mai înalt decât partea, şi trebuie să se anuleze în faţa fiecărei părţi, facând parte din întreg. Cu alte cuvinte, individual, întregul Israel nu este atât de important, dar faţă de întreg, fiecare persoană este foarte importantă din perspectiva întregului.
Trebuie să îşi anuleze propriile nevoi în faţa nevoilor colectivului. Şi, deoarece, o persoană trebuie să-şi anuleze raţiunea şi gândurile în faţa Creatorului, trebuie să se obişnuiască afară. Aceasta se numeşte “a face” care se numeşte, “Vom face.” Şi toate anulările îi vor permite să îşi anuleze raţiunea şi gândurile în faţa Creatorului.
Aşadar, reiese că cine are mai multă cunoaştere face mai multă muncă pentru a se anula în faşa Creatorului. Dar acela care este un prost nu trebuie să-şi anuleze raţiunea, deoarece nu are raţiune. Prin urmare singurul merit al raţiunii este acela ca cineva are ce să anuleze, şi acesta este singurul motiv pentru care trebuie să aspire către cunoaştere. Şi unul care nu este pregătit pentru asta, este mai bine să nu aibă cunoaştere.
Aceasta se numeşte “Înţelepciunea lui este mai multă decât faptele sale.” Aceasta înseamnă, că are mai multă cunoaştere pe care o poate anula, deoarece anularea se consideră a face şi nu a auzi. “A auzi” înseamnă înţelegere, şi a face este numai prin forţă, fără raţionament. Aceasta se numeşte, “Vom face şi vom auzi.” De aceea, dacă are puterea de a face, va putea să înceapă a auzi deoarece baza sa este credinţa şi nu cunoaşterea.
Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)