Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)
Potrivit celor explicate referitor la “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”
Articolul Nr. 7, 1984
Referitor la ceea ce este explicat despre “ Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, toate elementele celor 612 Mitzvot (porunci) sunt conţinute în această lege. Este aşa cum au spus înţelepţii noştri, “Restul este comentariul la ea; acum du-te şi studiază.” Aceasta înseamnă că respectând cele 612 Mitzvot, vom fi recompensaţi cu legea “ Iubeşte-ţi aproapele” şi ca urmare, cu iubirea pentru Creator.
Aşadar, ce ne oferă iubirea pentru prieteni? Este scris, că adunând câţiva prieteni împreună şi, fiindcă fiecare are doar o mică putere de a-i iubi pe ceilalţi– adică, ei pot avea iubirea pentru alţii doar în stare potenţială – când o aplică, îşi amintesc că au decis să renunţe la iubirea de sine în favoarea iubirii pentru ceilalţi. Dar, de fapt, ei observă că nu pot renunţa la nicio plăcere a dorinţei de primire în favoarea celuilalt, nici măcar un strop.
Dar, prin unirea câtorva oameni, care sunt de acord că trebuie să obţină iubirea unul faţă de celălalt şi dacă ei îşi anulează sinele unul în faţa celuilalt, atunci ei sunt conectaţi. Astfel, în fiecare om se acumulează o forţă mare, proporţională cu mărimea grupului şi, apoi, fiecare poate să aplice efectiv iubirea pentru ceilalţi.
Deci, ce ne aduc în plus elementele celor 612 Mitzvot, despre care am spus că se referă la aplicarea legii, din moment ce legea este aplicată prin iubirea pentru prieteni? Mai vedem că în realitate există iubirea de prieteni şi printre laici. Şi ei, se strâng de asemenea, în diverse cercuri, în ideea de a avea iubirea pentru aproape. Care este atunci diferenţa dintre religioşi şi laici?
Versetul spune (Psalmul 1 ), “ …nici nu te aşeza pe locul celui batjocoritor.” Trebuie să înţelegem interdicţia de “Locul celui batjocoritor”. Dacă este ca urmare a calomniei sau a unor cuvinte goale, atunci, interdicţia nu este din cauza „locului celui batjocoritor”. Ce ne aduce atunci în plus “locul celui batjocoritor” ?
De fapt, se înţelege, că atunci când se adună câţiva indivizi, în scopul iubirii pentru prieteni, cu intenţia ca fiecare din ei să-şi ajute prietenul să-şi îmbunătăţească situaţia materială, fiecare presupune că având loc cât mai multe întruniri vor avea câştig de la grup şi îşi vor îmbunătăţi situaţia materială.
Aşa că, după toate întrunirile, fiecare calculează să vadă cât de mult a obţinut de la grup pentru dragostea de sine, ce a câştigat dorinţa de primire din asta, fiindcă el a investit timp şi efort în interesul grupului şi deci, ce câştigă din asta? Probabil că ar fi avut mai mult succes dacă s-ar fi ocupat de beneficiul propriu, sau, cel puţin ar fi avut partea eforturilor proprii. Dar, “Eu am intrat în grup fiindcă am crezut că prin asta voi fi capabil să câştig mai mult decât aş fi câştigat singur însă acum văd că nu am câştigat nimic”.
Apoi, el regretă şi spune, “Ar fi fost mai bine să îmi folosesc mica mea putere în loc să dau timpul meu grupului. Însă acum, că mi-am dăruit timpul grupului pentru a câştiga mai multe bunuri cu ajutorul lui, realizez că în final nu doar că nu am obţinut nimic de la grup, dar am şi pierdut ceea ce aş fi putut obţine de unul singur.”
Când există unul care vrea să spună că iubirea de prieteni trebuie făcută în scopul dăruirii, şi că fiecare ar trebui să muncească pentru câştigul celorlalţi, toţi ceilalţi râd şi îsi bat joc de el. Lor li se pare un fel de glumă, iar acesta este „locul laicilor”. Se spune despre asta, “dar păcatul este un reproş pentru oricine, şi fiecare lucru bun pe care îl fac, îl fac pentru ei înşişi”. O astfel de societate îl îndepărtează pe om de sfinţenie şi îl aruncă într-un loc al batjocorii. Aceasta este interdicţia locului celui batjocoritor.
Înţelepţii noştri au spus despre asemenea societăţi, “Risipiţi-i pe cei păcătoşi; este mai bine pentru ei şi este mai bine pentru lume”. Cu alte cuvinte, este mai bine ca ei să nu existe. Dar, este invers cu cei drepţi: “Adunaţi-i pe cei drepţi; mai bine pentru ei, şi mai bine pentru lume.”
Care este înţelesul a “drepţi”? Ei sunt aceia care doresc să ţină legea” Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”Singura lor intenţie este să iasă din iubirea de sine şi să îşi însuşească o natură diferită, a iubirii pentru cei din jur. Şi, deşi este o Mitzva [poruncă] care ar trebui ţinută, şi omul se poate forţa pe sine să o respecte, iubirea este totuşi ceva care este dat inimii, dar inima este cea care, prin natura ei, nu este de acord cu această iubire. Cum poate el atunci să facă astfel ca iubirea de prieteni să-i atingă inima?
Acesta este motivul pentru care ne-au fost date cele 612 Mitzvot: ele au puterea să trezească o trăire în inimă. Dar, din moment ce este ceva împotriva naturii, trăirea fiind prea mică pentru a putea să păstreze ‘de facto’ iubirea de prieteni, deşi el are nevoie de ea, el trebuie să caute acum modul în care să aplice soluţia.
Soluţia pentru a fi în stare să-şi mărească puterea de aplicare a legii “ Iubeşte-ţi aproapele” este prin iubirea faţă de prieteni. Dacă fiecare se anulează pe sine în faţa prietenului şi se contopeşte cu el, ei devin un întreg în care toate părţile mici care doresc iubirea pentru ceilalţi, se unesc într-o forţă colectivă, alcătuită din mai multe părţi, iar atunci când omul are o putere mare, el poate aplica iubirea pentru ceilalţi.
Apoi, el poate ajunge la dragostea pentru Creator. Condiţia este însă ca fiecare să se anuleze în faţa celuilalt. Iar atunci când omul este separat de prietenul lui, el nu poate primi de la acesta partea care i-ar fi necesară.
Din acest motiv, fiecare ar trebui să spună că el nu reprezintă nimic comparativ cu prietenul sau. Este la fel ca în scrierea numerelor: dacă iniţial scrii “1” şi apoi “0” este de zece ori mai mult. Iar când scrii “00” este de o sută de ori mai mult. Altfel spus, dacă prietenul său este numărul unu, iar el zero şi îl urmează, se consideră că el primeşte de la prietenul sau de zece (10) ori mai mult. Iar dacă spune că el reprezintă de două ori zero comparativ cu prietenul său, el primeşte de la prietenul său de o sută de ori mai mult.
Dar, dacă este invers, şi spune că prietenul său este zero iar el este unu, atunci el este de zece ori mai puţin decât prietenul său (0,1) .Iar dacă el afirmă că este 1 şi are doi prieteni care sunt amândoi zero în comparaţie cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, însemnând că el este 0,01. De aceea, gradul său descreşte în raport cu numărul de zerouri pe care le-a dat prietenilor săi.
Cu toate acestea, chiar dacă omul acumulează acea putere şi poate efectiv să ţină iubirea pentru prieteni şi simte mulţumirea de sine ca fiind rea pentru el, chiar şi aşa, să nu crezi în tine însuţi. Trebuie să existe frica de cădere în iubirea de sine în mijlocul muncii. Altfel spus, trebuie să-i fie dată o plăcere mai mare decât este el obişnuit să primească, fiindcă el poate deja să muncească cu mici plăceri de dragul dăruirii şi este dispus să renunţe la ele, deci, el trăieşte cu frica plăcerilor mari.
Aceasta se numeşte “teamă” şi aceasta este poarta primirii Luminii credinţei, numită “inspiraţia Divinităţii”, după cum este scris în Comentariul Scării, “ Pe măsura fricii este măsura credinţei”.
De aceea, trebuie să ne amintim că legea “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” trebuie să fie respectată pentru că este o Mitzva, din moment ce Creatorul a poruncit să ne angajăm în iubirea pentru prieteni. Iar Rabbi Akiva doar interpretează această Mitzva prin care Creatorul ne-a poruncit. El a intenţionat să facă prin această Mitzva o lege prin care toate Mitzvot să fie respectate din porunca Creatorului, şi nu pentru mulţumirea de sine.
Cu alte cuvinte, nu înseamnă că Mitzvot (Poruncile) ar trebui să ne mărească dorinţa de primire, adică, dacă respectăm Mitzvot vom fi recompensaţi generos. Chiar din contră, ţinând poruncile vom ajunge la recompensa de a fi capabili să anulăm iubirea de sine şi să obţinem iubirea pentru ceilalţi şi, după aceea, iubirea pentru Creator.
Acum putem înţelege ce au spus înţelepţii noştri despre versetul „Ve Samtem” [şi aţi pus]. Vine de la cuvântul Sam [“poţiune,” dar şi “a plasa”]. „Dacă s-a ţinut, este poţiunea vieţii, dacă nu s-a ţinut, este o poţiune a morţii.”
Neţinere înseamnă că cineva se angajează în Tora şi Mitzvot pentru mărirea iubirii de sine, astfel încât corpul său să poată acumula câştig în schimbul muncii sale. Ţinere înseamnă că, iubirea de sine a acestuia este anulată, iar el tinde să obţină ca recompensă iubirea pentru ceilalţi, prin care, el va obţine iubirea pentru Creator – şi tot ceea ce-şi doreşte este să dăruiască bucurie Creatorului.
Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)