RUGĂCIUNEA CELOR MULŢI

Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)

Rugăciunea celor mulţi

Articolul 15, 1985-86

Este scris în Zohar (Beshalach (Când Faraonul a lăsat), şi în Comentariul Scării, Punctul 11), Şi ea a spus”, ‘Locuiesc printre oamenii mei.’ El a întrebat, ‘Ce înseamnă aceasta?’ El a răspuns, ‘Când Din este prezent în lume, cineva nu ar trebui să se separe de colectiv şi să fie singur, deoarece când judecata este prezentă în lume aceia care sunt remarcaţi şi observaţi singuri, aceia sunt prinşi primii, chiar dacă sunt drepţi. De aceea, cineva nu ar trebui să se retragă dintre oameni deoarece mila Creatorului este întotdeauna în mijlocul oamenilor uniţi. Din acest motiv, ea a spus, ‘Locuiesc in mijlocul oamenilor mei,’ şi nu doresc să mă separ de ei.’”

“Când Din este prezent în lume” se referă la dorinţa de a primi, care este dragoste de sine, natura în care creaturile sunt născute, datorită dorinţei Lui de a face bine creaţiilor Sale. Și, deoarece, a fost o dorinţă pentru echivalenţa de formă, aşa încât să nu fie pâinea ruşinii, o sentinţa [Din] a fost trecută, că este interzis să foloseşti vasele de recepţie, cu excepţia când cineva ştie că poate năzui ca recepţia să fie în ordinea dăruirii. Apoi cuiva îi este permis să folosească vasele de recepţie.

Prin urmare, întelesul a “Când Din este prezent în lume” este acela că, atunci când întreaga lume este scufundată în dragoste de sine, este întuneric în lume deoarece nu există niciun loc pentru lumină să atragă creaturile datorită diferenţei de formă dintre lumină şi creaturile care primesc lumina.

Datorită acestei diferenţe de formă a fost dată sentinţa că abundenţa superioară nu va fi dată creaturilor.

De aceea, când o persoană se trezeşte şi doreşte ca Creatorul să o aducă mai aproape, însemnând să îi dea vase de dăruire, ce sunt numite “a aduce mai aproape,” ea cere Creatorului să o ajute. Cu toate acestea, este ştiut că ajutorul care vine de la Creator este numit “abundenţa superioară,” care este numită Neshama “suflet.” Este precum Zohar spune, că ajutorul primit de sus constă într-un suflet sfânt.

Pentru acest motiv, când o persoană vine să ceară Creatorului să o aducă mai aproape de El, dar ea este văzută singură, înseamnă că ea întelege că Creatorul trebuie să o aducă aproape personal.

Totuşi, de ce crede ea că publicul poate rămâne în starea sa curentă şi doar ea ar trebui să fie tratată diferit de Creator?

Este aşa, deoarece, ea întelege că are merite pe care alţii nu le au. Deşi aceştia sunt indivizi care nu aparţin colectivului, pentru că ei înţeleg că merită să se aducă aproape de Creator mai mult decât alţii şi se consideră drepţi, ei sunt prinşi primii. Cu alte cuvinte, Din, care este primire pentru sine, este prezentă în ei mai mult decât în alţii, iar ei devin mai răi decât alţii în calităţile dragostei de sine. Aceasta este aşa, deoarece, ea crede că merită mai mult decât alţi oameni. Cu alte cuvinte, este îndeajuns pentru ceilalţi oameni să aibă ceea ce au, dar când se consideră pe sine, ea merită mai mult decât restul oamenilor. Acest gând este considerat, recepţie pură, însemnând 100% dragoste de sine.

Urmează că, dragostea de sine începe să se dezvolte în ea mai mult decât în ceilalţi.

Se dovedeşte, aşadar, că ea lucrează constant în dragoste de sine. Şi totusi, în ochii săi, ea se vede merituoasă, deoarece ea doreşte să lucreze ca dăruitor. Ea îşi spune ei însăşi că cererea către Creator, să o aducă mai aproape, este corectă pentru că, ce cere ea?

Ca Creatorul să îi dea putere să respecte Tora şi Mitzvot în ordinea dăruirii. Şi ce vină poate fi atunci în a dori să-L serveşti pe Rege?

Cu aceasta, putem interpreta cuvintele Zoharului. Îi sfătuieşte pe acei oameni cu o cerere interioară, care nu pot accepta starea în care se află deoarece ei nu văd nici un progres în munca pentru Dumnezeu, și cred ce este scris (Deuteronom 30:20), “Să Îl iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi vocea Sa, şi să te alipeşti Lui; pentru că aceasta este viaţa ta, şi lungimea zilelor tale.” Ei observă că le lipsesc dragostea și Dvekut [adeziunea/alăturarea] şi ei nu simt viaţa în Tora şi nu ştiu cum să găsească sfat pentru ca sufletele lor să vină să simtă în organele lor ceea ce textul ne spune.

Sfatul este să ceri pentru întreg colectivul. Cu alte cuvinte, tot ceea ce o persoană simte că îi lipseşte, şi cere împlinire pentru aceasta, ea nu ar trebui să spună că este o excepţie sau că merită mai mult decât ceea ce colectivul are. Mai degrabă, “Locuiesc în mijlocul oamenilor mei,” însemnând că mă rog pentru întreg colectivul, pentru că doresc să ajung la o stare în care să nu mai am nicio grijă pentru mine însumi, ci doar Creatorul să primească mulţumire. De aceea, nu este nicio diferenţă pentru mine dacă Creatorul primeşte plăcere de la mine sau poate primi plăcere de la ceilalţi.

Cu alte cuvinte, ea cere Creatorului să ne dea o asemenea întelegere, care este numită “în totalitate  pentru Creator.” Înseamnă că ea va fi sigură că nu se înşeală pe sine că vrea să dăruiască Creatorului, că poate se gândeşte cu adevărat doar la dragostea de sine, însemnând că ea va simţi încântarea şi plăcerea.

De aceea, ea se roagă pentru colectiv. Aceasta înseamnă că dacă sunt câţiva oameni în colectiv care pot atinge scopul de Dvekut cu Creatorul, iar aceasta va aduce mai multă mulţumire Creatorului decât dacă ea însăşi ar fi fost recompensată cu apropierea de Creator, ea se exclude pe sine. În schimb ea doreşte ca Creatorul să îi ajute, pentru că aceasta va aduce mai multă mulţumire deasupra, decât ar aduce munca sa. Din acest motiv ea se roagă pentru colectiv, că Creatorul va ajuta întreg colectivul şi le va da acel sentiment- că ei primesc satisfacţie din a fi capabili să dăruiască Creatorului, să Îi aducă mulţumire.

Şi din moment ce totul necesită o trezire de jos, ea dă trezirea de jos, iar ceilalţi vor primi trezirea de sus, aceia despre care Creatorul ştie că vor beneficia mai mult Creatorul. Urmează că, dacă are putere să ceară pentru o asemenea rugăciune, atunci cu siguranţă va înfrunta un test adevărat- dacă este de acord cu o asemenea rugăciune.

Oricum ar fi, dacă ea ştie că tot ce spune sunt doar vorbe goale, ce poate face când ea vede că corpul dezaprobă o asemenea rugăciune de a avea dăruire pură fără o picătură de recepţie?

Așadar, aici există doar faimosul sfat – să se roage Creatorului şi să creadă deasupra raţiunii că Creatorul o poate ajuta pe ea cât şi întreg colectivul. Şi nu ar trebui să fie impresionată dacă observă că ea s-a rugat de multe ori dar rugăciunea sa nu a fost ascultată. Aceasta aduce pe cineva la disperare şi corpul o sfidează şi îi spune “Nu vezi că nu te poţi împotrivi? Şi așa cum eşti complet neajutorată, tu ceri acum Creatorului să îţi încuviinţeze lucruri care sunt de neacceptat pentru oamenii rezonabili.”

În acel timp, corpul argumentează, “Spune-mi , care dintre oamenii pioşi şi practici îşi doresc ca Creatorul să le dea ceva ce este complet de neacceptat? Mai mult de atât poţi vedea pentru tine că nu ţi-au fost încuviinţate nici măcar lucruri similare precum cererea pe care o faci acum Creatorului să te ajute, chiar dacă ceri Creatorului să te ajute. Şi acum spui că vrei să ceri Creatorului să îţi permită ceva măreţ. Este într-adevăr un lucru important deoarece nu sunt multe rugăciuni în lume care să ceară Creatorului să le dea putere să facă lucruri pentru colectiv, aşa încât publicul să fie recompensat  cu încântare şi plăcere datorită muncii tale. Aceasta este numită “dăruire pură şi curată fără o picatură de dragoste de sine.”

“Si tu crezi că rugăciunea ta pentru lucruri mărunte nu a fost aprobată, dar lucrurile mareţe şi importante sunt cu siguranţă nepreţuite.” De exemplu,  putem spune că este inutil să mergem la o persoană anume care are asemenea accesorii preţioase, încât tu ar trebuit să cauţi în întreaga lume pentru a găsi asemenea obiecte, deoarece sunt găsite doar printre câţiva aleşi. Şi vine o persoană din clasa mijlocie, care abia deţine accesoriile necesare în casa sa, şi brusc i se întâmplă ca şi ea, de asemenea, să încerce să obţină acele obiecte, care sunt găsite doar printre câţiva aleşi.

Cu siguranţă dacă cineva ar fi auzit, ar fi râs de el.

Este la fel pentru noi. Când o persoană nu este educată, ci este sub medie, şi totusi  doreşte să ceară Creatorului Kelim [vasele] care sunt găsite cu câţiva aleşi în lume, aici corpul însuşi o sfidează. Îi spune, “Prostule, cum îndrăzneşti să te gândeşti să ceri Creatorului ceva ce nici măcar oamenii învăţaţi nu posedă. Cum să îţi dau putere să lucrezi la asemenea nonsensuri?”

Iar aici începe adevărata muncă, deoarece munca omului în această lume este să iasă din domeniul înclinaţiei rele, care este numită “primire în vederea primirii.” Şi acum îşi doreşte ca Creatorul să o ajute să meargă pe calea dăruirii pure şi curate fără o picătură de recepţie pentru sine.

Urmează că această muncă este cu adevărat împotriva răului, deoarece ea nu doreşte să îi lase nicio posesiune acestuia. Mai degrabă, acum ea doreşte ca munca ei să nu fie în ordinea primirii. De fapt, ea cere Creatorului ca până şi munca depusă înainte şi ceea ce a fost înregistrat în domeniul voinţei de a primi, să fie mutate de sub aceea autoritate sub autoritatea Creatorului.

Urmează, că acum ea se roagă ca Creatorul să îi dea forţa să se căiască. Urmează, că Creatorul îi va da puterea de a aduce toate faptele care au fost pentru dorinţa de a primi în domeniul Creatorului, cele ale trecutului, cât şi cele ale viitorului. Este precum a spus Maimonide (Legile Căinţei, Capitol 2), “Căinţa, de asemenea, trebuie să fie pentru trecut.”

El scrie, “Ce este căinţa? Este ca păcătosul să îşi lase păcatul şi să îl despartă din mintea sa, şi să îşi stabilească în inima sa ca niciodată să nu îl mai repete, după cum este scris “Lasă-l pe cel rău să îşi uite calea.” Şi el, de asemenea, ar trebui să regrete trecutul aşa cum este scris, ‘După ce m-am reîntors, m-am căit,’ iar El care ştie toate misterele va depune mărturie că el niciodată nu se va întoarce la păcatul său.”

Acum putem înţelege importanţa rugăciunii celor mulţi, după cum e scris, ‘Sălăşluiesc în mijlocul oamenilor mei.” Zohar spune “Unul nu ar trebui niciodată să se retragă dintre oameni, deoarece mila Creatorului este întotdeauna în desăvârşirea oamenilor strânşi laolaltă.”

Aceasta înseamnă că dacă cineva cere Creatorului să îi dea vase de dăruire, aşa cum înţelepţii noştri au spus, “După cum El este iertător, şi tu fi iertător, de asemenea,” cineva ar trebui să se roage pentru întregul colectiv. Este aşa, deoarece, este aparent că ţelul său este pentru Creator, să îi dea vase de dăruire pură, aşa cum este scris, “Mila Creatorului este întotdeauna în mulţimea oamenilor.” Este ştiut că nu e nicio dăruire de sus cu jumătate de măsură. Aceasta înseamnă că atunci când abundenţa este dăruită de sus în jos este pentru întregul colectiv.

Pentru acest motiv, cineva trebuie să ceară pentru întreg publicul, deoarece orice abundenţă care vine de sus, întotdeauna vine pentru toţi oamenii. De aceea el spune, “Mila Creatorului este întotdeauna pentru toţi oamenii.” De aceea sunt două înţelesuri la aceasta, deoarece pentru a avea pură dăruire ar fi fost îndeajuns să se roage pentru o singură persoană în afară de ea înşăşi. Dar este o altă chestiune aici – o persoană trebuie să ceară pentru un lucru întreg, deoarece este o regulă în spiritualite că tot ceea ce vine este întotdeauna un lucru complet, şi toate observaţiile sunt doar în cei care primesc. Din acest motiv unul ar trebui să ceară pentru întreg colectivul.

Şi din moment ce abundenţa vine la întregul colectiv, şi deoarece nu e nicio lumină fără Kli [vas], însemnând că este imposibil să primeşti desăvârşire dacă nu este niciun spaţiu pentru aceasta în care umplerea să poată intra, el este aşadar în cerere pentru acea rugăciune pe care a făcut-o pentru public. Este aşa cum au spus înțelepţii noştri (BaBa Kama, 92) “Oricui pledează pentru milă asupra prietenului său, îi este răspuns primul, deoarece el necesită acelaşi lucru.” Înseamnă că, deşi abundenţa vine pentru colectiv, colectivului îi lipsesc Kelim.

Cu alte cuvinte, abundenţa care vine de sus este îndeajuns pentru toţi oamenii, dar fără Kelim – deficienţe, astfel încât să poată umple cavităţile – publicul nu atinge abundenţa care vine de deasupra. Mai degrabă, aceluia care are deficienţă îi este răspuns primul.

Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)

error: Content is protected !!