Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)
26 Mai, 1955, Tel Aviv, în a 48-a zi a Numărătorii Omer, cu o zi înainte de Shavuot
Salutare şi toate cele bune prietenilor mei,
Ca răspuns la scrisoarea voastră, trebuie să vă spun că pentru moment, nu am nimic de adăugat în scris. Dimpotrivă, aşa cum este scris, „Vorbeşte cu copii lui Israel şi ei vor călători.” În ceea ce priveşte călătoriile, ştiţi că se referă la a merge de la starea A la starea B, că acesta este înţelesul la a schimba locurile, aşa cum Baal HaSulam a spus într-o interpretare a versului, „Zi de zi se formulează discursul.” El a scris acolo că este imposibil a avea o altă zi fără o stare de noapte între, însemnând că este o spargere la mijloc. Altfel, este numită „o zi lungă” şi nu „zi de zi.” Dar ordinea muncii este precis zi de zi. „Şi noapte de noapte dezvăluie cunoaşterea” înseamnă că este o zi între, până acum cuvintele lui.
Aceasta este ordinea călătoriilor. De aceea, să nu vă fie teamă de nicio stare, ci numai aşa cum spus mai sus, „călătoreşte,” mergi înainte. De fiecare dată, un nou curent trebuie să curgă, aşa cum mi-a scris … ultima sa scrisoare, versul „Ei sunt noi în fiecare dimineaţă; mare este credinţa Ta.”
Întâmplător îmi descopăr gândul şi dorinţa vouă, deşi nu este de obicei felul meu. Şi totuşi, vreau să vă dezvălui ceea ce am gândit despre oamenii din Tiberias, să ştiţi cum ne consideră ei pe noi, amabilitate sau insolenţă. În această scrisoare, vă voi scrie cum îi ilustrez şi cum îi văd pe oamenii din Tiberias. Şi chiar dacă nu am descris esenţa din Tiberias, totuşi, vă voi scrie gândurile mele.
Momentan, sunt mai uşurat de problemele mele personale şi generale, şi îmi acord ceva timp liber pentru a-mi înălţa capul şi să privesc spectacolul care se desfăşoară acolo. Este ca şi cum aş vedea trei feluri de oameni acolo, trei imagini şi forme îmbrăcate în diferite tipuri de corpuri.
1.O mare parte, marea majoritate, nu cred că ne judecă favorabil sau nefavorabil, sau că ne respectă sau nu ne respectă. Cu toată onestitatea, cred că suntem sub nivelul atenţiei în ochii lor. Cu alte cuvinte, nici nu se gândesc la noi, nici nu ne simt. Este ca şi cum nu existăm împreună cu ei în lume, pe pământ.
Chiar dacă se întâmplă să audă că există un asemenea lucru precum studenţi ai lui Rav Ashlag, nu este de niciun interes pentru ei. Ei sunt preocupaţi de propriile provizii toată ziua – pasiunile lor, sau obţinerea respectului, sau spiritualitatea lor. Nu au nevoie să considere asemenea mărunţişuri precum noi – acest micuţ grup de oameni – în special când au auzit că este o dispută în acest mic grup.
„Resturile nu satisfac leul.” Aşadar, micuţul grup este prea mic şi nesemnificativ în ochii lor ca să le asigure îndestularea şi satisfacţia mentală dacă ne lasă în minţile lor ca să decidă dacă suntem buni sau răi. Atât de inferiori suntem noi în minţile lor – în totalitate de neluat în seamă, nevrednici de o observaţie de un moment. Şi chiar dacă cred că acest leu are tot felul de aranjamente pentru noi, nu este de fapt nimic de acest fel.
- Al doilea tip de oameni care ne respectă şi pentru care deja ocupăm loc în lume. Ei ne consideră oameni vrednici, respectabili, şi de o anumită statură. Ei ne fac marea favoare să ne aloce timp în minţile lor şi în gândurile lor în timpul lor liber. Ei se interesează de noi şi observă atitudinea noastră şi activităţile noastre ca să vadă dacă suntem cu adevăraţi virtuoşi şi integrii, ca să ne critice cu un aer de critică, dacă găsesc ceva la noi.
Când se gândesc la asta, ei văd că în definitiv, acesta este un grup de oameni care s-au adunat într-un loc anume, sub un anume lider, ca să fie împreună. Cu un curaj supraomenesc ei îi înfruntă pe toţi cei care se ridică împotriva lor. Cu adevărat ei sunt oameni curajoşi cu spirit puternic, şi sunt hotărâţi să nu dea un centimetru înapoi. Ei sunt luptători de primă clasă, ducând războiul împotriva înclinaţiei până la ultima lor picătură de sânge, şi singura lor dorinţă este să câştige bătălia pentru gloria numelui Său.
Totuşi, printre toate aceste contemplări, când încep să se considere pe ei înşişi – conform cu prejudecăţile lor şi cu interesul propriu în ceea ce privesc dorinţele şi urmărirea onoarei – ei trebuie să fie în unanimitate de acord şi să se unească împotriva noastră. Aşadar, ei din toată inima, răspicat, conclud că este mai bine să nu se unească cu noi. Aceasta este aşa, deşi între ei sunt foarte îndepărtaţi şi diferiţi unul de celălalt încât nu se pot pune de acord pentru nimic. Se pot chiar urî unul pe celălalt, într-o asemenea măsură, încât nu pot suporta să fie în aceeaşi cameră unul cu altul, şi toţi vor să se omoare între ei. Totuşi, împotriva noastră ei toţi se unesc.
Şi, deoarece, favorizează voinţa de a primi dintre ei, şi „Mita orbeşte ochii înţeleptului,” ei în permanenţă văd opusul la ceea ce au crezut despre noi. Şi în definitiv laudele şi virtuţile pe care le-au găsit în noi – că fiecare dintre noi este de preţuit şi onorabil – odată ce şi-au dat hotărârea, rapid execută verdictul zelos şi cu pasiune, deoarece le stricăm reputaţia cu punctele noastre de vedere. Deşi, pe de o parte, văd că adevărul este de partea noastră, pe de altă parte, calea noastră le este apăsătoare.
Pentru a se scuza, nu au de ales decât să ne distrugă şi să şteargă numele nostru de pe faţa pământului. Ei se străduiesc şi fac efort pentru asta, ca să ne împrăştie în toate direcţiile, şi complotează şi conspiră cum să ne distrugă şi să aşeze piedici în calea noastră, folosind tot felul de mijloace – legitime sau nelegitime deopotrivă, chiar dacă asta contrazice spiritul uman şi spiritul Torei. Lor nu le pasă, deoarece ei văd că nu va fi nicio durabilitate a voinţei lor dacă vom avea vreo predominare sau expansiune a ţelului nostru la oameni oneşti şi de bună credinţă, căci de acolo vom avea puterea să le arătăm adevărul.
Şi asta este rău pentru ei, căci este mai bine pentru ei să facă ceea ce le pofteşte inima şi în acelaşi timp să fie „faţa generaţiei” – influenţi lideri spirituali. Pentru aceasta, ei uneltesc planuri de ruină şi distrugere pentru viitorul nostru şi spun, „Cu cât mai repede, cu atât mai bine; este mai bine să îi înjosim acum cât sunt încă mici, ca să nu rămână din ei nicio urmă.”
Totuşi, trebuie să le fim foarte recunoscători pentru că ne respectă şi pentru că ne apreciază punctul de vedere cel puţin prin a admite că este ceva care trebuie să fie revocat. Cu alte cuvinte, ei nu ne ignoră ca şi cum am fi praf, dar cel puţin suntem într-un fel reali pentru ei. Asta spre deosebire de ceilalţi oameni care nu ne acordă niciun gând şi cred că ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu merită nicio atenţie. Ei, de asemenea, nu sunt impresionaţi de slăbiciunea noastră de a gândi că ne urmează acţiunile, motivul pentru care noi evităm să facem anumite acţiuni, decât dacă ei le găsesc neplăcute, şi că aceasta ne face să dezertăm din campanie din frică de primul tip de oameni.
Ca să fiu sincer, nici unul dintre ei nu ne acordă vreo atenţie sau gând. Poate că, este aşa cum e scris, „Vei fugi când nimeni nu te va urmări.” Aşadar, ar trebui să fim mândri de astfel de oameni ca cel de-al doilea tip, căci cel puţin ei glumesc, batjocoresc, dispreţuiesc, şi ne calomniază. Cu alte cuvinte, cel puţin avem o realitate în lume şi nu este uşor pentru ei să decidă să ne şteargă numele de pe faţa pământului.
- Al treilea tip sunt oameni care ne doresc binele şi ocrotirea noastră. Totuşi, ei sunt foarte puţini, ca în „Doi este un plural.” Şi îi numesc pe iniţiale, BShMa, însemnând B…, Sh…, M…, şi A… În limba cea sfântă (Ebraică). Ei sunt numiţi Bosem (parfum), şi în traducere (aramaică) BoSMA, căci traducerea este considerată Achoraim (posterior). Cu alte cuvinte, ei ar fi trebuit răspândiţi cu lumina Panim (lumină anterioară), că toate acţiunile lor vor fi în Kedusha (sfinţenie), care este numită limba sfântă.
Şi ce ar trebui să fac eu când văd că-mi doresc să-i descriu şi să-i ilustrez pe cei dragi ai noştri care sunt în Tiberias? În acel moment simt că Tiberias este un oraş agitat, şi a treia categorie mai sus menţionată, cei care sunt îmbrăcaţi în două corpuri sunt amestecaţi într-o vâltoare, rătăcind prin toate dorinţele şi fanteziile care sunt îmbrăcate în alte corpuri, însemnând primul şi al doilea tip. Şi apoi este greu pentru mine să îi găsesc, deoarece este ca şi cum ar fi într-o mare grămadă de paie şi fân, şi cum poate cineva găsi două perle preţioase, două boabe de grâu, care dispar în marea majoritate? Şi, deşi, regula este că şi o persoană dintr-o mie contează, ei trebuie să rabde şi să plângă ca un cocor, niste creaturi cu adevărat energice.
Din aceasta putem înţelege alegoria pe care au prezentat-o înţelepţii noştri, că paiele, fânul şi grâul au discutat pentru cine câmpul a fost însămânţat. Argumentul paielor şi a fânului pare atât de corect încât nu pot fi convinse, şi în acele vremuri a fost teamă că grâul se va preda sub conducerea paielor şi a fânului. Paiele şi fânul au argumentat, „Noi suntem majoritatea, şi tu grâule, nu eşti nimic în comparaţie cu numărul nostru. Noi suntem de un înalt statut şi noi ne-am născut înainte să vii tu pe lume. Cu alte cuvinte, în timp ce tu încă nu exişti, noi deja eram crescute şi frumoase, şi măreţia noastră se putea vedea de toţi. De departe, noi impresionăm ochiul cu frumuseţea ce o dăm întregului câmp. Dar tu, grâule, eşti atât de mic şi de imperceptibil căci numai prin atenţie specială poate cineva să te vadă, când se apropie. Aceasta trebuie să fie din cauza incompetenţei tale. Dar noi oferim un loc, un adăpost pentru oamenii epuizaţi şi pierduţi pe drum, şi care nu au un loc pentru a-şi odihni capetele. Îi luăm în mijlocul nostru şi îi acoperim de vânturi şi de bestiile rele astfel încât să nu fie văzuţi. Dar cine se poate bucura de tine?”
Dar când a venit timpul recoltatului, toţi au ştiut pentru cine a fost însămânţat câmpul, căci paiele şi fânul sunt numai pentru hrana animalelor; nu au nicio speranţă să fie mai mari decât actuala măsură a măreţiei lor. Grâul, în schimb, după câteva corecţii, când este spart, ales, amestecat cu ulei şi vin, şi aşezat în cuptor, este aşezat pe masa regilor şi este bun pentru a fi oferit ca o ofrandă pentru Domnul. Şi tot meritul care poate fi atribuit paielor şi fânului este serviciul pentru grâu, pe care l-au crescut şi hrănit.
Cu alte cuvinte, ei au luat hrană din pământ şi au transformat-o în hrană pentru grâu. A fost o greutate şi o povară pentru ele căci grâul a fost ţinut pe spinările paielor şi a fânului, şi valoarea lor este aceeaşi precum a unui servitor ce serveşte regele sau a unei fete ce îşi slujeşte doamna.
Dar înainte de timpul culesului, înainte de concluzie, era imposibil să se clarifice adevărul şi sinceritatea realităţii însăşi. Dimpotrivă, fiecare era pentru sine, argumentând conform cu senzaţiile sale. Şi fiind atent la adevăr fără să noteze dacă asta ar putea cauza neplăcere sau deprimare, nu este o sarcină atât de uşoară, doar când cineva poate analiza fiecare element în multe detalii până când adevărul şi justeţea problemei sunt aduse la lumină. Şi asta necesită să fie recompensat de sus cu a nu se prinde în plasa dragostei de sine şi să fie atras în fluxul colectivului.
Din toate cele mai sus spuse, este greu pentru mine să te găsesc atunci când eşti singur, fără niciun amestec de dorinţe şi puncte de vedere, deoarece toţi te ascund, aşa cum am descris în alegoria cu grâul.
Totuşi, am găsit o tactică asemănătoare cu timpul culesului ce a fost menţionată mai devreme. Numai noaptea, după miezul nopţii când briza nopţii suflă şi vântură grămada de paie şi fân, şi toţi stau întinşi peste câmp precum cadavrele, adică dorm în paturile lor, cele două boabe de grâu se eliberează şi îşi scot inimile în faţa Tatălui din cer. Ei intră în flăcările focului Torei până la lumina dimineţii, când este timpul rugăciunii. În acel timp, sufletele le ies afară cum vorbesc cuvintele Dumnezeului celui viu. Cred că ăsta este timpul potrivit pentru a intra cu perlele preţioase care strălucesc precum flăcările focului ca să se amestece cu întregul Israel cu ajutorul Pietrei Salvatorului său, fie să dea Creatorul.
Să mai scriu câteva cuvinte despre dragoste. Se ştie că nu este lumină fără Kli (vas), însemnând că fiecare plăcere trebuie să aibă o îmbrăcăminte în care lumina plăcerii să se îmbrace. De exemplu, când o persoană doreşte să câştige respect, să fie onorată în ochii oamenilor, prima sa mişcare sunt hainele sale. Cu alte cuvinte, trebuie să se îmbrace cu haine onorabile, aşa cum înţelepţii noştri au spus, „Rabbi Yohanan îşi numea îmbrăcămintea „Onorurile mele.’”
Aşadar, cineva trebuie să depună o anumită măsură de muncă până să obţină îmbrăcăminte onorabilă, şi chiar şi după ce a obţinut îmbrăcămintea, trebuie să o ferească de deteriorări şi stricăciuni. Aceasta înseamnă, că în fiecare zi trebuie să o scuture de praf, şi dacă este pătată sau se murdăreşte, trebuie să o cureţe şi să o calce.
Dar mai important, trebuie să o ferească de cel mai periculos sabotor – molia de haine! În Yiddish, se numeşte „o Molie,” însemnând un mic ţânţar ce nu poate fi văzut. Prima corectare este că nu trebuie să intre în contact cu hainele vechi. Şi, de asemenea, este un remediu minune numit „naftalină,” care o ţine departe de stricăciunea numită „Molii.” Şi când are propria îmbrăcăminte, este gata să primească lumina plăcerii care se îmbracă în onorabilele veşminte.
Este aşa şi cu dragostea. Să fie recompensat cu lumina dragostei, cineva trebuie să găsească hainele în care lumina s-ar îmbrăca. Şi aceleaşi reguli de păstrare se aplică la acest veşmânt: evitarea „prafului” bârfei, şi în special a ţânţarului sabotor cunoscut drept molie (în Yiddish, Moil înseamnă „gură,” deci este un joc de cuvinte aici), care sunt oamenii cu înfăţişare bună, care vorbesc frumos. Ai crede că deja s-au „circumcis” în legământul împreunărilor interzise şi al calomniei, şi de la inima necircumcisă,, dar în adâncul lor este un sabotor care îţi poate face rău, şi nu te poţi apăra de el, deoarece este cu totul arătos şi frumos.
De aceea, acest ţânţar este atât de mic şi fără atenţie specială este imposibil să îi detectezi stricăiunile făcute, iar aceasta vine de la cei circumcişi care pot strica preţioasele veşminte. Cu adevărat, se ştie că această molie face mai multe stricăciuni îmbrăcăminții din lână (ebraică TzeMeR), însemnând literele MeReTz (ebraică: energie) care distruge energia pentru muncă. Şi Yatush (ţânţar) vine de la „VaYitosh (şi el abandonează) pe Dumnezeu care l-a făcut,” sau în aramaică, „Şi a încetat să se-nchine la Dumnezeul pe care îl servea.”
În mod obişnuit, cineva care are o îmbrăcăminte din lână de preţ, trebuie să evite contactul cu hainele vechi. Cu alte cuvinte, trebuie să evite contactul cu vechii „partizani,” care fură energia deoarece nu mai sunt competenţi pentru muncă, şi toate cuvintele lor sunt numai pentru a scădea energia. Şi chiar şi cineva care are îmbrăcăminte puternică de dragoste, care este ca un copac–însemnând că se autosusţină–acea molie trebuie urmărită în continuare. Şi acea molie intră în lemn, poate face rău, de asemenea, aşa cum vedem că lemnul se degradează şi se dezintegrează pentru că moliile intră în el.
Şi singurul medicament este naftalina, de la cuvântul, Naftoley, pe care Onkelos îl interpretează ca Tefilah (rugăciune). Însemnând să te rogi la Creator ca această stricăciune să nu fie lăsată în îmbrăcămintea Sa.
Cineva trebuie să fie atent cu o îmbrăcăminte onorabilă, căci dacă sunt pene de cocoş pe ea, ele trebuie îndepărtate. De asemenea, nu trebuie să intre în locul în care sunt pene de cocoş în timp ce poartă această îmbrăcăminte. Într-o îmbrăcăminte a luminii dragostei este interpretat precum Notzot (pene), ce vine de la cuvântul Nitzim (gâlceavă), precum în luptele de cocoşi. Aceasta se referă la a cântarea şi preaslăvirea oamenilor care încă sunt în exil de la calea adevărului şi sunt înrobiţi de dragostea de sine. Toată cântarea şi preaslăvirea pe care ei o arată în timpul Torei şi rugăciunii lor produce numai certuri în sufletul tău până când începi să porţi războaie în concepţiile tale – de partea cui este adevărul şi justiţia. Asta ruinează şi distruge îmbrăcămintea, pe care dragostea o poate locui. De aceea, trebuie să fii atent să eviţi locurile unde sunt pene de cocoş, ca după aceea să nu trebuiescă să munceşti pentru a te curăţa de aceste pene.
Putem vedea că pentru oamenii care se străduiesc să obţină lumina onorurilor, dacă nu îşi întreţin cum se cuvine hainele, atunci când ies afară, cei din afară imediat se iau de hainele lor când văd că nu este costumaţia adecvată, potrivită pentru oamenii de onoare. Cu alte cuvinte, oamenii vor vedea că le acceptă autoritatea deasupra lui şi că este atât de înrobit de acei oameni de afară, încât el este obligat să obţină hainele dar şi să le întreţină. Chiar şi moda, însemnând modelul şi modul de purtare, trebuie să fie conform cu ceea ce le place acelor oameni sub care stă. Aşadar, precis aceia de la care doreşte să primească respect pe care trebuie să-i adore cu mult efort ca să fie favorizat de ei, astfel ei îi vor împărtăşi lumina plăcerii că este îmbrăcat în îmbrăcămintea onorurilor.
Şi dacă, Doamne fereşte, nu i-a servit suficient, asta poate avea consecinţe neplăcute. Adică, nu numai, că nu-i vor da respectul pe care şi-l doreşte de la ei, ci din contră, ei toţi îl vor degrada, umili şi îl vor face să se simtă josnic şi inferior. Şi acea senzaţie de inferioritate mai întâi îl va întrista, apoi îl va face inactiv, şi apoi va simţi că toată lumea s-a întunecat pentru el, până când nu mai vede nicio speranţă pentru a obţine plăcere în viaţă. Apoi, el găseşte numai un singur sfat – să se ducă acasă, să se întindă în pat şi să stăruie ca rugăciunea lui să fie acceptată – însemnând că îngerul somnului, care reprezintă a șaizecea parte morţii, îi va acorda lumina plăcerii somnului. Aceasta este singura plăcere la care poate spera.
Şi dacă, în cele din urmă, îngerul somnului nu are milă de el şi nu găseşte remediu pentru el însuşi, atunci, pentru amărăciunea sufletului său nu are altă alegere decât să obţină plăcere dintr-un tratament care este popular printre cei disperaţi care caută uşurare pentru tristeţea lor. Ei se luptă cu înclinația care doreşte ca persistenţa cuiva, să depăşească aceasta, şi extind plăcere de la îngerul denumit „sinucidere.” Adică ei simt că numai acest înger îi poate scăpa de melancolia lor. Evident, este imposibil să obţină plăcere de la îngerul menţionat fără chinuri teribile şi mari, groaznice lupte emoţionale.
Aşadar, „Ochii înțeleptului sunt în capul lui,” şi el ştie şi vede înaintea timpului ceea ce poate dobândi, şi ceea ce s-ar putea să obţină dacă nu respectă legile şi condiţiile contemporanilor săi. Adică, trebuie să se predea şi să-şi asume tot ceea ce oamenii exteriori îi cer, sau îl vor pedepsi în această lume. Cu alte cuvinte, recompensa şi pedeapsa sunt descoperite în această lume şi nu necesită credinţă deasupra raţiunii.
De aici, putem deduce nemărginita grijă şi vigilenţă, şi marea şi speciala atenţie necesare pentru a obţine veșmintele ce îmbracă lumina dragostei – o haină ce este făcută dintr-o aşa de fină şi delicată ţesătură – numai dacă cei din afară nu apucă să ruineze această preţioasă haină, care la propiu a fost cumpărată cu atât de mult sânge şi sudoare.
Şi acum o să vă clarific cum şi în ce fel încep să obţin acea îmbrăcăminte a dragostei: Ordinea pentru a face o îmbrăcăminte potrivită este ca mai întâi să împleteşti o bucată de stofă. Cu alte cuvinte, luăm fire şi le aşezăm într-o manieră de urzeală şi bătătură (încrucişate). Prin urzeală şi bătătură o bucată de îmbrăcăminte este ţesută.
Aşadar, trec firul prin urzeală. Un Nima (Aramaic: „fir” şi „spune”) vine de la cuvintele „Spune un cuvânt despre asta.” Shti (urzeală) vine de la cuvântul Tashi (uitare), ca în „Ai uitat Roca ce te-a creat.” Cu alte cuvinte, încep să acţionez cu puterea memoriei mele, şi curând îmi amintesc că prietenii mei au vorbit nefavorabil despre mine, că aceste cuvinte i-au determinat să-mi facă lucruri rele, şi această spunere (de asemenea „urzeală”) extenuează prietenia, camaraderia şi frăţia.
Apoi, un fir de Erev (bătătură) vine în mintea mea, însemnând că am auzit că prietenii mei au vorbit favorabil despre mine, ceea ce l-a determinat să facă fapte bune, care sunt Arevim (plăcute) şi dulci pentru gustul meu. Adică, aud şi văd prietenul meu şi-a abandonat toate angajamentele şi se gândeşte, şi acţionează numai în favoarea mea astfel încât să am numai plăceri încântătoare. Şi aceste două fire crează o combinaţie în mine şi nu ştiu în ce parte să mă decid, spunând, „Este adevărat de partea urzelii sau de partea bătăturii?”
Se ştie că tot ceea ce există în lumea noastră este într-o formă de pozitiv şi negativ – stânga şi dreapta, adevărat şi fals, lumină şi întuneric, Israel şi naţiunile, sfânt şi profan, impuritate şi puritate, şi rău sau bun. Aceasta este aşa, deoarece, este imposibil să detectăm un gust bun fără să simţim gustul amar a ceva rău. Acesta este înţelesul a ceea ce înţelepţii noştri au spus, „Să se răzbune pe cei răi şi să le dea o recompensă bună celor drepţi.”
Cuvântul Para (răzbuna) vine din versul „Para (a lăsa liber) părul de pe capul unei femei.” Cu alte cuvinte, este posibil să primim ajutor de la cei răi pentru a descoperi adevărata aromă şi senzaţie a recompensei celor drepţi.
Din acest motiv, când este lucrată ţesătura, stau zăpăcit şi aştept verdictul care va scoate mizeria minţii care este îmbrăcată în mine. Şi, deoarece, acum sunt angajat în purtarea îmbrăcăminţii dragostei, ca să aşez lumina plăcerii acolo, sunt deja interesat şi avantajat de grup. Din acest motiv, decid conform cuvintelor bătăturii, aşa cum Tora ne sugerează că „Mita orbeşte ochii înţeleptului.”
Aşadar, nu mai îmi pasă că adevărul este cel ce este; dimpotrivă, îmi pasă despre scopul pe care îl doresc în acest minut, în timpul purtării îmbrăcăminţii dragostei. În acea stare, am o linie decisivă în mijloc, însemnând că scopul este chiar lucrul care decide între stânga şi dreapta.
Şi, odată ce am obţinut această îmbrăcăminte mai sus menţionată, scântei de dragoste dintr-o dată încep să strălucească înăuntrul meu. Inima începe să tânjească a se uni cu prietenii, şi îmi pare că ochii mei îi văd pe prietenii mei, urechile mele le aud vocile, gura mea le vorbeşte, mâinile îi îmbrăţişează, picioarele dansează într-un cerc în dragoste şi bucurie cu ei, şi îmi transced barierele corporale. Uit de vasta distanţă dintre prietenii mei şi mine, şi întinsul teritoriu de multe mile nu va sta între noi.
Este ca şi cum prietenii mei ar sta chiar în inima mea şi ar vedea tot ceea ce se întâmplă acolo, şi mi se face ruşine de actele înguste împotriva prietenilor mei. Apoi, ies simplu din vasele corporale şi mi se pare că nu este o altă realitate în lume în afară de prietenii mei şi de mine. Apoi, chiar şi „eul” este anulat şi este afundat, amestecat în prietenii mei, până când stau şi declar că nu este nicio realitate în lume – numai prietenii.
Trebuie să fiu scurt pentru că sărbătoarea se apropie.
Prietenul vostru, Baruch Shalom HaLevi.
Înapoi la pagina SCRIERI SOCIALE – (link)