Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit după Șabat Vayikra, 20 martie 1943
Cel mai important lucru este să nu vrem nimic altceva decât să dăruim, datorită măreţiei Creatorului şi a faptului că orice acţiune de primire este o greşeală. Este imposibil să scăpăm de primire fără a alege cealaltă extremă – dăruirea.
Forţa care ne pune în mişcare, adică forţa extinsă care ne constrânge să muncim, este doar măreţia Creatorului. Omul se poate gândi că, în cele din urmă, efortul şi munca trebuie făcute, însă prin acest efort poate obţine atât unele beneficii, cât şi plăcere. Cu alte cuvinte, prin munca şi efortul lui, omul poate mulţumi un trup limitat care poate fi un oaspete în trecere sau unul etern, dacă energia lui rămâne pe vecie.
Acest lucru este similar cu situaţia în care cineva are puterea de a construi o ţară întreagă, însă construieşte doar o colibă pe care primul vânt puternic o dărâmă. Este de la sine înţeles că toate forţele au fost irosite. Cu toate acestea, dacă omul rămâne în Kdușa (Sfinţenie), atunci toate forţele rămân pe vecie. Doar aceasta ar trebui să fie baza muncii sale, iar toate celelalte principii să fie anulate.
Forţa credinţei este suficientă pentru ca omul să muncească în forma dăruirii. Asta înseamnă că poate să creadă că munca lui este acceptată de Creator, chiar dacă el nu o consideră atât de importantă. Cu toate acestea, Creatorul primeşte totul. Dacă omul atribuie Creatorului munca sa, El o primeşte cu bucurie şi acceptă orice muncă, oricare ar fi ea.
Astfel, dacă omul vrea să se folosească de credinţă pentru a primi, atunci credinţa lui nu este suficientă. Aceasta înseamnă că, în acel moment, el are îndoieli în privinţa credinţei. Motivul este faptul că primirea nu reprezintă adevărul, adică omul nu dobândeşte nimic de pe urma muncii sale, şi doar Creatorul va beneficia de munca lui.
Prin urmare, îndoielile omului sunt reale. Cu alte cuvinte, aceste gânduri străine care apar în mintea lui sunt îndreptăţite. Totuşi, dacă vrea să folosească credinţa pentru a merge pe calea dăruirii, el nu va avea în mod sigur îndoieli în privinţa credinţei. Iar dacă are îndoieli, omul trebuie să ştie că, probabil, nu vrea să meargă pe calea dăruirii, întrucât pentru dăruire este suficientă credinţa.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)