Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit de 12 Șvat, 6 februarie 1944
Trebuie să cunoaştem motivul apăsării pe care o simte omul atunci când doreşte să muncească la anularea „sinelui“ său înaintea Creatorului, fără să îi pese de propriul interes. Omul ajunge la o stare în care pare că întreaga lume este încremenită şi numai el pare că lipseşte din această lume, iar de dragul anulării înaintea Creatorului îşi părăseşte familia şi prietenii.
Există doar un motiv simplu al acestei stări, şi anume „lipsa credinţei“, ceea ce înseamnă că el nu înţelege înaintea cui se anulează, adică nu simte existenţa Creatorului, iar asta îi provoacă o senzaţie de apăsare.
Cu toate acestea, când începe să simtă existenţa Creatorului, sufletul său tânjeşte imediat să fie anulat şi conectat la rădăcină, să fie inclus în ea ca o lumânare într-o torţă, fără niciun gând sau motiv. În orice caz, asta se întâmplă în mod natural, aşa cum o lumânare este anulată înaintea unei torţe.
Prin urmare, esenţa muncii omului este să ajungă la senzaţia existenţei Creatorului, adică să simtă existenţa Creatorului, pentru că „Tot pământul este plin de măreţia Lui!“ Aceasta va fi toată munca lui, adică tot efortul pe care îl depune în muncă va fi doar ca să obţină asta, şi nimic altceva.
Omul nu trebuie să fie îndemnat să obţină ceva. De fapt, există doar un singur lucru de care are nevoie, şi anume credinţa în Creator. El nu trebuie să se gândească la nimic, ceea ce înseamnă că singura răsplată pe care o vrea pentru munca lui ar trebui să fie aceea de a fi recompensat cu credinţa în Creator.
Trebuie să ştim că nu există nicio diferenţă între iluminarea pe care o obţine omul, fie ea mică sau mare, pentru că nu există schimbări în Lumină. Toate schimbările au loc, mai curând, în vasele care primesc abundenţa, după cum este scris: „Eu, Domnul, nu Mă schimb.“ Aşadar, dacă cineva îşi poate mări vasul, în aceeaşi măsură poate amplifica iluminarea.
Întrebarea este: Cum poate omul să-şi amplifice vasele? Răspunsul este: În măsura în care îl slăveşte pe Creator şi îi mulţumeşte pentru că l-a adus mai aproape de El, aşa încât să îl poată simţi măcar puţin şi să creadă că acest lucru este important, adică faptul că a fost recompensat cu a avea o anume conexiune cu Creatorul.
În măsură importantei pe care omul o acordă acestei conexiuni, va creşte şi iluminarea în el. Omul trebuie să ştie faptul că nu va cunoaşte niciodată adevărata măsură a importanţei conexiunii dintre el şi Creator, pentru că nu poate aprecia adevărata ei valoare. În schimb, cu cât o apreciază mai mult, cu atât va dobândi valoarea şi importanţa ei. Există în asta o Segula (putere, virtute), întrucat datorită ei omul poate fi recompensat prin a avea permanent în el această iluminare.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)