Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 16 Șvat, 13 februarie 1941
Este cunoscut faptul că principalul lucru este să dăruieşti plăcere Creatorului. Cu toate astea, omul trebuie să cunoască înţelesul dăruirii, pentru că termenul este frecvent utilizat şi este ştiut că datorită obişnuinţei se pierde gustul. Prin urmare, trebuie să clarificăm ce înseamnă a dărui.
Problema este că însăşi dorinţa de a primi este încorporată în dorinţa de a dărui a celui inferior (dorinţa de a primi poate fi folosită dacă este corectată). În caz contrar, nu există nicio legătură între cel care dăruieşte şi cel care primeşte. Acest lucru se datorează faptului că este imposibil ca unul să dea ceva, iar celălalt să nu îi dea nimic în schimb, cât timp există o stare de parteneriat.
Numai atunci când amândoi îşi arată iubirea unul pentru celălalt se poate spune că există o conexiune şi o prietenie între ei. Dar dacă unul arată iubire, iar celălalt nu răspunde în niciun fel, o asemenea iubire este ireală şi nu poate exista. Înţelepţii noştri au afirmat despre versetul: „şi spune către Sion: «Tu eşti poporul Meu»“ (Isaia, 51), să nu spui Ami (poporul Meu), ci Imi (cu Mine(10)), „să fii partenerul Meu“ (Zohar Bereșit, p. 5), înţelegând prin asta că există un parteneriat între creaturi şi Creator.
Rezultă că atunci când cel de jos doreşte să dăruiască Creatorului el trebuie, de asemenea, să primească de la Creator. Adevăratul parteneriat este acela în care dăruirea este realizată atât de cel inferior, cât şi de Cel Superior.
Totuşi, dorinţa de a primi trebuie să vrea cu ardoare să adere la Creator şi să primească abundenţa, susţinerea şi bunătatea Lui, deoarece scopul creaţiei este să facă bine creaturilor Sale.
Cu toate acestea, din cauza spargerii care a avut loc în lumea Nekudim, dorinţa de a primi a căzut sub dominaţia Klipot (coji) şi, prin urmare, au fost făcute două discernăminte în Kli (vas). Primul este acela că vasul a dezvoltat o relaţie cu plăcerile separate, iar munca de ieşire de sub autoritatea Klipot este numită „muncă de purificare“. Cel de-al doilea discernământ care a apărut ca urmare a spargerii este detaşarea de plăcerile spirituale.
Cu alte cuvinte, omul se distanţează de spiritualitate şi nu mai are nicio dorinţă pentru ea. Această corectare este numită Kdușa (Sfinţenie), iar aici regula în muncă este să doreşti cu ardoare Măreţia Lui. Atunci Creatorul străluceşte în acele vase ale omului. Cu toate acestea, noi trebuie să ştim că în măsura în care omul are Kelim (pluralul pentru Kli) de puritate, numite „ura faţă de rău“, în aceeaşi măsură poate lucra în Kdușa, după cum este scris: „Voi, cei care Îl iubiţi pe Domnul, urâţi răul“.
Rezultă că există două discernăminte: primul este puritate, iar al doilea este Kdușa. Kdușa se numeşte Kli, fiind pregătirea pentru a primi bunătatea Lui, datorită dorinţei Lui de a face bine creaturilor Sale. În orice caz, acest Kli este atribuit celor de jos, adică este sarcina noastră să îl corectăm. Cu alte cuvinte, noi trebuie să ne dorim binele cu ardoare, iar aceasta înseamnă să ne angajăm extensiv în munca de creştere a măreţiei Sale şi a propriei noastre smerenii.
Însă abundenţa care trebuie să apară în Kli-ul de Kdușa este în mâinile Creatorului. El este Cel care împarte daruri celor de jos, iar cei de jos nu pot ajuta cu nimic, după cum se spune: „Lucrurile secrete aparţin Domnului Dumnezeului nostru“.
Gândul Creaţiei, numit „să facă bine creaturilor Sale“, începe din Ein Sof (infinit). Din acest motiv ne rugăm la Ein Sof, adică la conexiunea care există între Creator şi creaturi. Aceasta este semnificaţia a ceea ce este scris în textele lui Ari, şi anume faptul că trebuie să ne rugăm la Ein Sof.
Se întâmplă aşa, deoarece Ațmuto (Esenţa Lui) nu are nicio legătură cu creaturile, din moment ce începutul conexiunii este în Ein Sof, unde se află Numele Lui, care este rădăcina creaţiei. Acesta este sensul celor scrise în Yerușalmi (11): cel care se roagă, se va ruga în Nume, adică acolo unde este Numele Lui. Pentru Numele Lui şi Ein Sof sunt folosite cuvintele legendei: „Un turn plin cu lucruri bune“. Prin urmare, motivul pentru care ne rugăm la Nume este ca să primim binele care a fost pregătit pentru noi în avans.
De aceea Keter este numit „Dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“, iar beneficiul în sine este numit Hohma (Înţelepciune), care este esenţa abundenţei. Prin urmare, Keter este numit Ein Sof şi „Emanatorul“. Totuşi, Hohma nu este numită „emanatul“, deoarece încă nu exista niciun Kli în Hohma, fiind considerată o Lumină fără Kli.
Aşadar, Hohma este, de asemenea, considerată ca fiind Emanatorul, deoarece Lumina nu poate fi dobândită fără un Kli şi singura diferenţă dintre Keter şi Hohma este că acolo rădăcina emanaţiei este dezvăluită mai mult.
_______________
(10) Ambele cuvinte sunt compuse din aceleaşi litere în ebraică şi când nu există semne de punctuaţie, ca în Biblie, se scriu la fel.
(11) Secţiune din Talmud
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)