Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în Vayechi, 14 Tevet, 27 Decembrie 1947
De la Lo Lișma omul ajunge la Lișma. Dacă privim cu atenţie, putem spune că perioada Lo Lișma este cea mai importantă, pentru că este mai uşor să asociezi acţiunea cu Creatorul.
Este aşa, pentru că în Lișma omul spune că a făcut o faptă bună deoarece îl serveşte în totalitate pe Creator şi toate acţiunile lui sunt pentru Creator. Ca atare, omul este stăpânul acţiunii.
Pe de altă parte, când omul se angajează în Lo Lișma, fapta bună nu o face pentru Creator. Astfel, nu se poate plânge Creatorului că merită o răsplată. Prin urmare, Creatorul nu are nicio datorie faţă de el.
Atunci, de ce face omul o faptă bună? Deoarece Creatorul i-a oferit oportunitatea ca acest SAM să îl oblige, să îl forţeze să o facă.
De exemplu, atunci când un om are oaspeţi şi se ruşinează că este inactiv, el ia cartea şi studiază Tora. În acest caz, pentru cine studiază el, de fapt? Nu o face pentru Mițva Creatorului, pentru a fi bine văzut în ochii Creatorului, ci pentru oaspeţii care au intrat în casa lui, pentru a se distinge în ochii lor. Astfel, cum poate să ceară răsplată de la Creator pentru această Tora în care s-a angajat de dragul oaspeţilor?
Rezultă că faţă de el Creatorul nu a devenit dator şi, în loc de asta, el îi poate considera datori pe musafiri, ca ei să-i plătească recompensă, adică să îl onoreze pentru că studiază Tora. În orice caz, nimeni nu poate să îl socotească dator pe Creator, în niciun fel.
Când omul se autoexaminează şi spune: „În sfârşit, m-am angajat în Tora“, înlăturând cauza, adică oaspeţii, şi lucrând doar pentru Creator, atunci ar trebui imediat să spună că totul este condus de Sus. Cu alte cuvinte, Creatorul a vrut să-i acorde angajarea în Tora, ּși să îi dea o cauză adevărată, iar el nu este vrednic să primească adevărul. Prin urmare, Creatorul i-a oferit o cauză falsă datorită căreia s-a angajat în Tora.
Aşadar, Creatorul este cel care înfăptuieşte, şi nu individul. Atunci, cu atât mai mult omul trebuie să îl laude pe Creator pentru că nu îl părăseşte, deşi se află într-o stare de cădere, ci îi dă putere, adică îi stimulează dorinţa de a se angaja în cuvintele Torei.
Veţi vedea că omul care acordă atenţie acestei acţiuni va constata că cel care acţionează este Creatorul, în forma „El singur face şi va face toate faptele“. Totuşi, omul nu procedează deloc aşa cum ar fi bine. Deşi face acea Mițva, nu o face pentru Mițva, ci pentru o altă cauză (pentru alt om), iar cauza provine din separare.
Adevărata cauză este Creatorul, şi tot El este motivul care îl constrânge. Dar Creatorul „se îmbracă“ în el într-o altă haină, nu în haina unei Mițva, ci într-una a unei temeri sau într-una a unei iubiri. Prin urmare, în perioada Lo Lișma este mai uşor să atribui fapta bună şi să spui că El a făcut-o, şi nu omul.
Este mai simplu, pentru că omul nu doreşte să facă o acţiune pentru Mițva, ci pentru o altă cauză. Pe când în Lișma, el ştie în sinea lui că lucrează datorită unei Mițva.
Aceasta înseamnă că el însuşi a fost cauza, adică datorită unei Mițva, şi nu fiindcă i-a insuflat Creatorul în inimă ideea şi dorinţa de a îndeplini Mițva, ci pentru că el însuşi a ales aşa. Adevărul este că totul a fost făcut de Creator, dar omul nu poate obţine Providenţa personală dacă nu a obţinut mai întâi principiul recompensei şi pedepsei.
_______________
(14) În ebraica, se folosește același cuvânt pentru ‘a lăsa liber’ și ‘a plăti înapoi’.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)