Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în 15 şevat, 14 februarie 1949
Despre diferenţa dintre credinţă şi raţiune. Credinţa are avantajul că acţionează asupra corpului mai mult decât raţiunea, pentru că este mai aproape de corp. Credinţa este considerată Malhut, iar corpul este legat de Malhut. Prin urmare, credinţa acţionează asupra corpului. În schimb, raţiunea este atribuită celor Nouă de Sus şi, din acest motiv, nu poate influenţa corpul în mod eficient. Cu toate acestea, raţiunea are avantajul că este considerată spirituală, spre deosebire de credinţă, care este atribuită corpului.
În spiritualitate există următoarea regulă: „nu există absenţă în spiritualitate“ şi „fiecare monedă se adună într-o mare grămadă“. Credinţa este considerată materială şi este sortită separării, deoarece nu există acumulare în material; tot ceea ce a fost în trecut dispare şi nu se alătură prezentului sau viitorului.
Prin urmare, în timpul acţiunii, credinţa afectează omul de o sută de ori mai mult decât îl afectează raţiunea, însă efectul ei este limitat în timp. Deşi raţiunea are o eficienţă de numai unu la sută, totuşi acest procent rămâne constant şi continuă să existe. Aceasta înseamnă că după o sută de acţiuni, raţiunea este acumulată în aceeaşi cantitate în care credinţa afectează omul atunci când acţionează o singură dată. Când omul lucrează cu credinţă, chiar şi de o sută de ori, el va rămâne în aceeaşi stare. Dar în cazul raţiunii, aceasta va rămâne veşnic în el.
Este ca şi cum am studia ceva cu intelectul. Cu toate că uităm, înregistrările rămân în creier. Aceasta înseamnă că pe măsură ce omul învaţă, creierul lui evoluează. În ceea ce priveşte lucrurile materiale, care se întind de-a lungul timpului şi spaţiului, un loc din est nu va fi niciodată în vest şi nici ora care a trecut nu se mai întoarce în prezent. Însă în spiritualitate totul poate avea loc în acelaşi timp.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)