Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit de Șabat Teruma, 5 martie 1949, Tel Aviv
„Domnul este înălţat, totuşi vede pe cei smeriţi …“. Cum poate să existe echivalenţă cu Creatorul, când omul este cel care primeşte, iar Creatorul este Cel care dăruieşte? Versetul ne spune că „Domnul este înălţat, totuşi vede pe cei smeriţi …“ Dacă omul se anulează pe sine, nicio autoritate nu-l va separa de Creator, şi atunci el „va vedea“, adică va fi răsplătit cu Mochin de Hohma (Lumina Înţelepciunii).
„Şi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi.“ Iar cel care este mândru, care are propria lui autoritate, se află la distanţă, din moment ce îi lipseşte echivalenţa.
Smerenia nu presupune înjosire în faţa celorlalţi; ea se referă la împlinirea pe care omul o simte în această muncă. Starea de umilinţă este atunci când lumea îl dispreţuieşte. Doar atunci când oamenii îl dispreţuiesc se poate vorbi de umilinţă, iar în acel moment el nu simte nicio împlinire, pentru că există o lege care spune că omul este afectat de părerea celorlalţi. De aceea, dacă oamenii îl apreciază, el simte împlinire, iar cei care sunt dispreţuiţi se simt lipsiţi de valoare.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)