Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
21 noiembrie 1955 Londra
Studenților, viață lungă,
Văd că vă comportați cu mine după „ochi pentru ochi”, adică, dacă eu nu vă răspund la scrisori imediat, atunci credeți că voi sunteți deja iertați și puteți să nu mai îmi scrieți. Aveți într-adevăr dreptate; este doar vina mea pentru că corespondența nu este atât de deasă. Mă rog ca El să îmi dea cunoașterea pentru a-mi corecta toate greșelile.
Ieri, înainte să mă întorc în Israel, am avut o discuție cu grupul de studenți ai lui Rav Desler. Le-am spus versetul „Raba a spus: ‘omul ar trebui să știe în inima lui dacă e drept complet’”. Am spus că pocăință înseamnă că omul trebuie să se întoarcă la originea lui.
Deci, deoarece esența Creației, numită „om” (Adam), este dorința de primire, iar Creatorul este dăruitorul, atunci când omul se întoarce la rădăcina lui se cheamă „pocăință”. Cum este pocăința? Este, cum spune Maimonides „Până când El, Cel care cunoaște tainele, va adeveri că el (omul) nu se va întoarce la nebunie”. Acea adeverire apare în om numai atunci când el s-a pocăit. Atunci obține el plăcerea de Sus, adică Creatorul pune Divinitatea (Șchina) Lui în el. Un om pocăit înseamnă că a fost răsplătit cu alipirea (Dvekut).
Asta înseamnă „omul ar trebui să știe în inima lui, în sufletul lui”, adică, dacă vrea să știe dacă este deja pocăit, el trebuie să analizeze dacă a fost deja răsplătit cu plăcerea Creatorului. Acesta este semnul că El s-a pocăit, înseamnă că el muncește deja de dragul dăruirii (vezi „Introducere în Talmudul-Studiul celor zece Sfirot”).
Asta înseamnă „Caută pacea și urmeaz-o”. Toată disputa este numai de la dorința de primire și, „caută pacea” poate fi în dorința de dăruire. Asta înseamnă ceea ce este scris „Și Israel a semănat în țara aceea și el a găsit 100 de porți”, adică în procent de 100%. Aceasta este tocmai calitatea Ițhak primită de la Avraam, după cum e scris „Și Avraam i-a dat lui Ițhak tot ce a avut”.
Iar Rași interpretează Midraș „Rabi Iehuda spune: ‘Aceasta este Gvura (tăria/puterea)’, și Rabi Nehemia spune ‘Aceasta este binecuvântarea’”. Dar ei amândoi se referă la același lucru. Rabi Iehuda vorbește din perspectiva muncii, că El i-a arătat locul de muncit, care este tocmai prin depășire, iar Rabi Nehemia vorbește de recompensă, unde tocmai prin depășire omul este răsplătit cu binecuvântarea, iar binecuvântarea este 100%. Fiind răsplătit cu pocăința din iubire, tot procentul de 100% de muncă este binecuvântat, chiar și timpul păcatelor.
Și omul este răsplătit cu tot numai prin depășirea numită „putere” și, cu fiecare putere pe care omul o adaugă se obține o cantitate mare. Deci, chiar dacă omul depășește (învinge) o dată și, vine un gând străin și spune „dar eu știu deja din experiență că, în curând, nu voi mai avea această dorință pentru muncă deci, ce obțin acum dacă depășesc un pic?”, atunci, el trebuie să răspundă cu mulți bani mărunți adunați într-o sumă mare, adică într-un cont general, fie la rădăcina sufletului său, fie către public.
Poate că asta înseamnă „Porțile lacrimilor nu au fost ferecate”. Porți (Șaarei) vine de la cuvintele „păr” sau „furtuni” (Searot), ceea ce înseamnă depășire (biruire). „Lacrimi” (Dmaot) vine de la cuvântul (Haamdama-lăcrimare dar și spargere, rupere) adică este un amestec cu alte dorințe și, numai în mijlocul dorințelor există un scurt moment de dorință de depășire spre iubire și teama de ceruri. „…nu au fost ferecate” ci, mai degrabă, acea clipă s-a adăugat la cantitatea mare. Când cantitatea este completă (contul este plin), omul începe să simtă îmbrăcămintea spirituală.
Asta înseamnă importanța lacrimilor adică, chiar dacă omul este în starea cea mai de jos și are dorințe de bază, dar are încă puterea de a depăși, însemnând că din punctul lui din inimă el tânjește și aspiră la Creator, atunci, acea forță este foarte importantă. Astfel, chiar atunci când omul este în exil, când punctul lui din inimă este pus sub alte guvernanțe, asta se numește că „Divinitatea (Șhina) este în exil”, pentru acel om, pentru un moment; el depășește și Îl sfințește pe Creator. Și, chiar dacă el este deja sigur, din cauza experienței lui, că după aceea va cădea din nou, este încă foarte important că un om poate să spună deschis adevărul.
Acest lucru este asemenea omului care stă printre criminali care blestemă și înjură munca Creatorului și, printre ei, sunt unii care predau elocvent și te lasă să înțelegi că nu are niciun rost să-L servești pe Creator. Dar, chiar și acolo, este cineva care nu poate explica atât de bine valoarea și esența muncii dar, poate face câteva obiecții, adică protestează la ceea ce spun ei și spune că nu e adevărat. Este bine că el nu este de acord, chiar dacă el nu este la fel de elocvent ca cei care înjură. Asta înseamnă „porțile lacrimilor” și se numește „mulți bănuți se adună într-o sumă mare”.
Să sperăm că Creatorul ne va deschide ochii și ne va încânta inimile cu „Spune în Sion, Dumnezeul tău este Regele”.
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)