Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Manchester, Ajunul de Sukot, 09 octombrie 1957
Pentru prietenii din Ţara Sfântă, fie ca ei să trăiască pentru totdeauna,
În această săptămână, am primit două scrisori de la… şi în ceea ce priveşte întrebarea… voi răspunde în privat.
În general, înţelepţii noştri au spus: „Oricine este inactiv cu elogierea unui înţelept trebuie să fie îngropat în viaţa lui” [Șabat 105]. Trebuie să ne întrebăm: „De ce merită o pedeapsă atât de severă?”, Trebuie să ştim că lipsa este întotdeauna cauzată de lipsa deficienţei. Numai acolo este leneş. Dacă nu există o deficienţă, există întotdeauna mişcare pentru a căuta sfaturi despre cum să-şi satisfacă lipsa. Acesta este motivul pentru care, în mod special, cel care nu simte lipsă din plecarea înţeleptului, lipsa va fi evidentă în elogierea înţeleptului – când el este inactiv în elogierea acestuia.
Întrebarea este: „De ce nu simte lipsă din plecarea înţeleptului?” Trebuie spus că, în timpul vieţii înţeleptului, el nu a primit nimic de la înţelept, aşa că nu simte o lipsă din plecarea lui.
De aceea trebuie să fie îngropat în viaţa sa, adică în timpul vieţii înţeleptului. Nu neapărat că acum este ceva în neregulă cu el, de este inactiv în elogiul său. Mai degrabă, atunci nu era în regulă. De aceea „îngropat în viaţa lui” înseamnă în timpul vieţii înţeleptului.
Cu toate acestea, există un tratament pentru toate acestea. În schimb, „Cel care degradează un ucenic înţelept, nu există nici un tratament pentru situaţia sa” [Șabat 119]. Cu alte cuvinte, dacă nu se mulţumeşte să fie inactiv cu elogierea unui înţelept, ci spune că el este în aceeaşi măsură cu înţeleptul, nu există o degradare mai mare pentru un ucenic înţelept decât asta şi „Nu există nici un remediu pentru situaţia sa”. În schimb, el continuă să coboare şi să coboare până când arată tuturor adevărata lui formă, adică Tora îi devine o poţiune de moarte.
Răspunsul meu general este că sărbătoarea Sukot explică toate întrebările, chiar şi cele mai grele şi mai grave, deoarece se ştie că Suka este „umbra credinţei”, iar în privinţa judecăţii, umbra ei trebuie să fie mai mare decât Soarele.
Este, de asemenea, cunoscut faptul că soarele presupune cunoaştere, iar luna implică credinţa. Este aşa cum au spus înţelepţii noştri: „Israel numără după lună şi naţiunile lumii numără după soare”. De fiecare dată când vedem soarele şi că el este mai mult decât umbră, trebuie să-l acoperim mai mult, astfel încât umbra să fie mai multă decât soarele.
Şi dacă cineva este răsplătit şi nu adăugă o singură umbră, are milă de sus şi soarele este acoperit pentru el. Dar atunci o persoană se mânie pentru că înţelege altfel. Potrivit motivului persoanei, dacă are soare, doreşte să aibă mai mult soare, dar „gândurile Mele nu sunt gândurile voastre”, şi lui îi este dată mai multă umbră.
Iar dacă o persoană depăşeşte umbra, i se dă „soare” şi apoi trebuie să adauge umbră. Dacă nu adăugă, îi este dată umbră de sus şi aşa mai departe, până când este răsplătit cu veşnica Dvekut [adeziune].
Cu toate acestea, trebuie să exersăm excesiv pentru a primi umbra şi a spune că este o umbră sfântă, că toată această umbră a venit de sus şi nu de la Sitra Ahra, că i-a fost dată omului astfel încât să poată să-şi asume credinţa. În acel moment se numeşte „umbra credinţei” şi este sfântă, ca în „Calea dreptului este neprihănirea;
Tu, care eşti fără prihană, netezeşte cărarea dreptului, etc”.
Acesta este sensul de a face acoperământ din gunoi de grajd şi de cramă. Baal HaSulam a explicat că Goren [grajd] provine din cuvintele Ger Anochi [Eu sunt străin] şi Yekev [cramă] din cuvintele Nokev Șem Haşem [străpungând numele Domnului]. Pentru a interpreta cuvintele lui Baal HaSulam, acoperământul este umbra credinţei, numită „credinţă deasupra raţiunii”. Acest lucru este opus raţiunii, pentru că raţiunea îl duce în gunoi, către grajd şi cramă.
Din perspectiva raţiunii, aşa cum văd ochii corporali, există loc pentru gunoi de grajd şi cramă. Acest lucru în sine face o umbră şi omul stă sub ea. Adică, el îşi face un loc din cele mai josnice şi mai rele lucruri şi prin acest gunoi respectă Miţva [poruncă] de Suka.
Cel mai important este faptul că el obţine bucurie din această Miţva deoarece credinţă mai presus de raţiune se numeşte „bucuria Miţva [poruncii]”. Rezultă că toate problemele şi întrebările care există în realitate sunt corectate în Suka, căci fără ele este imposibil să faci un acoperământ.
Şi trebuie să fii un oaspete bun în această privinţă şi să spui: „Tot ce a făcut proprietarul, a făcut numai pentru mine”. Asta inseamna ca trebuie spus că tot ce se întâmplă în lume – că există oameni care suferă şi sunt maltrataţi – este numai pentru a putea primi binele, adică pentru a păstra credinţa. Chiar dacă văd răul din oameni, este pentru a putea să-mi asum povara împărăţiei cerurilor.
Mai mult de atât, este pentru a spune că alţii vor suferi doar pentru a putea primi. În realitate, este greu de spus acest lucru. Dar dacă o persoană lucrează în mod specific pentru a da mulţumire Creatorului său, atunci el însuşi este total neimportant. În schimb, totul este numai pentru Creator. În acel moment, dacă persoana nu stă la mijloc, atunci toată lumea poate spune că atunci când spune: „Proprietarul s-a neliniştit numai pentru mine”, adică pentru a putea continua cu lucrarea credinţei, care este doar pentru Creator şi nu pentru el însuşi.
Când o persoană se preocupă de plăceri, este dificil să se înşele şi să spună că întreaga lume a fost creată doar pentru el. Dar atunci când este preocupată de dragul Creatorului, nu este atât de greu de crezut, deoarece sinele este complet neimportant.
Din toate cele de mai sus rezultă că un acoperământ, numit „umbră”, se face în mod special din gunoi de grajd şi cramă. Acesta este sensul la ceea ce spunem în rugăciunea din interiorul Suka: „Şi să se refugieze de curent şi torent”. Aceasta înseamnă că doar credinţa salvează o persoană de toţi răufăcătorii, deoarece făcătorii de rău sunt gândurile străine şi vederi străine, iar credinţa este construită special pe gunoaie. Doar în acest fel există refugiu faţă de curent şi torent; Altfel omul curge cu curenţii lumii.
Torentul este ceva care susţine pământul, deoarece oamenii sunt încă hrăniţi numai prin raţiune, şi numai raţiunea îi susţine. În cazul în care raţiunea nu ajunge, ei nu pot rezista, iar această raţiune îi susţine pe aceşti oameni în continuare.
Dar cel care doreşte să fie vegetativ nu trebuie să accepte raţiunea ca sprijin, deoarece acel torent nu este potrivit pentru cel care doreşte să meargă pe calea adevărului. Iar dacă o persoană nu reuşeşte şi are sprijin din partea raţiunii, va suferi imediat o coborâre şi o cădere în fundul iadului.
Cu toate acestea, încă îl poate susţine şi nu suferă nici o cădere. Acesta este motivul pentru care întotdeauna caută raţiunea, pentru a-şi susţine munca. Pentru a nu eşua din acest motiv, care este numit „torent”, există putere în aşa numitul acoperământ, aşa cum spunem, „a se refugia de curent şi de torent”. Aceasta rezolvă întrebările şi putem fi răsplătiţi cu umbra credinţei.
Pentru a înţelege mai clar problema, vă voi copia un articol dintr-o scrisoare a lui Baal HaSulam pentru ca voi să vă însufleţiţi şi să vă hrăniţi sufletele. Acestea sunt cuvintele lui: <<Şi, pentru că veni vorba, voi clarifica pentru voi semnificaţia carităţii pentru săraci, care este atât de lăudată în Zohar, Tikunim şi de către înţelepţii noştri: Există un organ în om căruia îi este interzisă munca. Chiar dacă cea mai mică dintre cele mai mici dorinţe de a lucra cu el încă mai există în om, acel organ rămâne afectat şi lovit de Creator. Se numeşte „sărac”, pentru că e în întregime întreţinut şi asigurat de către celelalte care lucrează pentru el şi îl miluiesc.
Acesta este înţelesul cuvintelor: „Oricine susţine un singur suflet din Israel, este ca şi cum ar susţine o întreagă lume”. Deoarece organul depinde de celelalte, nu are o hrană proprie. Şi totuşi, Creatorul îl consideră ca şi cum ar susţine o întreagă lume, că el însuşi este întreaga binecuvântare a lumii şi tot ce este în el, înmulţit şi complet numai de forţa acelui suflet sărac, care este susţinut de lucrarea altor organe.
Acesta este sensul la ‘Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri”. Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta”. Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire’. Asta înseamnă că, ducându-l afară, au existat unii care să dorească să lucreze cu acest organ; De aceea i-a interzis munca. Acesta este motivul pentru care s-a spus: „Acum, uită-te la cer”. În acelaşi timp, i s-a dat promisiunea binecuvântării sămânţei.
Acesta este echivalent cu două opuse în acelaşi subiect, deoarece toate seminţele sale, care trebuie să fie binecuvântate, provin în mod necesar din acest organ. Astfel, când nu lucrează, cum va găsi o sămânţă?
Acesta este sensul la „Şi a crezut în Domnul”, adică a acceptat cele două primiri aşa cum erau, atât interzicerea completă a muncii, cât şi promisiunea binecuvântării seminţei. Şi cum le-a primit? Acesta este motivul pentru care el conchide: „şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire”, însemnând că forma de caritate (Țedaka înseamnă atât caritate cât şi neprihănire) pentru o persoană săracă care este susţinută de lucrarea celorlalţi.
„Aceasta este semnificaţia celor două ziceri ale înţelepţilor noştri: O persoană crede că Creatorul îl va trata cu neprihănire, în sensul că îl ţine şi îl susţine fără muncă, şi crede că Avraam acţionează cu neprihănire faţă de Creator. Ambele sunt cuvintele Dumnezeului Cel Iubitor, pentru că, înainte de corecţie, acel organ este în ceruri, iar caritatea este considerată către cineva inferior. La sfârşitul corecţiei sale este posibil, iar apoi Țedaka este socotită către cel superior. Cunoaşteţi şi sfinţiţi pentru că este adevărat”. Până aici sunt cuvintele Lui.
Vă cer ca fiecare dintre voi să-mi scrieţi despre înţelesul cuvintelor de mai sus, ale lui Baal HaSulam, pentru că este un articol minunat.
Şi acum să pregătim lucrarea iernii, care este timpul de lucru în nopţile lungi. Până acum am vorbit din perspectiva stângii, numită „stânga respinge”. Acest lucru necesită multă muncă şi efort pentru a depăşi toate obstacolele şi toate vederile şi gândurile străine. Cu toate acestea, trebuie să ne angajăm şi în dreapta, aşa cum spuneau înţelepţii noştri: „Faceţi-vă Tora (învăţătura) permanentă şi munca voastră temporară”. Tora este privită ca fiind dreapta, care este deplinătatea. O persoană trebuie să se considere perfectă, cu virtuţi şi calităţi nobile. Trebuie să adapteze lucrările din Tora şi Miţvot, aşa cum este potrivit pentru o persoană deplină, cât de mult poate.
Cu toate acestea, nu trebuie să regrete dacă nu este în măsură să-şi îndeplinească voinţa. Adică, dacă o persoană doreşte să facă fapte bune şi să studieze Tora, dar nu poate, nu trebuie să regrete, ci să fie fericit în timp ce lucrează în dreapta. Omul trebuie să fie mulţumit de ceea ce poate face, şi să-L laude şi să-I mulţumească Numelui Său pentru că a putut să facă un mic serviciu Regelui. Chiar un minut pe zi sau un minut în două zile trebuie să fie pentru el ca şi cum a găsit o mare comoară.
Şi chiar dacă este o faptă simplă, adică fără vitalitate, el trebuie să încerce să fie fericit şi să obţină vitalitatea prin a fi lăsat să servească Regelui. Acesta este modul în care trebuie să fie în timpul studiului, adică deplin. Aceasta este considerată ca fiind Tora, care este dreapta, după cum este scris: „Având în dreapta Lui focul legii”. Pentru fiecare ocazie, trebuie să-L lăudăm pe Creator.
Am auzit de la Baal HaSulam că, prin lauda şi recunoştinţa pe care o dă Creatorului pentru aproprierea de Creator, cineva atrage lumina sfinţeniei Sale mai jos. O persoană trebuie să se simtă în deplinătate şi apoi este considerată binecuvântată, iar binecuvântatul se alipeşte de binecuvântat. Dar când o persoană se consideră blestemată, blestemul nu se agăţă de blestemaţi, aşa cum spuneau înţelepţii noştri.
Prin urmare, trebuie să vă consideraţi deplini în timp ce îndepliniţi Tora şi Miţvot [porunci]. În acel moment nu trebuie să găseşti nici un defect în tine, aşa cum este scris: „Oricine în care există un defect nu se va apropia”. Aceasta se numeşte „Tora”, adică o deplinătate.
Dar numai Tora nu este bine, aşa cum spuneau înţelepţii noştri: „Cine se angajează numai în Tora, este ca şi cum nu ar avea Dumnezeu”, aşa cum se spune: „Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat” [Avoda Zara 17].
„Zilele” sunt privite ca fiind deplinătate, adică Tora. „Multă” înseamnă că se angajează numai în Tora, iar apoi este „fără Dumnezeul cel adevărat”. Este aşa pentru că în stânga, în mod special această lucrare conduce pe calea adevărului. Acesta este înţelesul „Este bine să studiezi Tora împreună cu supravegherea, pentru că munca în ambele diminuează nelegiuirea” şi „Orice Tora fără muncă este în cele din urmă anulată şi provoacă nelegiuire”.
S-ar putea să întrebaţi: „De ce Tora singură nu atenuează, ci provoacă nelegiuirea?” Motivul este că, dacă nu mergem pe calea adevărului, rămânem la fel ca în: „Dacă nu, sunt răsplătiţi cu o poţiune a morţii”. Şi acea lucrare este văzută ca împărăţia cerurilor, doar acest discernământ este privit ca muncă şi trudă. Acesta este motivul pentru care înţelepţii noştri au afirmat că în mod deosebit munca în ambele diminuează nelegiuirea. Dar, „Nu lucraţi puţin şi studiaţi abundent; Fă-ţi Tora permanentă şi munca ta temporară”, pentru că în cea mai mare parte a zilei, o persoană trebuie să meargă pe dreapta şi puţin din zi în lucrarea de puritate în minte şi inimă.
Îmi voi încheia scrisoarea cu speranţa că vom fi răsplătiţi cu veşnica Dvekut, cu numele Său.
Baruch Salom
Fiul lui Baal HaSulam
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)