Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Cine este sinele despre care spunem că este servitorul Creatorului și cine primește răsplata care a fost promisă, când, pentru fapte bune el va fi răsplătit cu un viitor bun?
Toate aceste lucruri s-au spus doar despre om, vârful creației, așa cum este scris: „Dumnezeu a creat pe om după chipul Său”. Crearea înseamnă ceva nou, care este existența din absență. Aceasta este dorința de a primi plăcere, adică de a crea o deficiență care întotdeauna dorește să-și satisfacă lipsa cu plăcere.
Pentru ca senzația plăcerii să fie absolut completă, el a primit munca în Tora și Mițvot [porunci], prin care omul trebuie să fie desăvârșit și să devină apt să primească plăcerea fără deficiențe. Adică, cel care primește plăcere de la un altul se simte chinuit odată cu primirea plăcerii datorată rușinii, numită „pâinea rușinii”. Prin perfecționarea cu virtuți va avea capacitatea de a primi plăcere fără sentimentul de rușine.
Rezultă că omul este numit „dorința de a primi plăcere”, iar dorința de a primi plăcere a fost dată mâinilor și picioarelor pentru a-i servi, precum și celui mai prețuit slujitor numit „intelect”. Toți acești slujitori îi aduc plăcere și dacă unul dintre slujitori lipsește, plăcerea e asociată cu acel slujitor care lipsește.
Dacă el nu are cel mai prețuit slujitor, adică intelectul, el încă simte plăcere și durere, cu excepția faptului că ele s-ar putea schimba și, în loc să primească o mare plăcere, ar putea primi plăceri minime. Adică, el nu poate judeca cu intelectul său, ce merită mai mult din punct de vedere al cantității și al calității și, prin urmare ar putea provoca daune și sparrgeri in kelim.
Chiar și o persoană nebună intenționează să primească plăcere prin acțiunile sale sau nu ar face acest lucru rău, dar există un motiv care îl face să facă acest lucru greșit. Tot ceea ce crede că ar putea să-i aducă plăcere, el face imediat și nu are capacitatea mentală de a cântări cu intelectul său, dacă acesta este un motiv real sau unul imaginar.
Și nu vă întrebați cum se poate obține plăcere din a rupe sau a strica. Se spune despre filosoful Aristotel, că a ars o casă mare și scumpă pentru că dorea să i se comemoreze numele, ceea ce înseamnă că numele lui va rămâne pentru totdeauna, pentru că toată lumea își va aminti numele lui prin acest act. Adică, toată lumea și-ar aminti că Aristotel a ars conacul cel mare.
Rezultă că, deși a făcut un lucru rău, a avut un motiv. Adică, el a simțit plăcerea de a face acel lucrul rău pe care l-a făcut prin comemorarea numelui său. De asemenea, oricine este nebun nu are puterea criticilor, dar esența omului există încă.
De asemenea, există plăcerea de a evita durerea, deoarece acesta este deja un calcul pentru viitor, ceea ce înseamnă că acționează acum pentru a evita suferința de mai târziu. Acest lucru aparține deja intelectului, ceea ce înseamnă că intelectul îi amintește că este ceva rău. Și din moment ce intelectul său este deja greșit, el nu poate aduna gânduri împreună și, prin urmare simte doar prezentul, nu trecutul sau viitorul. Se pare că mintea este doar servitorul omului, ca și ceilalți slujitori, dar esența omului este lipsa care dorește să primească plăcere, ceea ce înseamnă că el simte totalitatea completă a plăcerii.
Voința de a primi există în toate animalele, dar numai omului i s-a dat capacitatea de a simți pe un altul. Adică, el poate să împartă cu prietenul său și să empatizeze cu prietenul său, adică să obțină plăcere din plăcerea prietenului său, precum și să sufere când prietenul său suferă.
Rezultă că omul a primit un loc suplimentar pentru a primi plăcere – în afara corpului său. Animalele sunt impresionate numai de ele însele și nu de alții, dar speciei vorbitor i s-a dat posibilitatea de a simți și pe altul [cu excepția anumitor animale cărora le-a fost dată această senzație prin natură, dar care o simt în mod specific doar față de aceeași specie].
În afară de vorbire, o persoană din Israel a primit o putere – senzația de glorie. În acest sens s-a spus: „Te numești om”. Este o putere suplimentară pentru vorbitor, ceea ce înseamnă că el poate regreta exilul Șchina [Divinității] și să se bucure de slava cerului care apare în lume. Prin urmare, o persoană din Israel a primit un alt loc pentru a primi plăcere, în plus față de vorbitor. Aceasta este principala plăcere pentru care lumea a fost creată – pentru a primi plăcerea senzației de evlavie.
Toate plăcerile care există în lume provin de la Creator, deoarece Creatorul iluminează în toate aceste lucruri, dar de ce sunt aceste plăceri numite „plăceri corporale”? Aceasta se datorează faptului că o persoană se poate bucura de ele fără a trebui să-L includă pe Creator în ele. Adică, chiar dacă nu se simte evlavios, când nu crede în Creator, el se poate bucura de toate aceste lucruri.
Dar degustarea aromei Torei și Mițvot este imposibilă fără asumarea sarcinii credinței. În măsura în care lumina credinței strălucește pentru el, în această măsură plăcerea din Tora și Mițvot crește pentru el. De aceea numim plăcerea în Tora și Mițvot „plăcere spirituală”.
Se poate simți plăcerea materială chiar și atunci când cineva nu are nici o legătură cu Tora și Mițvot, deoarece o persoană nu poate trăi fără vitalitate, pentru că fiecare persoană trebuie să încerce gustul plăcerii, deoarece natura creației este dorința de a primi plăcere. Gandul Creației, numit „dorința Lui de a face bine creațiilor Sale”, a impresionat în creaturi nevoia de a se bucura. Când nu se vede nici o plăcere în prezent sau în viitor, omul trebuie să se sinucidă pentru că venirea sa în această lume a fost doar pentru a primi plăcere.
Și din moment ce omul a primit lucrarea de alegere, să respingă pe cel rău și să aleagă Tora și Mițvot – pentru că numai în momentul alegerii este posibil să se cultive calități bune care să poată primi binele adevărat – s-a dat un timp de ascundere în timpul muncii. Adică, să nu se simtă gustul plăcerii în Tora și Mițvot, deoarece numai în timpul ascunderii există alegere.
Între timp, până când omul este răsplătit cu aroma vitalității spiritualității, el își ia toată vitalitatea numai din lucruri corporale, a căror plăcere este limitată. Dar aceasta este doar o tranziție până când vine să guste aroma spirituală, așa că trebuie să simtă doar aroma lucrurilor corporale. Dar chiar și în acele lucruri corporale este posibil să se obișnuiască să primească plăcere pentru Creator.
Voința de a primi este numită „trupul omului”. De aceea nu suferă schimbări, ci mai degrabă rămâne în acea stare de a dori mereu să primească plăcere.
Îmbrăcăminte: Orice lucru care suferă schimbare nu este esența obiectului, pentru că un obiect nu suferă nici o schimbare. Prin urmare, toate acele lucruri de la care vine plăcerea sunt considerate veșminte. De exemplu, astăzi poartă această îmbrăcăminte și mâine o altă îmbrăcăminte. Există haine cu care se muncește în bucătărie și există haine cu care se slujește împăratul.
Orice plăcere este considerată ca fiind ușoară și nu există lumină fără un Kli [vas], care este un lucru spiritual și orice lucru spiritual trebuie înveșmântat într-o anumită îmbrăcăminte corporală, căci numai prin îmbrăcăminte se poate primi plăcerea care se găsește în el. Așadar, ni s-au dat multe îmbrăcăminți în care există plăceri, cum ar fi mâncarea, băutul, hainele regale sau pur și simplu respectul față de faptul că cineva este considerat sau se bucură de chestiuni intelectuale sau de Tora și Mițvot. Fiecare persoană are veșminte diferite, și nici o persoană nu este ca alta. Cu toate acestea, există un lucru în care toți sunt la fel – toată lumea vrea plăcere.
Schimbarea veșmintelor: Schimbările la o persoană – care uneori dorește să se bucure de onoare și alteori numai de pofte, și uneori de Tora și Mițvot – vin din mai multe motive. Uneori acestea sunt ereditare, însemnând că strămoșii au ales să se bucure de anumite plăceri și asta trece de la o generație la alta. Acesta este sensul strămoșilor, unde calitățile bune trec de la tatăl familiei la generațiile următoare.
De asemenea, ne aflam sub schimbări prin cărți și autori – în cazul în care o persoană este impresionată de mediul înconjurător. Așa cum arborele absoarbe din ceea ce este în jurul lui, de aceea spinii și alte lucruri rele din jurul copacului sunt întotdeauna tăiate, și omul este pomul câmpului care absoarbe din mediul său. De aceea este impresionat de autori. Adică, are prieteni buni și obișnuiește să se bucure de lucrurile pe care prietenii le consideră bune sau rele. Sau, există mediul de cărți, adică ceea ce învață și citește în cărți, iar cărțile afirmă care lucru e bun și care e un lucru rău, iar apoi persoana urmează sfaturile lor.
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)