Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
Londra, 20 august 1962
Lui…
Ca răspuns la scrisoarea din 8 iunie 1961, Ierusalim, aș dori să fac câteva comentarii despre ea:
1) Scrii că, dacă Tora le-a fost dată în Țara [lui Israel], națiunile lumii ar spune că Israel a primit Tora din recunoștință pentru Creator, El oferindu-le o țară în care curge lapte și miere, și așa au fost obligați să o primească.
Trebuie să înțelegem, pentru că vedem că toate națiunile au pământuri întinse și îmbelșugate și totuși nu au nevoie să fie obligate să primească Tora, de ce numai poporul Israel este obligat să primească Tora dacă El le-a dat un pământ?
2) Scrii că fiecare națiune creează legea în propria țară, care este numită „patrie”.
Asta, de asemenea, eu nu înțeleg, deoarece este cunoscut faptul că orice societate sedentară, oriunde ar fi, creează reguli pentru susținerea societății. Altfel, nu poate exista. După cum vedem că există grupuri mari care vin în Israel din străinătate, chiar dacă sunt împreună timp de o lună, au deja judecători, ofițeri și reguli speciale. Cu atât mai mult cu poporul Israel, care a fost în deșert timp de patruzeci de ani și fiind foarte mulți, de ce nu aveau nevoie de legi?
3) Trebuie să înțelegem, de asemenea, legătura dintre legile pe care politicienii le produc în favoarea poporului, în care legile sunt doar în favoarea lumescului și nu au nici o legătură cu spiritualitatea, cu legea cerească, unde intenția este în primul rând spiritualitatea ei.
4) Interpretezi întrebarea despre cum, atunci când Creatorul a spus: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”, națiunile lumii au spus că El căuta slava Lui, dar când a spus: „Cinstește pe tatăl tău” ele le-au admis ca prime porunci și motivul este că ele au văzut în asta că El a diminuat slava Sa spunând: „Cinstește pe tatăl tău”.
Explicația este insuficientă. La urma urmei, vedem că ordinea cu fiecare rege este că fiecare soldat trebuie să își onoreze comandantul când îl vede. Dacă nu, soldatul este pedepsit pentru dezonorarea superiorilor săi.
Mai mult decât atât, vedem că, uneori, dacă soldații nu se supun comandanților lor, există o pedeapsă cu închisoarea, iar comandantul poate chiar să pedepsească un soldat cu moartea dacă îi disprețuiște pe comandanții săi, deoarece el diminuează gloria regelui. De ce au spus că, dacă Creatorul a dat o poruncă de a onora pe tatăl și pe mama, asta diminuează gloria Lui și că din acest motiv națiunile lumii au recunoscut primele porunci?
De asemenea, dacă aceștia au recunoscut primele porunci, de ce au rămas credincioși idolilor și nu și-au asumat Tora și Mițvot?
5) Scrii că națiunile lumii au crezut că atât timp cât copiii sunt cu părinții și depind de ei, ei trebuie să-i respecte, iar în deșert, copiii erau dependenți de Creator, care le-a asigurat nevoile, așa că au înțeles imediat că trebuie să respecte numai Creatorul și nu părinții. Dar când au văzut că El a spus: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, că chiar și aici trebuie să onoreze pe tatăl și pe mama, au considerat asta ca fiind ceva excepțional și au recunoscut primele porunci.
Și acest lucru necesită explicații, deoarece chiar și în deșert, părinții au avut grijă de copiii lor, așa cum este scris: „Fiecărui om pe cât mănâncă; Snopi pe cap (de om) în funcție de numărul sufletelor lor”. RASHI a interpretat că trebuie ca în funcție numărul de oameni pe care îi are fiecare în cortul său, să ia atâția snopi pe cap.
De asemenea, mana, pâinea din cer, trebuia îngrijită, după cum este scris: „Coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne”. Astfel, chiar și atunci copiii erau dependenți de părinții lor, singura diferență fiind aceea că părinții nu trebuiau să se ostenească să cumpere alimente pentru copiii lor, așa cum o fac acum, când trebuie să muncească pentru a obține alimentele. Deci ce au văzut în porunca Creatorului de a onora părinții în deșert?
Putem da un motiv simplu, că acesta este motivul pentru care Tora a fost dată în deșert, deoarece de îndată ce ieșim din guvernarea Egiptului, trebuie să primim cu promptitudine Tora și nu trebuie să umblăm nici măcar un moment fără ea. De aceea, pregătirea pentru primirea Torei a început imediat ce au ieșit din Egipt.
Chiar și în Egipt, Creatorul le-a promis că El le va da Tora, după cum este scris: „După ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta”. Este așa pentru că exodul din Egipt fără Tora este incomplet, deoarece Tora este cel mai important lucru. Acesta este motivul pentru care Tora a fost dată în deșert.
În timp ce corpul este înrobit de Klipa (cochilia / coaja) din Egipt, nu are de ales. Dar de îndată ce va fi eliberat, regula „Să vorbești despre ele (legi) și nu despre chestiuni de idolatrie”, se aplică imediat, deoarece atunci nelegiuirea poate fi atribuită anulării Torei, după cum este scris: „Să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula”.
Și în ceea ce privește națiunile lumii care admit primele porunci, trebuie să interpretăm acest lucru în intimitate: Sfântul Zohar se referă la tată și mamă ca Hochma și Bina. Căile Torei sunt clarificate de trei discernăminte, numite HBD. Hochma este ca și în „Cine este înțelept? Cel care vede viitorul” și „dacă apelați la inteligență [Bina]”, Tora este clarificată prin Hochma [înțelepciunea] și Bina [inteligența]. Există și Daat [cunoașterea] care le leagă, pentru că Daat înseamnă Dvekut (adeziune) și conexiune, ca și în „Adam a cunoscut pe Eva, soția lui”.
Trebuie să știm că baza iudaismului este credința, adică deasupra intelectului, atunci când o persoană crede în Creator fără înțelegere sau sofisticare. Este doar acceptare în inimă, ca și în „Și veți cunoaște această zi și veți răspunde inimii voastre că Domnul este Dumnezeu”.
Odată ce suntem răsplătiți cu credință, numită Daat, pe care înțelepții noștri o privesc ca învățând Lișma (de dragul Său), atunci „El este răsplătit cu multe lucruri, secretele Torei îi sunt descoperite și el devine un izvor care curge”. Înseamnă că, odată ce o persoană a fost răsplătită cu credință, este răsplătită cu Tora, numită Hochma și Bina.
După aceea, odată ce a fost răsplătit cu Tora, omul trebuie să-și extindă credința încă o dată, pentru că el trebuie să servească Creatorul nu pentru a primi răsplată. Odată ce i s-a acordat Tora, el poate spune că acum vede că merită să slujească Creatorului pentru că are Tora, așa cum este scris: „Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima”. Rezultă că cinstește credința deasupra intelectului, unde nu-și vede propria existență și lucrează doar în credință pentru a anula realitatea. Acesta este sensul „cu toată inima voastră, cu tot sufletul vostru și cu toată puterea voastră”. Adică nu dorește nimic pentru el însuși și singura lui dorință este să-i anuleze complet existența.
De aceea, odată răsplătit cu Tora, o persoană trebuie să reînnoiască credința, numită Daat (cunoaștere) și Dvekut deasupra intelectului, și apoi are HBD.
În consecință, există două credințe: Prima este „credința în primul rând și Tora după”. În acel moment ordinea este Daat deasupra și Hochma și Bina mai jos. În cuvintele sfântului Zohar (Bereșit Vol.1, articolul 212), le numește Segolta de Taamim.
Există două tipuri de Segol [semnul ebraic de punctuație]:
1) Segol de Taamim, a cărui formă este că linia de decizie este deasupra:
În acel moment linia de decizie este mai sus și se numește Keter, iar cele două linii – dreapta și stânga – sunt numite Hochma și Bina, deoarece Tora include în ea Hochma și Bina. Hochma se numește „tainele Torei”, pe care le primește o persoană, iar Bina se numește ceea ce atinge persoana prin Hochma. Asta înseamnă că după ce a fost examinată Hochma, el a primit și înțeles în el cât de mult înțelege. Aceasta se numește Bina.
2) Există o altă formă de Segol de Nekudot, a cărui formă este de așa natură încât linia de decizie este mai jos:
Aceasta înseamnă că, odată ce a atins Tora, trebuie să-și reînnoiască încă o dată credința. Aceasta se numește „Daat care leagă cele două discernăminte”, Hochma și Bina. Dacă nu se va mai întoarce să caute credință deasupra intelectului încă o dată, Tora pe care o atinsese înainte se îndepărtează de la el, și greșește în a spune că acum el are sprijin pentru lucrarea sa, spunând că merită să servească Creatorul pentru că El are deja o bază pe care să-și poată aplica lucrarea, astfel încât nu mai trebuie să-L slujească pe Creator deasupra intelectului. Rezultă că acum el slujește Creatorului pentru a primi răsplată.
Prin urmare, credința înainte de a ajunge la Tora se numește Keter, care decide între Hochma și Bina, și credința care vine după ce a ajuns la Tora se numește Daat. Aceasta se numește Daat de Kdușa (sfințenie), deoarece numai atunci poate să țină Tora să nu se îndepărteze de la el.
Prin aceasta putem interpreta cuvintele de mai sus: „Când El a spus: ‘Eu’, etc., închinătorii la idoli au spus că El căuta slava Lui”. „Eu și tu nu vom avea” se numește „credință deasupra intelectului” care este anularea existenței omului, numită „echivalența formei”, ca și în „Precum este El de milostiv, fii și tu milostiv”, unde omul nu vrea să existe deloc, ci să fie anulat în fața Creatorului, deoarece nu primește nici o recompensă pentru munca sa.
„Dar când El a zis: ’Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta’, ele (neamurile) au recunoscut primele porunci”. Atunci când au văzut că El a poruncit să respecte Hochma și Bina, numite „tată și mamă”, ceea ce este privit ca Tora și atingerea secretelor Torei, au văzut că Creatorul le-a dat o bună răsplată și și-au dat seama că credința este doar un mijloc de a atinge lucrurile sublime și înalte, adică dulceața luminii Torei.
Din aceasta rezultă că El nu cere pentru gloria Lui, care se numește „anularea realității”, dimpotrivă, prin aceasta ei vor putea să ajungă într-o stare de Gadlut (maturitate / măreție), care este o stare de persistență a realității. În acel moment este contrar – în măsura în care o persoană atinge măreția și dulceața Torei, în acea măsură poate lăuda și glorifica pe Rege, de vreme ce vede și atinge măreția Regelui și ei au fost de acord că pentru lumina Torei, merită să slujim Creatorul.
Și totuși, ei au rămas închinători la idoli și nu s-au convertit deoarece nu doreau să primească Daat de Kdușa (cunoașterea sfințeniei). Adică, odată ce li se acordă revelarea luminii Torei, numită Hochma și Bina, ei trebuie să-și reînnoiască încă o dată credința pentru a nu spune că, credința pe care au avut-o înainte să ajungă la Tora a fost doar un mijloc și cel mai important lucru pentru ei este Hochma și Bina, care este persistența realității și primirea plăcerii.
Prin extinderea credinței, poporul Israel arată tuturor că nu vizează Hochma și Bina, adică pentru răsplată, ci că singura lor intenție este pentru Creator, iar cel mai important lucru pentru ei este credința deasupra intelectului, care se numește „Daat care leagă o persoană de Creator” și este considerată ca Dvekut.
Prin aceasta, o persoană determină între cele două linii, dreapta și stânga, moment în care există unificarea omului cu Creatorul și cu Tora, numită HBD. În cuvintele sfântului Zohar: „Tora, Israel și Creatorul sunt una”. Această Daat ei nu vor să o primească și acest lucru se numește Daat de Kdușa.
Prin urmare, deși au recunoscut că voința Creatorului nu este gloria Lui, că El nu intenționează să primească răsplată, deoarece au văzut că afirmația Sa, „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, considerată ca Tora și ca răsplată, este doar din perspectiva Creatorului. Dar omul trebuie să facă lucrarea de Daat și să spună încă o dată că, pentru el, esența muncii sale nu este de a primi recompensă. Cu asta închinătorii la idoli nu au putut fi de acord și ei au rămas în situația lor.
Fie ca Creatorul să ne deschidă ochii cu Tora Lui și să fim răsplătiți cu Daat de Kdușa.
Baruch Șalom HaLevi Așlag,
Fiul lui Baal HaSulam
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)