Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)
27 septembrie, 1963 (Ajun de Yom Kipur)
Pace și tot ce e mai bun prietenului meu drag,
Am primit scrisoarea ta și fie ca Domnul să te ajute să fii mereu sănătos și bine. Și pentru anul nou, să fie un an al binecuvântărilor și al succesului în toate lucrările tale. Te rog să-mi scrii mai des pentru că vreau să văd ce faci tu și familia ta.
De Slichot [rugăciuni de iertare] pe care le spunem în ajunul Roș Hașana [Anul Nou Evreiesc], spunem: „Cum îmi voi deschide gura și cum îmi voi ridica ochii? Nu am nici fapte, nici merite”. De asemenea, spunem: „Și dacă Tu îmi completezi măsura conform lucrării mele și voi vedea că este goală” și de asemenea: „Nici prin milă nici prin fapte nu venim înaintea Ta. Noi batem la porțile Tale ca niște oameni slabi și lipsiți”. Asta înseamnă că nu este nimic bun în noi. Dar după aceea spunem: „Departe de Tine să faci așa ceva: să duci pe cei neprihăniți la moarte împreună cu cei răi, ca și cum cel neprihănit este ca cel rău. Departe de Tine; Tu, care judeci întregul pământ, nu vei face oare dreptate?”.
Trebuie să înțelegem cum este posibil ca, în timp ce spunem că nu există fapte bune în noi, ne plângem față de Creator și spunem: „Departe de Tine să faci așa ceva: să duci pe cei neprihăniți la moarte împreună cu cei răi”. Întrebarea: „Cine este cel neprihănit?” (A se vedea comentariul lui RAȘI asupra porțiunii VaYera, cu privire la acest verset).
Este cunoscut faptul că omul este o lume mică, adică el cuprinde toate națiunile lumii, care sunt denumite în general ca „înclinația rea”. Aceasta înseamnă că în fiecare persoană există fiecare trăsătură greșită care există în fiecare națiune. Dar el este, de asemenea, format din Israel, care se numește „înclinația bună”.
Atunci când nu există fapte bune într-o persoană, aceasta se datorează faptului că înclinația rea controlează corpul. La acea vreme, o persoană este numită „rea” (vezi în Baba Batra, 16a: „Raba a spus: „Iov a căutat să scape întreaga lume de judecată. El i-a spus: „Stăpân al lumii, Tu ai creat neprihăniții și l-ai creat pe cel rău, cine Te va opri?” RAȘI interpretează acolo: „Ai creat neprihăniți prin înclinația bună și ai creat pe cei răi prin înclinația rea, de aceea nimeni nu este mântuit de Tine, cine [Te] va opri? Păcătoșii sunt forțați”. Din aceasta vedem că înclinația bună este numită „neprihănire”, iar înclinația cea rea este numită „păcat”).
Prin urmare, atunci când nu există fapte bune, este numai pentru că cei răi din interiorul unui om conduc și cei drepți din interior se află în urmă, adică urmează pe cei răi fără permisiunea de a protesta. Este privit ca fiind o ființă dreaptă în exil, ceea ce înseamnă că Israel din el este în exil, pus sub conducerea națiunilor lumii și nu are autoritate proprie.
Prin aceasta putem înțelege plângerea adresată Creatorului: „Nu trebuie să… duci pe cei neprihăniți la moarte împreună cu cei răi”, de vreme ce viața celor răi este privită ca moarte. Vorba înțelepților noștri: „Cei răi, în viața lor, sunt numiți ’morți’, deoarece viața de care se bucură în această lume îi împiedică să obțină viața veșnică”. Întrucât întreaga intenție a creației, adică de a face binele creațiilor Sale, este inaccesibilă în timp ce este departe de Creator, deoarece „blestematul nu aderă la binecuvântat”. Prin urmare, cei răi din viața lor sunt numiți „morți”. Este sensul celui rău ca fiind condamnat la moarte.
În timp ce, cel neprihănit se află sub conducerea celui rău și nu are nici o putere sau forță să-l biruiască și cel neprihănit este condamnat la moarte, deoarece nu poate primi nici o bunătate de la Creator, în timp ce, cel rău din el interferează cu aderarea la Creator. Astfel, cel neprihănit este de asemenea considerat mort. Asta este plângerea adresată Creatorului: „Nu trebuia să… duci pe cei neprihăniți la moarte împreună cu cei răi”. Adică cei neprihăniți din noi, înclinația bună, nu pot face nimic pentru că cei răi nu-i lasă să atragă viața spirituală.
De aceea, atunci când se vede că nu există fapte bune în el, știe că motivul este că cei răi din el domnesc, iar Israel, cel neprihănit, numit „înclinație bună”, este în exil. În acel moment, ne adresăm Creatorului să ne plângem că El ne-a dat o înclinație bună care este neputincioasă deoarece este în exil și, din acest motiv, și cel neprihănit este condamnat la moarte. Acesta este sensul la „departe de Tine să faci așa ceva”.
Cu toate acestea, Creatorul ne va elibera din exil, pentru că, ce folos există în a avea o înclinație bună, numită „neprihănire”, care este complet neputincioasă? Rezultă că înclinația bună ne-a fost dată degeaba. Asta este plângerea noastră: „Ai dus pe cei neprihăniți la moarte împreună cu cei răi, ca și cum cei drepți sunt ca cei răi”. Adică este ca și cum ambii fac același lucru. Cu toate acestea, Creatorul va avea milă de noi și ne va elibera din exil.
Acest lucru se referă în mod special la timpul când vedem că nu există fapte bune în noi sau că știm că acesta este singurul motiv – că cel neprihănit este în exil sub conducerea celor răi.
De aceea, cerem Creatorului să marcăm un semn de Roș Hașana, spunând: „Fie ca noi să fim capul și nu coada”. Asta înseamnă că Israel din noi va fi capul, iar cel rău să poată fi coada și atunci vom fi răsplătiți cu o viață lungă și bunătate în intenția creației, care este de a face bine creațiilor Sale.
Fie ca noi să fim recompensați cu o bună înscriere și semnătură.
Baruch Șalom HaLevi Așlag,
Fiul lui Baal HaSulam
Înapoi la pagina IGROT-SCRISORI – (link)