înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)
Să ne întoarcem la Babilon. Ce vedem? La prima vedere, egoismul (Nimrod și poporul său) pare să fi biruit.
Apropo, dacă spunem că prin atingerea unui nou nivel dezvăluim noi nume ale Creatorului, rezultă că „Nimrod” este unul dintre numele Lui. De ce? Deoarece nu există altă forță în lume. Însuşi Creatorul este cel care ne pune obstacole pe calea spre ţinta noastră, iar noi trebuie să le depășim. Acesta este modul în care ne învață și ne purifică, pentru că trebuie să merităm abundența care ne așteaptă la sfârșitul călătoriei noastre.
Clădirea turnului era o construcție mamut. „Deoarece nu exista piatră în Babilon, poporul a creat un nou material de construcție: au ars argila în foc și au folosit cărămizile rezultate în locul pietrei. Cărămizile se aşezau parcă singure: când oamenii puneau în zid o cărămidă, găseau două, iar când puneau două, apăreau în zid patru.”
Ce înseamnă acest pasaj? Este vocea egoismului (regele Nimrod și poporul său), spunând: „Nu avem nevoie de Forța Superioară, vom dezvolta o tehnologie de construcție, ne vom încrede numai în mâinile noastre, în propriul nostru intelect și o să biruim.”
„Deoarece nu exista piatră în Babilon, poporul a creat un nou material de construcție.” Nu se întâmplă, oare, acum acelaşi lucru? Dar către ce ne îndreptăm cu acest progres? „… Au ars argilă în foc și au folosit cărămizile rezultate în locul pietrei”.
Un scenariu asemănător s-a desfășurat la începutul secolului al XX-lea, când comuniștii au refuzat să recunoască Forța Superioară și au crezut că pot să-și pună în aplicare ideile prin forţe proprii. La prima vedere, sloganurile iubirii, fraternității și egalității sunau minunat (egoismul este destul de viclean). Dar în spatele acestor sloganuri nu exista nici o Forță Superioară. Totul a fost construit pe pământ, adică întemeiat pe egoism.
Comuniștii nu și-au dat seama că omul este egoist în mod inerent și că, mai devreme sau mai târziu, totul va face implozie, iar Paradisul pe care îl așteaptă va deveni Iad.
Până de curând, evoluții similare au avut loc la nivel mondial, mai ales în America, până să înceapă noul proces de cunoaştere. Acum, omenirea începe să înțeleagă că nici un fel de progres nu poate conduce vreodată la fericire, dacă îi lipseşte o legătură cu Forța Superioară.
La început poate părea că funcționează, că progresul ne poate reduce ziua de lucru de la douăsprezece ore la cinci, că vom avea mai mult timp să petrecem cu familiile noastre, să citim, să ne educăm și astfel sa ne îmbunătățim viețile. Într-adevăr, la început, lucrurile păreau să meargă minunat și se părea că vom putea realiza tot ce ne-am pus în minte.
„Cărămizile se aşezau parcă singure: când oamenii puneau în zid o cărămidă, găseau două, iar când puneau două, apăreau în zid patru.” Dar care a fost rezultatul final? Astăzi lucrăm mai mult ca niciodată; am devenit sclavii corporațiilor; familiile noastre se destramă, rata divorţurilor creşte vertiginos, ceea ce are drept rezultat nişte adulți și nişte copii nefericiţi. Căutăm uitarea în droguri și alcool și facem depresie, devenită cea mai răspândită boală a vremurilor noastre. Fără discuţie, oamenii cavernelor erau mai fericiți decât noi!
Acesta este rezultatul progresului care este deconectat de la Creator, de la corectarea omului și de la dobândirea calității de dăruire.
Deci, ce ne-a adus progresul? Începem să vedem că nu putem exista fără o legătură cu Creatorul. Acesta este cel mai important rezultat al progresului.
Până când nu ne vom da seama de necesitatea corectării egoismului, nu se poate face nimic în această privință. Atâta timp cât nu suntem corectați sau implicați în procesul de corectare, vom rămâne sensibili la trucurile egoismului (Nimrod în etapa construirii Turnului Babel, sau Faraon în etapa Egiptului), iar egoismul nu trebuie negat. Va declanşa război, va apăsa butonul roșu, va accepta mită și va arunca pe oricine sub roţile autobuzului, atâta timp cât interesele sale vor fi servite, deoarece egoismul este corupt.
Sunt încrezător că lumea este aproape gata să ajungă la concluzia că numai Forța Superioară poate îmblânzi egoismul. Curând va trebui să ne întoarcem la Creator, pentru că nu vom avea de ales. Și totuși, este mai bine să o facem dinainte și să evităm această suferință incredibilă, realizând că trebuie să ne conectăm la Lumină, la Forța Superioară care guvernează și să ne asigurăm această direcție.
Turnul a tot crescut și a devenit repede atât de înalt, încât dura un an să urci până la vârf. Două scări largi duceau la turn, una dinspre est și o alta dinspre vest. Scara dinspre est era folosită pentru urcarea mărfurilor, în timp ce scara dinspre vest era folosită de către cei care coborau. Oamenii trebuiau să meargă în sus și în jos frecvent pentru a căra materialele de construcție.
Constructorii erau atât de fanatici în dorința lor de a termina turnul, încât ori de câte ori o cărămidă cădea şi se spărgea, se lamentau: „Cât de greu va fi să o înlocuim.” „Dar când o persoană a alunecat și a căzut pierzându-şi viaţa, nimeni nu s-a uitat după ea.”
În această primă fază, acesta este modul în care egoismul reprimă orice mugur de altruism: „Dar când o persoană a alunecat și a căzut pierzându-şi viaţa, nimeni nu s-a uitat după ea.”
Am menționat deja faptul că omul (Adam) provine din cuvântul Adameh – „Eu voi fi asemenea” Creatorului. Poporul lui Nimrod nu avea nevoie de nimic similar cu Creatorul, ci doar de cărămizi pentru construcție. Reflectați asupra acestor cuvinte și încercați să le trăiţi: „Dar când o persoană a alunecat și a căzut pierzându-şi viaţa, nimeni nu s-a uitat după ea.”
Într-o zi, un om numit Avram, fiul lui Terah, se plimba pe lângă șantierul turnului. Avea patruzeci și opt de ani la acea vreme și era renumit pentru faptul că era împotriva ridicării turnului. Când s-a apropiat și i-au cerut: „Vino lângă noi să construim turnul pentru că ești un om puternic și vei fi foarte util”, i-a refuzat, spunându-le: „Aţi renunțat la Creator, care este Turnul și aţi decis să-l înlocuiţi pe El cu un turn de cărămizi.”
Astfel se manifestă forța altruistă, care corespunde acestui nivel egoist din interiorul nostru. Această forță este singura capabilă să-l biruie pe Nimrod, iar numele său este Avram.
Această forță lansează un avertisment aproape în treacăt. Ea nu este capabilă încă să se ocupe de întreg egoismul, dar vocea ei poate fi deja auzită, iar acest lucru este foarte important.
Cu alte cuvinte, eşti pe cale să învii și să ieși din starea de cădere. Înarmat cu noi puteri altruiste, vei începe să-ţi faci lucrarea.
Între timp, lucrarea se apropie de final – turnul este pe cale să „se prăbușească”. (Într-adevăr, nu poţi construi nimic bazat pe egoism, ci numai pe o legătură cu Cel Superior.)
înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)