înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)
„Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.”
Ce este o „grădină”? Sunt calitățile omului, care, folosite corect, îi vor oferi ocazia de a dobândi lumea spirituală. Această „grădină” (calitățile omului) a fost „sădită” cu singurul scop de a ne conduce către Ţintă. Grădina este „sădită” înăuntrul nostru de către Creator, ceea ce înseamnă că nu putem să ne atribuim nici una dintre calitățile noastre.
Încearcă să-ți imaginezi că oamenii din jurul tău, întregul univers, sunt toate calitățile tale proiectate în conștiința ta. Ni se pare doar că ceva există în exterior. De fapt, pe măsură ce ne corectăm începem să percepem că toate acestea sunt propriile noastre calități, care există în noi. Oamenii, animalele, plantele, planetele, întreaga lume și întregul univers – totul există în noi.
În momentul în care ajungem acolo suntem lăsați faţă-în-faţă cu Creatorul și înțelegem că nu există nimic, decât noi și Creatorul. (Nu te îngrijora dacă ţi se pare confuz. Pe măsură ce continui să îţi clarifici adevăratul înțeles al cărții veșnice, aceste clarificări îţi vor permite să dezvolți din ce în ce mai mult această senzație.)
„Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoașterii binelui şi răului.”
După cum poţi constata, indiferent de modul în care condamnăm sau blestemăm egoismul, el este totuși natura noastră. Dorința noastră este egoistă. În Midraș, despre Geneză: ea crește din egoism, așa cum se spune: „Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi” (Învățăm să înțelegem sensul cărții și mă repet în mod deliberat pentru a consolida în memoria ta terminologia care îţi va permite curând să înţelegi semnificația interioară a tuturor cuvintelor și expresiilor corporale.)
Deci, ce înseamnă „… pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoaşterii binelui și răului”? „Pomul vieții” este partea superioară a sufletului tău, calitatea dăruirii care te atrage. Calitatea cea mai profundă este cea mai aproape de Creator, de aceea este scris că se găseşte „în mijlocul grădinii”, în mijlocul tuturor calităților tale. „Pomul cunoașterii binelui și răului” este partea inferioară a sufletului tău, calitatea de a primi, componenta egoistă.
Iată că în acest caz chestiunea binelui și a răului depinde de modul în care îţi foloseşti egoismul (dorința de a primi), iar acest lucru se numește „intenție”. Va fi ea oare îndreptată spre împlinirea altora (primire cu intenția de a dărui) sau spre împlinirea ta (primire cu intenția de a primi pentru sine)? Spre creație sau distrugere? Să vedem ce se întâmplă în continuare.
„Un râu ieşea din Eden şi uda grădina …” Ce este acest râu care curge din Eden pentru a uda grădina? „Râul” este Lumina Superioară, care îţi hrănește calitatea de dăruire din interior, conferindu-ţi încrederea că poți exista fără a-ţi dori nimic pentru tine însuți. Cum poți pretinde că nu vrei nimic pentru tine? Poți, dacă ai posibilitatea de-a avea totul. Este senzația de securitate și seninătate pe care ţi-o asigură râul (Lumina Superioară) care udă totul. Hrănindu-se din el, le permite tuturor lucrurilor să dea roade.
„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în Grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: «Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoașterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.»”
În acest moment exişti într-o stare înaltă, căci în sfârșit ai atins „omul” din tine. El este Adam (am menționat anterior că în ebraică Adam provine din cuvântul domeh – asemănător, adică asemenea Creatorului). Toate dorințele tale în acest stadiu sunt cuprinse de euforia de a atinge lumea spirituală. Te simți bine în această Lumină și vrei să continui să trăieşti și să respiri numai în acest fel. Acesta este înțelesul frazei: „Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a aşezat în Grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească”.
Pentru moment, este ca și cum ai uita că în interiorul tău se ascunde egoismul, că eşti înconjurat de dorințe egoiste, lumești, pentru bani, faimă, putere și cunoaștere. Este ca și cum I-ai spune Creatorului: „Nu am nevoie de niciunul din aceste lucruri; sunt fericit că pur și simplu mă aflu în Lumina Ta.”
Dintr-odată, auzi avertizarea: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoașterii binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”
Chiar acum exişti în această „grădină” cu calitățile tale de dăruire. Ele nu te vor „răni” niciodată, întrucât ele sunt destinate dăruirii pentru alţii. Prin urmare, „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină …”
Cu toate acestea, dacă îţi foloseşti calitățile egoiste, „… dar din pomul cunoașterii binelui şi răului să nu mănânci”, Lumina va dispărea instantaneu și te vei găsi deconectat de la Creator, de la dăruire, de la Legea universală a vieții. Tocmai această stare se numește moarte: „… căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”. Conectarea la Creator este viața; deconectarea de la El este moartea.
Toate acestea trebuie înţelese așa cum se explică mai jos: Când se naște un „om” înăuntrul tău nu trebuie să-ţi trezeşti în întregime egoismul, pentru că încă nu-l poţi corecta. Adică, „omul din tine” nu trebuie să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului, deoarece acest lucru îi va face rău. Chiar dacă fructele pot părea mari, coapte și gustoase, ele sunt otrăvitoare.
Astfel trăiește în tine „dorința umană”, „omul” sau „Adam”, bucurându-se de fericirea sa. Egoismul nu s-a manifestat încă în el, în nici un fel. El este în Grădina Edenului, adică printre plăcerile admise, bucurându-se de liniștea sa și de apropierea de Creator.
Dar acest lucru este doar pentru moment. În Cabala, starea în care nu se utilizează dorințele egoiste se numește Katnut (copilărie). Este atunci când în mod conştient le respingi, știind că ești prea slab și că nu vei fi capabil să te abții să-ți iei pentru tine însuţi. Starea de Katnut este descrisă ca punând un „ecran” peste dorințele egoiste.
Este ca și cum ți-ai spune: „Nu, nu voi primi! Nu voi fi capabil să rezist și, în schimb, voi lua pentru mine, iar toate vor cădea în egoismul meu. Dar vreau să învăț să dăruiesc, ca tine. Deci, ce pot face? Am doar o singură opțiune: nu voi primi nimic. Nu vreau să iau pentru mine. Nu vreau nimic! Și așa am ridicat un ecran peste toate.”
Din nou, un ecran reprezintă puterea rezistenței față de egoism. Desigur, funcționează numai atâta timp cât putem continua să rezistăm, până când apare o plăcere la care nu putem rezista. Apoi rezistența noastră este ruptă și luăm pentru noi, iar ecranul se sparge pentru că ne afundăm din nou în egoism.
Timpul nostru nu a sosit încă. Se pregătește doar să sosească…
înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)