înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)
Ţine minte următoarele concepte cabaliste, deoarece vei avea nevoie de ele de aici încolo: „Cerul” înseamnă calitatea dăruirii. Când această calitate este dobândită, creatura devine plină de Lumina Milei (Ohr Hasadim) – plăcerea de a fi similară Creatorului.
„Cerul” înseamnă scânteia Creatorului din tine, un mic grăunte de dăruire și iubire, lipsit de orice urmă de egoism, pe care îl descoperi înăuntrul tău. Tocmai această calitate a „cerului” este cea care-ţi insuflă senzația de neliniște, determinându-te să cauţi cu insistență ceva ce nu există în această lume.
„Pământul” înseamnă toate dorințele tale egoiste. Întreaga lume este construită pe ele.
Iar între cei doi poli opuși, „cerul și pământul”, se află sufletul tău. El se află într-o stare de nesiguranţă, ca şi când ar atârna de un fir.
Sub influenţa acestor două forțe, în perioadele de urcare, sufletul se apropie de cer, de dăruire, de Creator, şi te simţi ca şi când ai zbura, pentru că eşti copleșit de fericire. În perioadele de cădere, sufletul se prăbuşeşte la pământ, dominat de dorinţele corporale, de egoism, iar tu ești absorbit de preocupările lumești, de calcule, de teama faţă de viitor și de o lipsă totală de credință.
Este ca atunci când ne menţinem echilibrul în timpul mersului, lăsându-ne greutatea ba pe un picior, ba pe celălalt: mai întâi pe dreptul, apoi pe stângul.
Procesul de corectare este la fel. Îţi vei găsi „calea de mijloc” folosindu-ți dorința egoistă înnăscută şi transformând-o într-una altruistă, pentru a urca scara spirituală către Creator și a dobândi în cele din urmă calitatea Sa de dăruire.
Se mai poate spune că această corectare constituie ea însăși înțelegerea faptului că există o calitate a dăruirii care trebuie dobândită și că trebuie să lucrezi cu egoismul tău, „pământul”, pentru a atinge aceast scop. Deși înainte nu aveai această înțelegere, acum începi să trăieşti și să te apropii de Infinit.
Întregul tău obiectiv este să scurtezi perioadele de cădere, să nu le dai voie să dureze luni, săptămâni sau chiar ore, ci doar o clipă.
Trebuie să dezvolţi „cerul” dinăuntrul tău în mod constant. Avem destul „pământ”. Fiind născuți egoiști, toată viața noastră este plină de „pământ”. Cu toate acestea, avem doar o mică scânteie a „cerului”, iar această scânteie trebuie aprinsă.
Gândește-te la viața ta „de până acum”, când vedeai lumea din jur prin prisma egoismului tău „sănătos”! În acea vreme, orice referire la lumea spirituală părea doar să te distragă de la năzuinţe reale și demne de luat în seamă.
„Eu aici muncesc”, ai fi spus, „construind o afacere, făcând o carieră, punând bazele unei familii, iar acești oameni mă plictisesc cu poveştile lor despre «ceruri»!” Asta înseamnă că în percepţia ta lumea spirituală abia dacă merită să fie luată în seamă.
Astăzi însă, când vocabularul tău s-a îmbogățit cu o nouă terminologie, cum ar fi: „pământ”, „cer”, „egoism”, „dăruire”, „viață”, „moarte” și „secretul Creației”, lumea spirituală a căpătat o nouă semnificație, devenind un scop dorit. În ziua de azi, ea a devenit cu adevărat o lume, și nu doar un punct. Continui să-ţi urmezi cariera, să faci afaceri, să-ţi construieşti și să-ţi întreţii locuința, dar asta nu-ţi va afecta evoluţia pe calea spirituală. Vrei să trăiești în ambele lumi și înțelegi acum că acest lucru este posibil.
Cabaliștii diferă de ceilalți oameni tocmai prin capacitatea lor de a folosi calitatea altruistă a „cerului” pentru a corecta calitatea egoistă a „pământului”. În niciun caz ei nu încearcă să suprime sau să elimine egoismul.
Corectarea constă din şapte stări, numite „şapte zile”. Evident, fără nicio legătură cu zilele din calendarul nostru pământesc. Această corectare poate avea loc în câteva secunde sau poate dura un an, mai mulți ani, o viață sau mai multe vieți. Depinde numai de tine.
Este scris în Geneză: „Dumnezeu a zis: «Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul!»”
De îndată ce conștiința ta se umple de Lumină, de gânduri ale Creatorului și ale Lumii Superioare, începi să simți că ai în tine calități complet opuse Luminii. Calitățile tale sunt egoiste, adică „pământești”, de unde şi expresia „să se arate uscatul”. Începi să te gândeşti la ce s-ar putea face pentru ca viaţa să apară, pentru ca primii muguri ai dăruirii să răsară. (În Cartea Geneza lucrurile acestea sunt prezentate ca apariție a organismelor vii și a celor inanimate.) Nu mai vrei să-ţi duci existenţa ca până acum. Pur și simplu nu-ți mai poți permite. A apărut în inima ta un punct viu, un punct care este în contact direct cu Creatorul și care nu te va lăsa să stai liniştit.
„Inima” simbolizează toate dorințele egoiste ale acestei lumi, în timp ce „punctul din inimă” este germenele Creatorului. Acesta poate fi privit și ca un fir de viaţă pe care Creatorul îl coboară în lumea ta, de care să te poţi prinde pentru a te ridica la El.
Aşadar, cum începe viața spirituală pe Pământ? Sau, pentru a folosi limbajul Cabalei, cum îţi foloseşti dorințele tale egoiste (pământul) pentru a face să răsară în tine primii muguri ai dăruirii? Cum să te ridici deasupra egoismului tău, să te îndrepţi spre Creator?
Acest lucru se poate face cu ajutorul unei Lumini speciale pe care El ne-o trimite. Sunt două tipuri de Lumină care emană de la Creator: „Lumina Vieții” (Ohr Hohma) și „Lumina Milei” (Ohr Hasadim). Exact aşa sunt percepute de creatură.
Prin folosirea calităţii Luminii Milei, care se numește „apă”, dobândești capacitatea de a dărui. Ce înseamnă asta în viața ta corporală și cum ajungi la ea? Trebuie să te „cureți” prin citirea acelor cărți scrise de cei care au atins deja lumile spirituale, scrise pentru noi de la înălțimea lor. Astfel atragi Lumina Superioară ce este conţinută în aceste cărți.
În asta constă munca ta spirituală. Însuși procesul citirii este deja util, dar dacă atunci când citeşti eşti cuprins de dorința de a te schimba, de a fi ca Lumina, de a te curăța de egoism, Lumina te va influența într-o măsură mult mai mare. Exact această influență a Luminii este cea care separă scrierile cabaliștilor de orice alte texte din lumea noastră.
Când „viața apare pe pământ”, asta înseamnă că începi să simți în mod clar primii germeni fragili ai dorințelor spirituale. Aceste dorințe nu te-au cuprins încă în întregime. Mai curând starea ta este ca cea a unui prunc care nu a învățat încă să meargă, dar poate deja să dea din picioare. Ba poţi spune chiar că eşti precum primii boboci: incapabili să se miște, dar care ştiu să se îndrepte spre soare.
Când se face noapte te ofileşti, pentru că noaptea poate fi asemănată cu stările de cădere, care sunt inevitabile şi care înseamnă doar un singur lucru: că avansezi. (Într-adevăr, obstacolele sunt puse numai în calea celor care avansează. Obstacolele sunt necesare pentru a-ţi întări hotărârea de a duce o „luptă interioară” și de a ajunge la rugăciunea autentică: „Știu că dimineața va veni și cer puterea de a răbda, de a depăși toate căderile. Ştiu că acum mă curăţ de dorințele mele care se împotrivesc, cerând ca acest proces să fie oprit, făcând apel la rațiunea și logica mea. Dar nu vreau să le ascult. În schimb, Te rog să-mi dai puterea de a suporta … „)
Și apoi vine negreşit dimineața – o stare de urcare, adică încrederea în faptul că ai știut că acționezi corect prin alegerea căii spirituale și, ca o floare, te deschizi către Lumină.
Să recapitulăm. „Pământul”, calitatea egoistă, este natura noastră. Știm deja că „aratul” trebuie să se facă cu grijă. Știm, de asemenea, că „apa” (Ohr Hasadim) este principalul nostru ajutor. Ea corectează egoismul, saturează pământul și facilitează condițiile pentru a se naște o nouă viață. „Viața” se referă la calitatea dăruirii; adică folosirea corectă a egoismului în beneficiul tău şi al altora.
Te poţi întreba: „Ce înseamnă «corectarea egoismului?»” Este vorba despre o stare în care te simți fericit să dăruieşti plăcere celor din jurul tău, și nu să-i foloseşti pe ei pentru propria ta plăcere. Această fericire nu poate fi simțită decât într-o asemenea stare, specifică lumii spirituale.
Ce vezi în lumea noastră? Ochii tăi observă tot felul de obiecte, plante și corpuri. Cum relaţionezi cu acestea? Le iubești dacă îți produc senzații plăcute și le urăşti dacă nu-ți provoacă niciun fel de plăcere. Cu alte cuvinte, atitudinea față de ele este exclusiv egoistă.
Ce se întâmplă atunci când corectezi egoismul sau chiar când începi parcurgerea procesului de corectare pas cu pas? Deodată, începi să observi lucruri pe care nu le-ai remarcat înainte. Prin această lume imaginară începi să vezi adevărata lume, care a existat întotdeauna în jurul tău, o lume plină de Lumină, iubire și dăruire reciprocă, lumea Creatorului, așa-numita „lume ce va să vină”.
Nu ai văzut-o niciodată pentru că erai plin de întuneric și ură. Îţi fusese ascunsă de către propriul tău egoism.
Lumea ta și „lumea ce va să vină” nu au nimic în comun, pentru că ele există în baza unor legi diferite. Mulți oameni trăiesc cu ideea falsă că „lumea ce va să vină” este un loc în care se vor duce după moarte.
Nici vorbă. „A veni” înseamnă că ea va fi următoarea ta stare, pe care trebuie să o dobândeşti nu după moarte, ci în viața ta, aici și acum. În momentul în care te vei afla într-o relaţie de echivalenţă cu „lumea ce va să vină”, vei dobândi capacitatea de a o vedea.
Este ca și cum ai ieși din tine, ţi-ai lăsa corpul tău egoist și te-ai deschide către o lume nouă, o lume în care nu există decât o singură lege, Legea Dăruirii. Iar tu aspiri către această lume pentru că viața celor care o locuiesc este întemeiată pe iubire reciprocă. Astfel, în loc să fii în contact numai cu lumea noastră, cu corpurile și obiectele ei, începi să percepi forța care o guvernează, pe măsură ce devii din ce în ce mai asemănător acestei forţe. Aspirând să dăruieşti, înțelegi că această forţă este binele absolut. Această forță este Creatorul.
În felul acesta ajungi să percepi Lumina pură și autentică, așa cum emană ea de la Creator. Este ca și cum ai ieși în întâmpinarea Luminii înainte ca ea să intre în tine și să te umple. Această Lumină, aşa cum pleacă ea de la Creator, nu este încă slăbită de filtrele tale egoiste. Ea este încă pură și ţi se oferă ocazia să o simți. Simplul fapt că eşti capabil să o descoperi constituie, în sine, fericirea. Aceasta se numește „să auzi chemarea Creatorului”.
După aceea, când Lumina trece prin sistemul tău de filtre, tot ce rămâne este o mica strălucire, atât de slabă, încât chiar și o persoană necorectată o poate suporta. Este aceeași Lumină pe care ai simțit-o ca pe punctul din inimă. Este ceea ce cabaliştii numesc „o mică lumânare”.
Această Lumină se scurge în lumea noastră prin peretele gros al egoismului care o ecranează. Ea pătrunde aici cu singurul scop de a menține viața în lumea noastră. Această Lumină se „ascunde” în toate obiectele lumii noastre, îmbrăcată în tot felul de veşminte. Toate acele momente în care te-ai bucurat de o mâncare bună, de lucruri noi, de faimă și de bani, au fost chiar această Lumină care te-a atras spre ea! Ea a fost adevărata sursă a plăcerii tale!
Te poţi întreba: Pentru ce altceva ar putea să existe ceva în realitate, dacă nu pentru această Lumină? Lumea noastră nu ar exista. Nu ar exista nimeni cu dorința de a trăi, pentru că nu ar exista dorințe.
Cu toate acestea, însuși faptul că ai o dorință (și una minunată de data asta) de a dobândi înţelegerea profundă a ceea ce se întâmplă cu tine, asta vorbește despre unul și același lucru (fără intenția de a ofensa): că eşti un mare egoist, mult mai mare decât toți ceilalți. În timp ce alții sunt mulțumiți cu ce le oferă această lume, tu nu ceri nimic mai puțin decât lumea spirituală! Nu te vei opri până nu o vei descoperi, iar acesta este un lucru foarte bun pentru că este exact ceea ce Creatorul vrea de la tine.
Iar astfel ajungem la Ziua a Treia: o explicație a noilor tale dorințe.
înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)