înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)
„Apele au mers scăzând până în luna a zecea.” Și apoi „apare pământul”, însemnând că-ţi atragi primele dorințe egoiste, cele mai ușoare și cele mai superficiale, care sunt munții. „În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.”
(Aici suntem după nouă luni de dezvoltare intrauterină, cu apariţia nou-născutului în prima zi a celei de-a zecea luni.)
„După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse. A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului.”
Ce se întâmplă aici? Aminteşte-ţi ce ai făcut în momentul în care ai fost deconectat de la lumea materială, întorcându-te apoi la ea cu un program specific de corectare. Ai luat dorințele egoiste ușoare, numite aici „corb” și „porumbel”, care au fost corectate în arcă și le-ai folosit pentru a „încerca pământul” (dorința). Făcând astfel, pari să te fi întrebat: „Mă va acapara egoismul din nou?”
De ce se întâmplă acest lucru la sfârșitul celor patruzeci de zile și ce este „fereastra” care a fost făcută? Patruzeci este calitatea Creatorului, calitatea dăruirii absolute, calitatea unei mame. Ce faci aici este să creezi o „mică fereastră” în ea. Introduci de fapt un anumit dezacord în această idilă adăugându-i un pic de egoism. Acest lucru îţi permite să verifici dacă poţi stabili o conexiune între calitățile tale altruiste și cele egoiste (prin trimiterea unui corb și apoi a unui porumbel, calități care au suferit o corectare în arcă). Poate exista un contact între cele două? Poţi „debarca” sau încă nu?
După cum se dovedește, răspunsul este „nu”, deoarece ambele păsări se întorc la arcă.
„A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.” Ce sunt aceste șapte zile?
În Cabala, numărul șapte (7) simbolizează o dorință mică, dar completă. O dorință completă are atât o componentă altruistă (linia dreaptă), cât și una egoistă (linia stângă). Prin combinarea lor, noi „generăm” un anume „mijloc de aur”, în care cele două jumătăți opuse formează o linie de mijloc: o singură dorință îndreptată în sus, către lumea spirituală.
Această metodă asigură integritatea întregii creaturi. Cu alte cuvinte, nici o singură forță nu este irosită, nici un singur cuvânt nu este inutil. Mai degrabă, este vorba despre aplicarea corectă a tuturor forțelor și proceselor care au loc în om.
Mica noastră dorință poate fi asemănată cu un nou-născut; este deja în afara pântecelui mamei sale, „în afara arcei”. Acest „nou-născut” este acea minusculă dorință spirituală a noastră care începe să exploreze nivelul de corecție următor, numit „alăptarea”. Născutul nu poate merge încă, dar respiră deja aerul pământului, cerând hrană şi „bătând din picioare”. Aceasta înseamnă că dorinței noastre de a dărui îi poate fi dată o fărâmiţă de egoism, de care se poate ocupa pentru a o corecta.
Ne îmbarcăm pe calea corectării. Deși această dorință este acum doar un „copil”, ea va deveni „liderul noii generații”, adică le va conduce pe celelalte dorinţe ale tale, încă necorectate, către corectare, către Creator.
„Porumbelul s-a întors la el spre seară şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ.”
Aceasta înseamnă că acum te poți apuca de lucru. Este timpul să mergi la țărm și să începi să lucrezi cu egoismul, la început cu grijă, pentru a te asigura că nu-ţi distruge fragilii boboci ai altruismului …
Ce este acea frunză de măslin, proaspăt smulsă, din ciocul porumbelului? O frunză de măslin simbolizează Lumina vieții (Ohr Hohma), care poate fi primită doar într-o dorință altruistă.
Noe, cel din interiorul tău primește un raport: „Poţi să te descurci (să corectezi) micile dorințe egoiste, pentru că ai fost scăldat suficient de ape (Lumina Milei). Ca dovadă, ţi se arată această frunză de măslin (luminiscență).”
Nu este încă ulei de măsline, care simbolizează Lumina Vieţii și nici măsline, ci este doar o frunză de măslin (nu lumină, ci luminiscență). Cu toate acestea, este suficient pentru a începe corectarea dorințelor egoiste mici.
„Atunci, Dumnezeu a vorbit lui Noe şi i-a zis: «Ieşi din corabie … și scoate afară împreună cu tine toate viețuitoarele de tot felul … să crească și să se înmulțească pe pământ»”. Ai depășit această fază de corectare numită „arcă”. Ai fost în esență născut din nou, deci acum poți fi sigur că nu va mai fi un potop.
Aceasta este binecuvântarea pe care Creatorul i-a dat-o lui „Noe și fiilor săi”, dorințelor altruiste corectate: „… să crească și să se înmulțească pe pământ”.
Ai trecut prin această stare, iar acum altruismul (calitatea Creatorului) se alătură egoismului (calitatea creaturii). În cele din urmă „pui piciorul pe pământ” și mergi pe calea binecuvântată a corectării egoismului.
Într-un fel sau altul, toată lumea trebuie să parcurgă această cale! Și până la sfârșitul corectării întregului egoism (întoarcerea în Grădina Edenului), evoluţia ta va fi doar ascendentă.
Există o vorbă în Cabala: „În spiritualitate, întotdeauna urci şi niciodată nu cobori.” Într-adevăr, trebuie să știi că toate urcările şi coborârile pe care le vei trăi pe calea ta spirituală conduc numai către scara spirituală ascendentă. Chiar dacă ţi se pare că te-ai poticnit în întuneric sau că noaptea se scurge prea încet („noaptea” se referă la stările de coborâre spirituală, când lumina este absentă), știi că, de fapt, aceasta îţi este de folos pe calea ta spirituală. Singurul lucru care se cere de la tine este să te agăţi de tot ce ai folosit pentru a „construi arca”, și vei trăi sosirea dimineții (urcarea).
De ce există asemenea căderi? Deoarece calitatea de dăruire a Creatorului din tine a devenit suficient de puternică pentru a face față unui alt fragment al egoismului, care este imediat furnizat pentru corectare. Lucrarea nu trebuie să se oprească. Trebuie să treci printr-o purificare completă.
De aceea există momente când simți coborârile și auzi întrebări de la egoism, pe care apoi le corectezi. El continuă să te asalteze cu aceleași întrebări vechi: „De ce ai nevoie de toate astea? Lasă-le în pace și concentrează-te asupra unor lucruri importante, cum ar fi câștigarea de bani!”
Întrebările egoismului nu se schimbă; ele sunt foarte logice și pământești, dar tu nu mai eşti aceeași persoană. Ai simţit deja gustul stării spirituale și știi că noaptea va fi urmată în mod negreşit de dimineață.
De aici pornind, întreaga ta cale, așa cum este descrisă în carte, este cea a fazelor de corectare a egoismului cu ajutorul calității Creatorului.
înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)