4 lumi. 4 grade. 4 Coji

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

4 lumi (Olamot). 4 grade (Madregot). 4 Coji (Klipot)

Atunci când Creatorul a decis să Creeze universul, avândul în centrul său pe Om, El a avut ca scop să şi-L apropie pe om în mod treptat. Creatorul a îndepărtat Lumea prin ascunderea Luminii Sale şi a propriei Prezenţe. Proporţia ascunderii sau a prezenţei Creatorului, se schimbă în mod gradual, de la un nivel la altul, de la o lume la alta. Astfel devine aproape imperceptibilă în lumea noastră. Următoarele sunt Lumile, care diferă între ele prin gradul de îndepărtare al Creatorului, gradul de revelare a Lui, sau măsura în care se află în legătură cu El:

Olam haAţilut – Lumea Aţilut (tradus prin ”a fi la El”): Obiectele aflate aici, sunt total reunite cu Creatorul.

Olam haBriya – Lumea Briya (a procreerii, a formării), unde obiectele sunt în legătură cu Creatorul.

Olam haYeţira – Lumea Yeţira (a creaţiei), unde obiectele Îl simt pe Creator.

Olam haAsiya – Lumea Asiya, în care depărtarea de Creator este cea mai mare, obiectele la acest nivel nu-L simt aproape de loc pe Creator.

Toate lumile provin una din cealaltă. Fiecare lume reprezintă un fel de copie a lumii care o precedă, deasupra ei. Lumea cea mai îndepărtată reprezintă copia cea mai grosieră. Asemănarea dintre lumi este asigurată prin 4 factori, care sunt Olam, Şanah, Nefeş şi Makor Kiyum, adică lumea, anul, sufletul, izvorul vieţii, descrise mai sus.

Absolut tot ce se petrece în lumea noastră este rezultatul precis al evenimentelor care au avut loc deja în lumea superioară ei, şi aşa mai departe, până la lumea cea mai înaltă, unde cei 4 factori se reunesc în a fi unul singur, în Creator (haBore). Acest Loc se numeşte Olam haAţilut. Voalarea Creatorului în îmbrăcămintea lumilor Aţilut, Briya, Yeţira, reprezintă lumina Cabalei, adică revelarea Lui în aceste lumi, lumina sa străpungând Ecranele care micşorează Lumina. Iar voalarea Lui în îmbrăcămintea acestei lumi, lumea Asiya, este reprezentată de cartea scrisă a Torei.(Ora de la Ohr, însemnând Lumină).

Înălţarea pe treptele spirituale face posibilă o perspectivă diferită asupra lucrurilor. Cortina lumii noastre cade şi rămân doar lumile Creaţiei (Yeţira) şi Formării (Briya). Din acest observator, realitatea apare diferită. Realitatea se prezintă de acum într-o anumită lumină, care este asemănătoare în ochii tuturor celor aflaţi în lumea Yeţira, şi deasupra ei. Cartea Torei care păruse cititorilor aflaţi la nivelul acestei lumi ca o povestire istorică, devine în lumea Yeţira o carte de studiu al Cabalei, care descrie lumea spirituală pe treapta lumii creaţiei. Fiecare progres pe scara lumilor, fie către lumea Yeţira sau mai sus, către lumea Briya, sau şi mai sus, spre lumea Aţilut, schimbă în ochii omului Tabloul lumii şi al Guvernării sale, acestea apărându-i de fiecare dată diferite, în funcţie de înălţimea treptelor spirituale dobândite.

Cartea Torei apare diferită în ochii a două persoane diverse care o citesc. Unuia îi apare ca o carte de legi şi evenimente istorice, pe când celuilalt – ca sistemul desfăşurării sferelor spirituale, pe care le percepe în mod clar şi precis, ca şi Creatorul. Cine trăieşte în situaţia în care Creatorul îi este absolut necesar, se află în lumea Asiya, şi din această poziţie, el realizează lumea ca pe un loc neplăcut, plin de suferinţe. Dacă omul se încântă prin ceva, plăcerea este resimţită doar prin faptul că mai întâi a suferit. Numai o dată cu dobândirea Lumii Yeţira, a Creaţiei, Creatorul este revelat în parte, şi omul începe să descopere Guvernarea în gradul de Sachar veOneş – faptă şi răsplată. Astfel apar în om dragostea (Ahava), condiţionată de răsplată, şi frica (Yira) de suferinţe.

Următoarea treaptă este cea a „iubirii necondiţionate”, la care omul ajunge prin realizarea faptului că Creatorul nu i-a dorit decât binele, întotdeauna, şi nu i-a făcut niciodată nici un rău. Această treaptă este cea a Lumii Briya – a Creaţiei.

Din momentul în care omul descoperă tot tabloul creaţiei şi al guvernării, se trezeste în el dragostea absolută faţă de Creator. Această iubire izvorăşte din întâlnirea sa cu atitudinea de iubire absolută a Creatorului faţă de toate creaturile sale. Această înţelegere îl înalţă pe om (Adam), la nivelul Lumii Aţilut. Raportarea nostră faţă de Creator îşi are originea în cunoaşterea faptelor, acţiunilor sale, înţelegere care decurge din măsura în care El ni se revelează nouă.

Modul special în care este construit omul face ca orice faptă a Creatorului să ne influenţeze în mod automat faptele şi ideile şi însuşirile noastre; noi avem o singură posibilitate, aceea de a-L ruga pe El să ne transforme.

Deşi toate acţiunile Creatorului sunt bune, s-ar părea că există anumite forţe care i se împotrivesc. Aceste forţe, venite tot de la Creator, ne determină să-i criticăm faptele, de aceea ele se numesc forţe impure.

La fiecare nivel, de la început şi până la sfârşitul acestuia, acţionează două forţe opuse, create de Creator, prima fiind cea  impură – „coaja” (haKlipa), care ne îndepărtează de Creator şi micşorează forţa opusă ei, forţa Credinţei – Emuna. Pe măsură ce avansăm, învingem această forţă negativă, şi ne întoarcem spre Creator prin rugăminţi sincere de ne veni în ajutor, noi ne consolidăm legătura cu Creatorul, în ciuda a tot ce ne stă împotrivă. Şi atunci, forţele impure fac loc forţelor sublime trimise din înălţimi, care ne ridică la un nivel superior.

Astfel, forţa impură şi-a îndeplinit rolul si încetează să mai acţioneze. Acţiunea „cojii”(haKlipa) din lumea Asiya (a acţiunilor), nivelul cel dintâi, se exprimă prin conceperea vieţii noastre atunci când negăm existenţa Creatorului. HaKlipa din lumea Yeţira (Creaţia) – al doilea nivel – vine să-i demonstreze omului că lumea se conduce în mod întâmplător, iar nu după principiul după plată şi răsplată (Sachar ve Oneş). HaKlipa din lumea Briya – al treilea nivel – incearcă să neutralizeze simţirea iubirii Creatorului faţă de om, întrucât această inţelegerea a iubirii, îl conduce pe om la a-L iubi, la rândul său, pe Creator.

HaKlipa din lumea Aţilut, încearcă să demostreze omului că nu întotdeauna şi nu faţă de fiecare creatură, s-a comportat Creatorul cu iubire infinită. Ea încearcă să neutralizeze iubirea absolută a omului faţă de Creator.

Deci, fiecărui grad spiritual, fiecărei înălţări şi revelări a Divinităţii, cu toată voluptatea care le însoţeşte, se împotriveşte, opunându-i-se, forţa numită Klipa, paralelă, potrivită ca potenţial şi caracter, forţei spirituale de la nivelul respectiv. Trebuie învinsă această forţă, care este de fapt un gând sau o dorinţă. Doar după ce a învins-o, poate urca omul pe treapta care urmează, păşind înainte, încă un pas pe calea spirituală.

Din cele spuse mai sus, se poate rezuma faptul că pentru fiecare sistem constând din cele 4 lumi, ABYA, adică Aţilut, Briya, Yeţira, Asiya, există un sistem opus, paralel, al forţelor spirituale care li se opun, şi care se numesc cele patru lumi ABYA impure.

Progresul are loc în mod sacadat, alternat. De fiecare dată omul învige prin puterea de voinţă a sa forţele Klipa, iar şi iar, forţe trimise special de către Creator.

El Îl imploră pe Creator să i se dezvăluie, ca să primească noi puteri pentru a se lupta cu forţele impure, adică forţele negative, ideile străine. Apoi, potrivit sincerităţii intenţiilor sale şi a eforturilor sale, omul dobândeşte treapta mai înaltă şi mai cristalină, pură, rafinată – Zacha.

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

error: Content is protected !!