FIECARE RECTIFICATĂ LA TIMPUL EI
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Unica noastră voinţă este aceea de a primi. Toate posibilităţile deschise în faţa noastră, inclusiv talentele, inteligenţa, însuşirile fizice, toate sunt destinate doar pentru satisfacerea acestei dorinţe. Cantitatea de obiecte produse de această dorinţă unică, este limitată. Ea ne dă posibilitatea de a ne simţi independenţi, activitatea noastră fiind pusă în mişcare de instinctul fundamental, acela al goanei după satisfacţia maximă posibilă. Pentru atingerea acestui scop, noi ne concentrăm toate sursele de energie, conştiente sau din subconştient, şi multe altele. De pildă, un om care toată viaţa a dorit bani, va fi gata să dea tot ce are pentru a-şi salva viaţa, care-i este şi mai scumpă decât averea. În fiece clipă omul face socoteli, decide ce-i produce maximum de plăcere în momentul respectiv. Acesta este felul de acţiune unic al omului.
Oare care să fie deosebirea dintre a fi satisfăcut prin actul de a primi, şi acela invers, de a fi încântat prin dăruire, prin altruism?! Răspunsul se află în valorile ştiinţei Cabala. Cel care primeşte se ruşinează dacă o face numai pentru sine, însă va fi bucuros să primească de dragul de a-I face plăcere Creatorului. A primi pentru a-L bucura pe Creator, îl apropie de acesta, îi aduce plăcere deplină. Creatul cel dintîi, Neşama Klalit, însemnând „sufletul comun”, sau Primul Om, Adam haRişon, nu a fost capabil să primească atâta lumină, în mod altruist, de dragul Creatorului său, de aceea el a fost spart în 600.000 de fragmente, sufletele. Fiecare suflet primeşte în plus, egoismul, pe care va fi obligat să îl rectifice. Atunci când toate fragmentele vor fi rectificate, ele se vor reuni în „sufletul comun”, rectificat. Această stare reprezintă Gmar haTikun, sau „sfârşitul rectificării” (finalizarea rectificării).
Asta este similar unui om din lumea materială, care este capabil să-şi învingă pornirea de a fura o sumă mai mică, pentru că plăcerea produsă ar fi mai mică decat suferinţa prevăzută în cazul în care ar fi prins şi făcut de ruşine şi, în plus, pedepsit. În schimb, dacă ar avea ocazia să fure o sumă uriaşă, cântarul ar fi înclinat în partea cealaltă, preferând furtul; în acest caz satisfacţia anticipată depăşind frica de pedeapsă. Condiţiile pentru liberul arbitru, în a alege altruismul şi a reuşi efectuarea acestei alegeri au fost create o dată cu spargerea sufletului comun în acea multitudine de fragmente. Fiecare fragment se divide la rândul său în etape multe de muncă, exprimate prin reîncarnările nenumărate în trupul uman, în decursul acestora devenind posibilă avansarea către rectificarea sufletului – Tikun.
Iubirea pentru Creator este însoţită mereu de frica (Yirah) de a nu fi amestecată cu iubirea de sine, şi reuneşte în ea perfecţiunea voinţei Creatorului.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)