înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)
„Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.»”
Într-adevăr, nu este bine pentru omul creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu să aibă doar puterea Creatorului și nimic din omul însuși (adică natura sa egoistă). „Nu este bine ca omul să fie singur,” adică nu este bine ca el să fie copleşit de Lumină și să nu aibă voință liberă. Puțin câte puțin, natura lui trebuie să fie trezită, egoismul său trebuie dezvăluit în măsura în care îl poate controla. Astfel, egoismul său ar sta „în spatele lui”. Adică egoismul ar putea fi folosit, dar va rămâne sub controlul lui.
„Femeia din noi” este întruchiparea acestui egoism controlat.
„Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: «Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din om.»”
„Somnul” este o stare spirituală, ca și cum omul moare, când toate tipurile de Lumină îl părăsesc. În această stare lipsită de control, se trezește o forță în el (egoismul) pe care nu voia să o folosească înainte. Omul nu a vrut să-și activeze egoismul său.
De ce este așa? El locuiește în Grădina Edenului făcută de Creator și se află complet sub autoritatea Luminii. Omul există într-un fel de stare de somnolență, dar în cele din urmă trebuie să devină liber, deoarece scopul Creatorului a fost să facă o creatură asemenea Lui mai curând, decât un sclav al Luminii. Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, omul trebuie să înceapă să-și activeze egoismul și să-l corecteze.
Atunci când Lumina „iese din el” în timp ce „Adam” din el adoarme, se poate face o „operație”: „… a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.”
Desigur, toate acestea nu se referă la corpul fizic al lui Adam. Sper că te-ai obișnuit deja, cititorule, cu faptul că privim dincolo de aspectele materiale ale acestor cuvinte, pentru a înţelege adevărata lor semnificație spirituală. Întotdeauna vorbim despre dorințe și nimic altceva!
O coastă este un „loc” în piept unde dorința altruistă din noi este conectată la dorința egoistă.
În fiecare dintre dorințele noastre este un „loc” vulnerabil, dar absolut esențial. Este momentul de îndoială și de zbucium, când apare ispita de a lua pentru tine, chiar dacă deja ai decis să „începi o viață nouă” și să exişti exclusiv pentru dăruire. Acesta este materialul din care se face „femeia ta interioară” și care există în fiecare din noi.
Acest material este acea calitate comună care există între dorința de a dărui și dorința de a primi.
Te-ai putea întreba: „Ce ar putea să aibă ele în comun?” Dorința masculină din tine se străduiește să primească plăcere spirituală, pentru a le dărui celorlalţi, implicit Creatorului. Ea așteaptă momentul în care omul declară: „Voi lua numai ce este esențial pentru mine și, cu bucurie, voi dărui orice altceva Creatorului.”
Dorința feminină din tine se străduiește să primească plăcere spirituală, doar pentru propria ei bucurie, realizând că această plăcere este cea mai mare în toată existența.
Acest punct comun se numește „dorința de a primi”, singura diferență fiind ceea ce împlinești prin această acțiune: pe tine însuţi sau pe alții.
Dacă dorința de a primi plăcere spirituală cu intenția de a primi pentru sine (dorința feminină) nu este controlată de dorința de a primi cu intenția de a dărui celuilalt (dorința masculină), ea ajunge să fie moartea omului (în sens spiritual).
Încearcă să înțelegi că ceea ce vezi și ceea ce simţi este imaginar. De fapt, alături de tine se află doar Creatorul. „De dragul Creatorului” și „spre binele celuilalt” înseamnă exact același lucru. Până când vei ajunge la stadiul final al corectării, această iluzie că există şi alţii va persista. Dar atunci vei înţelege că nu există „alții”; există doar „eu și Creatorul”.
Iar dacă dorința de a dărui (dorința masculină) se supune sau urmează dorința de a primi pentru sine (dorința feminină), aceasta va însemna, la fel de bine, moartea pentru om.
Avansarea poate fi infinită, deoarece sufletul tău nu cunoaşte nicio limitare în ceea ce privește capacitatea, fiindcă prin suflet te conectezi cu alţii. Sufletul este comunicatorul cu alte suflete. Te poţi conecta cu întreaga omenire, pentru a simţi, a gândi şi a înţelege ca ei. Ai nevoie numai să „ieși” din tine și să-i „pătrunzi” pe ceilalţi.
Aceasta este esența principiului biblic: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Care este egoismul nostru adevărat? Atunci când te iubești pe tine însuţi într-un mod egoist, fiind dispus să ignori o întreagă lume doar pentru a lua ceva pentru tine însuţi. Dacă poţi să ieşi din tine şi să renunţi la tot ce ai, vei începe să-i simţi pe ceilalţi oameni și vei deveni veșnic. Prin urmare, nu există nicio limită pentru avansarea ta spirituală; pur și simplu nu suntem învățați cu această practică. Fiecare dintre noi se poate realiza, devenind asemenea Creatorului. Mai mult decât atât, este responsabilitatea și datoria fiecăruia dintre noi să facem acest lucru.
Vom explica mai târziu această încrucişare de porniri masculine şi feminine în dorinţele noastre și vom clarifica proporțiile necesare. Până atunci să înțelegem că, adevărata lor contopire constă în supunerea față de Lumină, în aspiraţia către aceasta, indiferent cum.
Să rezumăm: manifestarea unei calități egoiste în Adam, pe care nu a mai simţit-o niciodată înainte, constituie nașterea unei „femei”, în forma suplimentară exterioară, „Eva”. Adam și Eva sunt aceeași carne, prin faptul că ei alcătuiesc împreună o combinaţie care are dreptul să existe în mod independent. Ei se susțin unul pe celălalt, în timp ce înainte, tot ei (dorința de a dărui și dorința de a primi) erau străini unul faţă de celălalt.
„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur corp.” Până în acel moment, toate dorințele noastre depindeau de o singură nevoie: aceea de a rămâne în Grădina Edenului, pentru a fi totdeauna în Lumina Creatorului. Acesta este modul în care ne simțim atunci când ne aflăm în stare de ascensiune, când ne gândim numai la plăcerile spirituale, în timp ce orice altceva ni se pare gol și lipsit de orice valoare. Aceasta înseamnă că suntem „în Grădina Edenului”, conectați la „tatăl și la mama noastră”. Nu ne coborâm privirea spre „păcătosul pământ”, gândindu-ne că l-am „părăsit” și acum aspirăm numai către sus. Dar nu se poate scăpa de pământ. Natura noastră este egoistă și trebuie corectată. Legătura cu pământul (dorința de a primi cu intenția de a primi pentru sine) este „femeia” de care „omul” se atașează, devenind un singur corp cu ea, ceea ce înseamnă atragerea către sine a dorințelor egoiste, fără să le expunem, încă. Nici bărbatul, nici femeia nu s-au descoperit, încă, pe ei înşişi: „Omul şi femeia lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine …”
Termenul „gol” face aluzie la absența „hainelor”, adică a dorințelor egoiste care-l îmbracă pe om ca nişte haine, ca să-i ascundă dorința sa adevărată, primordială, pentru lumea spirituală.
Prin îmbrăcarea acestor „haine”, însemnând noi și noi dorințe egoiste, omul se distanțează de Creator, deși baza spirituală rămâne totdeauna în interiorul lui. El trebuie, pur și simplu, să înceapă să îndepărteze aceste straturi și să aspire mereu la rădăcini – Creatorul care ne-a creat pe toți. Este exact ceea ce facem acum.
Dacă te gândeşti la un singur lucru și numai la el – cum să ajungi să fii similar cu Creatorul – evoci astfel o influență extrem de intensă a Luminii purificatoare. Te „scalzi” în gânduri adevărate, cu o carte adevărată, privind-o precum cabaliștii la un nivel spiritual superior. Este ca și cum te-ai agăţa de un fir de aţă pe care ei ţi l-au aruncat pentru a te salva. Acum, important este să te ţii bine de el!
„Gol” înseamnă absența completă a intențiilor egoiste. Acesta este motivul pentru care cabaliștii nu se rușinau de dorințele lor.
Nici animalele nu trebuie să-și ascundă acțiunile; ele sunt conduse de instincte, nu de dorințe egoiste. Omul este singura creatură care se poate îmbujora de rușine sau trebuie să-şi „ascundă” intențiile, pentru că sunt egoiste de la un capăt la celălalt.
Acum însă, la începutul drumului, Adam și Eva (dorințele noastre), separați, sunt goi şi neacoperiţi. Ei nu au de ce să se rușineze pentru că trăiesc o existență „animalică”, condusă de instincte. Aceasta este ceea se cheamă în lumea noastră a te lăsa în voia instinctelor.
Ei sunt goi și fără ruşine, deoarece rușinea este descoperirea opoziției față de Creator, adică ceea ce Adam și Eva vor înțelege în continuare.
înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)