înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)
Terah, tatăl lui Avram, vindea statuete de idoli, iar Avram făcea tot ce putea pentru a-i convinge pe oameni să nu le cumpere: „Într-o zi, tatăl lui a trebuit să plece într-o călătorie și și-a lăsat prăvălia în grija lui Avram, care deja se făcuse mare”.
El i-a dat fiului său următoarele instrucțiuni: „Cu cât statueta este mai mare, cu atât mai mare ar trebui să fie prețul pe care-l ceri. Dacă vine o persoană importantă, îi oferi o statuetă mai mare, iar unui client lipsit de importanță îi oferi o statuetă mai mică.” Cu aceste cuvinte, Terah a plecat.
După un timp, un om cu o statură impresionantă, cu umeri foarte laţi, intră în magazin. „Dă-mi o statuetă mare mare, potrivită cu statura mea!”, s-a adresat el băiatului ameninţător. Avram îi dădu cea mai mare statuetă ce se găsea pe raft, iar bărbatul scoase o mare sumă de bani din pungă.
„Câți ani ai?”, l-a întrebat Avram.
„Cincizeci”, i-a răspuns omul.
„Și nu te simți jenat să te închini unui idol care are doar o singură zi?”, l-a întrebat Avram. „Tatăl meu abia l-a făcut ieri!”
Omului i-a fost rușine, și-a luat banii înapoi și a ieșit din prăvălie.
A intrat apoi o bătrână. Ea i-a spus tânărului vânzător că hoții i-au intrat noaptea în casă și i-au furat toţi idolii.
„Chiar aşa!”, spuse Avram. „Dacă idolii tăi nu se pot proteja de hoți, de ce oare speri că te vor proteja pe tine?”
„Ai dreptate”, a admis femeia. „Dar pe cine altcineva să-l slujesc?”
„Pe Creatorul cerurilor și pământului, Cel care m-a făcut pe mine, pe tine și pe toți ceilalţi oameni”, a răspuns Avram.
Femeia a părăsit prăvălia fără să cumpere nimic.
O altă femeie a intrat, purtând cu ea un castron umplut cu făină ca ofrandă pentru idoli. Avram a luat un topor și a fărâmat toate statuetele, cu excepția celei mai mari. Când Terah s-a întors și a văzut prăpădul din prăvălia lui, a strigat: „Ce s-a întâmplat aici?”
„De ce să-ţi ascund adevărul?”, i-a răspuns Avram. „În timp ce erai plecat, a intrat o femeie și a adus o ofrandă de făină idolilor. Fiecare dintre idoli a strigat că el vrea să mănânce mai întâi. Cel mai mare idol s-a supărat, a apucat toporul și i-a spulberat pe toţi ceilalţi.”
„Ce vrea să însemne nonsensul ăsta?”, l-a întrebat Terah, furios, „ştii la fel de bine ca mine că idolii nu mănâncă și nu se mişcă, ca să nu mai spun că nu se luptă.”
„Așa este oare?”, i-a replicat Avram. „Dar dacă ceea ce spui este adevărat, atunci de ce îi slujeşti?”
Aici, Avram cel din tine porneşte la acțiune. El începe să le explice celorlalte dorințe, mai mari și mai mici, bărbați și femei, despre egoismul care te stăpânește. Adică, este prima dată când Avram se dezvăluie în tine şi o face ca un învățător. El îţi spune că: Egoismul nu te poate proteja; nu te poate ridica și nu te poate împlini. Nu poate!
Aici este interesant faptul că Avram ţi se adresează ţie, un egoist, spunându-ţi că dorințele tale egoiste nu te vor împlini niciodată. Sau, mai degrabă, el îi cere egoismului să caute noi modalități de a te împlini. Căutarea de împlinire personală este una egoistă, dar tocmai această căutare te va aduce către Creator. În esență, egoismul se îmbarcă de bună voie pe calea spre autodistrugere.
Marele Cabalist, Baal HaSulam, spune același lucru atunci când arată cum apare golul (lipsa de împlinire) înăuntrul omului, care începe să întrebe: „De ce oare trăiesc?” „Care este sensul vieții mele?” Deși întrebările sunt egoiste, ele sfârşesc prin a-l aduce pe om la un nou mod de a-și folosi dorințele, care nu mai este unul egoist. Acesta este modul în care egoismul se îndreaptă către scopul utilizării sale corecte.
De ce și cum se întâmplă acest lucru înăuntrul tău? Asta pentru că eşti special prin faptul că, punctul din inimă s-a trezit deja în tine. Ai calitatea Bina, care trăiește în fiecare dintre noi. Altfel, nu ai fi putut înțelege acest material; nu ai fi trecut de primele câteva pagini ale acestei cărți! Acesta este punctul Bina care se numește „omul” (Adam) din tine.
Aşadar, calitatea Bina începe treptat să se îndrepte spre egoismul tău și să-ți spună că îl folosești incorect. Acest lucru este făcut de Avram cel din tine. „Nu lucrezi corect cu natura ta, așa că nu te poate proteja și nu-ţi poate da nimic. Este neînsuflețit, ca toți acești idoli, făcuţi numai din lut.”
Să ne întoarcem la Midraș: „Avram a luat un topor și a fărâmat toate statuetele, cu excepția celei mai mari. Când Terah s-a întors și a văzut prăpădul din prăvălia lui, a strigat: «Ce s-a întâmplat aici?»”
„De ce să-ţi ascund adevărul?”, i-a răspuns Avram. „În timp ce erai plecat, a intrat o femeie și a adus o ofrandă de făină idolilor. Fiecare dintre idoli a strigat că el vrea să mănânce mai întâi. Cel mai mare idol s-a supărat, a apucat toporul și i-a spulberat pe toţi ceilalţi.”
„Ce vrea să însemne nonsensul ăsta?”, l-a întrebat Terah, furios, „ştii la fel de bine ca mine că idolii nu mănâncă și nu se mişcă, ca să nu mai spun că nu se luptă.”
„Așa este oare?”, i-a replicat Avram. „Dar dacă ceea ce spui este adevărat, atunci de ce îi slujeşti?”
Terah din interiorul tău înțelege căror idoli slujeşte. Să recunoaștem, înţelegi perfect faptul că îţi divinizezi egoismul, pe care niciodată nu-l poţi împlini. Înțelegi că acestea sunt dorințe minerale, ceea ce înseamnă că Lumina pur și simplu nu le poate pătrunde, deoarece însăși natura Luminii le este opusă. Terah din tine pricepe toate lucrurile acestea, așa cum tu înțelegi că aceste dorințe te domină și nu poți scăpa de ele.
De asemenea, înțelegi că Avram este nivelul care-i urmează lui Terah. Iar acesta este cel mai important lucru de înțeles. Înțelegi că te-ai născut un egoist și deja simți că singura modalitate de a-ţi birui natura este să-l dezvălui pe Avram cel din tine, calitatea Creatorului, calitatea iubirii și a dăruirii.
Există în tine două forțe, luptându-se una cu alta. Una spune că aceasta este lumea ta, toţi trăiesc astfel și nu există nici o cale de scăpare. Aşa te-ai născut şi, deci, trebuie să continui să vinzi și să cumperi „idoli”, adică să folosești egoismul tău pentru a primi plăceri, chiar dacă superficiale și trecătoare. Dimpotrivă, cealaltă forță încearcă să te convingă că este o minciună, că întreaga lume, care divinizează egoismul – plăcerile și toți acești „idoli” care nu au urmă de divinitate în ei, deoarece nu sunt în nici un fel legați de Creator – este falsă și fictivă.
Încă, nu vezi asta înăuntrul tău că în spatele fiecărui lucru din această lume stă Creatorul, care în mod deliberat te derutează. Eşti gata, însă, să accepți nivelul lui Avram ca nivel mai avansat; înțelegi că te va ajuta ca totul să capete sens pentru tine.
Este scris în Midraș că regele a ordonat soldaților săi să-l găsească pe Avram. Avram și Terah se prezintă la palat. „Nimrod era așezat pe tronul său.” Oricine se apropia de tron trebuia să se închine înaintea regelui, dar când Avram a fost dus în sala tronului, el a rămas în picioare.
Nimrod stă pe tron pentru că aşa este natura ta, „Eul” tău, esența ta, care se reduce la tot ceea ce lucrează în avantajul tău, un fundament ce pare de neclintit. Dar Avram nu vrea să se plece în fața acestei ideologii de a-i exploata pe alții pentru propria sa mulţumire.
El admite că natura lui este de așa fel, încât își dorește plăcere. Cu toate acestea, el dorește să folosească această dorință de dragul altora, mai degrabă decât pentru sine. El dorește să învețe să dăruiască. Și tu ești alături de el. Acest lucru marchează separarea ta treptată de dorința egoistă, care va deveni mai târziu un ordin direct de la Creator: „Ieși din țara ta”, ceea ce înseamnă să te ridici deasupra dorinței tale egoiste. Vom vorbi despre asta mai târziu, dar pentru moment începi să te îndepărtezi de egoismul tău. Nu mai doreşti să primeşti plăceri egoiste (pentru tine).
Odată ce ai realizat acest obiectiv, ridicându-te deasupra naturii tale şi conectându-te la Avram cel din tine, va începe o nouă și mult mai complicată fază, dar nu mai puțin necesară. În ea va trebui să te reconectezi la propriul egoism, dar cu o intenție diferită. Vei avea plăcerea de a dărui celorlalţi.
Pentru moment, există o dispută între Avram și Nimrod. Potrivit Midraș, Nimrod a spus: „Eu domnesc peste soare, lună și stele!”
Avram i-a răspuns: „În fiecare zi soarele răsare la est și apune la vest. Cere mâine soarelui să răsară la vest și să apună la est … sau (dacă ești atotputernic) satisfă-mi o altă cerere. Spune-mi ce gândesc în această clipă și ce intenționez să fac.” În cele din urmă, Avram a concluzionat în prezența tuturor nobililor: „Tu nu ești Dumnezeu!”
„Gardieni!” A strigat Nimrod, „băgaţi-l pe acest rebel la închisoare imediat!”
Ce se întâmplă aici este faptul că Avram vrea să-i arate lui Nimrod cel din tine, egoismului tău, că nu se controlează nici pe sine, şi nici Natura. Pentru că în ciuda acestei convingeri că este un zeu, el nu ştie care sunt forţele care îl guvernează.
Credem că deţinem controlul, deoarece existăm într-o stare de ascundere. Gândește-te la cine ai fost cu puțin timp în urmă. Nu credeai oare că deţineai controlul complet, autonom și liber pentru a-ţi hotărî opţiunile? Acum, Avram pune în evidenţă această deziluzie, arătându-ţi clar că nu ai niciun control asupra acțiunilor sau destinului tău. Într-adevăr, aceasta este o revelație pentru Nimrod cel din tine.
Rezultă că fără Avram este imposibil să-ţi înţelegi adevăratele limite. Iar această revelaţie nu este deloc plăcută.
înapoi la pagina CĂRŢI SEMION VINOKUR (link)