TOTUL DEPINDE DE PROVIDENŢĂ, SAU TOTUL SE AFLĂ ÎN MÂINILE NOASTRE?
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Un mod aparte de Guvernare al Providenţei stăpâneşte norocul omului. Omul nu are nici o putere să-şi schimbe norocul, dar se aşteaptă de la el să încerce să-şi schimbe caracterul prin propriile puteri. De fapt el nu e în stare să se schimbe singur însă, pe măsura străduinţei sale, a sincerităţii sale, „îl convinge” pe Creator, acesta efectuând schimbarea sa. Creatorul este cel care-l înalţă dincolo de lumea noastră, spre lumea superioară, cea a spiritualităţii. În mod paradoxal, aparent omul trebuie să creadă totuşi că ar fi primit aceeaşi atenţie de la Creator, în orice caz, chiar dacă nu ar fi depus nici un efort! Important de reţinut: pe tot drumul spiritualităţii, dăm de această contradicţie, aparent paradoxală. Dat fiind faptul că totul este dinainte programat, orice activitate ar îndeplini, omul trebuie să-şi imagineze că, la sfarşitul ei, ar fi ajuns la acelaşi rezultat, chiar dacă ar fi dormit în tot acest timp. Aici este vorba de faptul că omul nu trebuie să se considere pe sine autorul originar al realizărilor sale, ci trebuie să-i dea credit Creatorului. Deci, pe de o parte, un Mekubal îşi trăieşte viaţa de pământean ca toată lumea dar, în acelaş timp, trebuie să fie ferm convins de Guvernarea absolută a Creatorului.
Omul care asociază această intenţie (Kavana) tuturor activităţilor sale, va înălţa faptele sale cotidiene la rangul de “fapte bune” – Ma’asim Tovim, adică spre o gândire spirituală. Un exemplu clasic este cel al bolnavului care se tratează la medic dar este convins că de fapt este vindecat de Creator, şi îi oferă Lui omagiul recunoştinţei. Deci, mai întâi trebuie să acţionăm ca şi cum totul ar depinde de noi, (să mergem la doctor), iar în cele din urmă, să decidem că numai Creatorul a determinat rezultatele, oricum am fi procedat.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)