SUFERINŢA REZULTATĂ DIN EGOISM
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Starea de la începutul lumii, a fost aceea a existenţei unui Creator unic! Crearea lumii începe să se desfăşoare prin generarea unei molecule (Helkik) din Creator. Creatorul desprinde din El însuşi o părticică, căreia îi atribuie noi însuşiri, diferite de ale sale.
Prin atribuirea proprietăţilor egoiste acelei molecule, Creatorul desprinde această particulă de propriul sine. Această particulă conţine Ego-ul nostru. Noi am fost, odată, parte din Creator, şi chiar acum, în lumea spirituală dezlegată de timp şi loc, reprezentăm o părticică din EL.
Molecula emanată nu încetează să simtă în profunzimea sa prăpastia întunecată care o desparte de Creator. Acest spaţiu întunecat începe să se clarifice atunci cînd Creatorul îşi manifestă voinţa de a readuce la El părticica emanată. Noi simţim acest întuneric în viaţa cotidiană, cu toate componentele ei, reprezentate de lumea creată în jurul nostru, prin care Creatorul doreşte să-şi exercite influenţa Sa asupra noastră. Însă cum, şi cu ce scop?
Obiectele şi suferinţele vieţii au menirea de a-l înălţa pe om deasupra egoismului, prin a-l face să înţeleagă neajunsurile fără sfarşit cauzate de ego. Omul ajunge să se roage să fie eliberat de egoism, să înceteze să mai aibă dorinţa de a se satisface pe sine însuşi, aceasta fiind izvorul tuturor suferinţelor. În „Introducere la Talmud Eser Sfirot”, Rav Yehuda Aşlag scrie astfel: ” Într-adevăr, dacă ne potrivim, însă, inimile să răspundă unei întrebări care ne frământă de când lumea, sunt încredinţat că toate aceste întrebări și îndoieli vor dispărea de la orizont și vom constata că în locul lor nu a rămas nimic, şi mă refer la această întrebare obsedantă pe care şi-o pune o întreagă lume, anume „Care este sensul vieții mele?””
Aşadar, dacă vom da ascultare inimii noastre, vor dispărea toate îndoielile pe care le avem în ce priveşte studiul Cabalei. Întrebările existenţiale îşi au originea în inimă, provin din trup, ele nu sunt raţionale. Ce gust am găsit în viaţă? Ce înseamnă mulţimea de dureri suferite, mult mai mari decât plăcerile resimţite în această viaţă? Aceste întrebări ni se ivesc în suflet atunci când nu mai avem puteri pentru a suferi, astfel încât moartea ne apare ca o dulce salvare. Care ne este beneficiul din toate aceste dureri? Cine se încântă, pentru care scop?.
În subconştientul fiecăruia dintre noi se află ascunse întrebările despre scopul şi sensul vieţii, care în momentele de criză ne străpung sufletul, nelăsându-ne în pace, aruncându-ne în abisurile disperării, dându-ne de înţeles cât suntem de neînsemnaţi. Iar acolo ne zvîrcolim de durere până ni se înfăţişează calea rezolvării facile, aceea de a continua să navigăm inconştient pe valurile vieţii, exact ca şi mai înainte.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)