CALEA SPRE ÎMPLINIRE PRIN LUMINA CREATORULUI
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Lumina vine de la Creator, şi e resimţită de noi ca o imensă plăcere. Acesta este scopul Creaţiei! – Dobândirea Luminii fiind sinonimă cu dobândirea Creatorului, noi percepem lumina emanată de la El, şi nu pe Creatorul Însuşi.
Credinţa (Emuna), este forţa care face posibilă viaţa, cu speranţa că este absolut posibilă dobândirea vieţii spirituale, că e posibil să fim reanimaţi dintr-o stare care se aseamănă cu moartea spirituală. Nevoia de a resimţi aceasta credinţă creşte pe măsură ce omul se simte mai amorţit spiritual.
Rugăciunea este concentrarea eforturilor din partea inimii în lucrul care-i este cel mai important omului, acela de a-L simţi pe Creator şi de a fi în stare să-i ceară viaţa însăşi. Străduinţa, efortul, rugăciunea devin posibile doar câtă vreme Creatorul ne este „ascuns”. Adevărata rugăciune nu vine să petindă revelarea Creatorului, ci e doar o cerere a ajutorului pentru a reuşi să ne debarasăm de ego, inamicul altruismului, al spiritualităţii.
Cu cât este mai sigur de a fi cucerit o anumită proporţie din altruism, cu atât are omul mai multă putere să înceapă a primi plăcerile de dragul Creatorului, fiind conştient de faptul că El se încântă dacă omul primeşte plăcere. Voinţa Creatorului este aceea de a-l conduce pe om la plăcere, de a-i face bine. Apropierea dintre cei doi poate avea loc prin echivalarea dorinţelor lor, unul faţă de celălalt.
Pe langă plăcerea de a primi Lumina Creatorului, Omul câştigă încântarea infinită din senzaţia Aceluia care este izvorul acestor voluptăţi, din perceperea măreţiei Creatorului. De fapt, acest fel de plăcere reprezintă Scopul Creaţiei.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)