(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Aşadar liberul arbitru este exercitat doar în absenţa Creatorului. Dar este oare posibilă libera alegere atunci când omul se află înlănţuit de ego, care îi dictează alegerea?! Cum poate face Creatorul posibile condiţiile neutre, în care alegerea să fie liberă? Şi de fapt despre ce alegere este vorba? O alternativă este o viaţă plină de suferinţă, care se va sfârşi fără rost, iar a doua este viaţa eternă, plină de încântare. Principiul liberului arbitru se exprimă prin două acţiuni principale din partea Creatorului: prima este aceea de a se prezenta uneori în faţa omului, dăruindu-i forţă şi serenitate prin această întâlnire cu forţele spirituale. A doua este aceea de a ne fi dăruit ştiinţa Cabalei. Omul care doreşte să-şi schimbe starea şi să ajungă la Creator, învaţă aceasta ştiinţă, prin care ajunge să atragă asupra sa Ohr Makif – Lumina Înconjurătoare.
Celelalte modalităţi de studiu al Torei, nu ating puterea Luminii Înconjurătoare, Ohr Makif, cea mai mare putere emanând spre noi fiind aceea dobândită prin studiul Cabalei. Asta întrucât Cabala ne învaţă alcătuiri spirituale care atrag această Lumină asupra omului. Astfel, omul este liber să aleagă să studieze Cabala, iar dacă a decis astfel, libertatea va consta în cantitatea de studiu pe care va fi gata s-o investească în viitor.
Ascunderea Creatorului, revelarea sa, construcţia deosebită a nivelurilor scării spirituale, conţinute unul în următorul, aidoma unui telescop. Orice contact intre om şi Creator, începând cu cel mai limitat, precum cel al începătorului, şi până la nivelul cel mai evoluat al întâlnirii cu „locul” în care se află Creatorul, se realizează prin intermediul scării spirituale.
Toate treptele acestei scări se află în sferele spirituale, în lumile spirituale. La nivelul cel mai înalt se găseşte Creatorul, iar nivelul inferior, cel mai de jos, este adiacent lumii “noastre”.
Omul care nu a pornit încă pe drumul spiritualităţii, se află sub gradul spiritual cel mai de jos, pentru că natura sa primordială absolut egoistă, nu-i permite să fie în vreun mediu spiritual. Urcarea la nivelul spiritual următor este posibilă doar prin echivalarea însuşirilor sale cu acelea ale gradului următor. Perceperea acestui grad este posibilă mulţumită construcţiei deosebite a gradelor (nivelurilor) scării spirituale. Scara nu este edificată doar de jos în sus, grad peste grad, ci gradele se află situate unul în interiorul celuilalt, printr-o porţiune a lui, ca un telescop, astfel încât partea inferioară a gradului este îmbrăcată de partea superioară a gradului inferior lui. Tot astfel, noi, conţinem partea inferioară a gradului de deasupra noastră, inclusiv în persoanele cele mai indiferente la spiritualitate, dar aceştia nu sunt deocamdată conştienţi de o astfel de prezenţă a Divinităţii, provenită de la primul grad şi pătrunzand în partea superioară a lor: imaginaţi-vă paharele de picnic aşezate unul în altul ca într-o coloană!
Gradul aflat deasupra noastră se numeşte Creator, pentru că el ne procreează, ne dă vitalitate şi ne guvernează. Dat fiind că noi nu percepem gradul aflat deasupra noastră, ni se pare că nu există Creatorul. Omul care a ajuns la etapa în care discerne cu siguranţă existenţa Guvernării supreme a Creatorului Universului, în practică îşi pierde liberul arbitru.
El percepe Adevărul şi ştie de acum încolo că numai o singură forţă şi o singura voinţă a creat şi guvernează întregul univers. De aceea se ascunde Creatorul, pentru a permite libertatea de alegere, doar astfel fiind posibilă dorinţa de a-L dobândi, dorinţa de a face orice pentru a-L dobândi şi a se contopi cu EL fără vreo răsplată.
Munca interioară este posibilă numai în starea în care Creatorul se ascunde. Dacă i-am percepe măreţia cu uşurinţă, din acel moment am deveni sclavii Lui, fără vreo posibilitate de a alege, de a gândi sau de a dori în mod indepenent, fără exersarea cu adevărat a muncii interioare. Astfel, pe de o parte, Creatorul se ascunde pentru a-i permite omului să fie independent, iar pe de altă parte i se dezvăluie pentru a-l ajuta să se despartă de ego, al cărui prizonier este. Cele două stări alternează după nevoie, şi omul se simte, când doar pe sine şi forţele egoiste care îl stăpânesc, când descoperindu-L pe Creator, fiindu-i revelate forţele spirituale.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)