inapoi la CUPRINS link
Până să vorbim despre cum ne pot ajuta în viaţa de zi cu zi conceptele cabaliste, haideţi să vedem ce am învăţat până acum. Poate veţi fi surprinşi, dar deja ştiţi câte ceva despre Cabala. Ştiţi că Înţelepciunea Cabala a început acum 5000 de ani în Mesopotamia (Irak-ul de azi), atunci când oamenii au început să caute scopul vieţii lor. Acei oameni, conduşi de Avraam Patriarhul, au descoperit că motivul pentru care ne-am născut este de a primi ultima plăcere, de a deveni asemeni Creatorului. Când au descoperit aceasta, au construit grupuri de studiu şi au început să se răspândească în lume.
Acei primi cabalişti ne-au spus că noi suntem făcuţi din dorinţa de a primi plăcere, pe care au împărţit-o în cinci nivele – inanimat, vegetal, animal, vorbitor şi spiritual. Dorinţa de a primi este foarte importantă pentru că este motorul din spatele oricărei acţiuni a noastre în această lume. Cu alte cuvinte, întotdeauna încercăm să primim plăcere şi, pe măsură ce avem mai multă, cu atât ne dorim şi mai multă plăcere. Drept urmare, ne dezvoltăm şi ne schimbăm mereu.
Apoi, am învăţat că, Creaţia a fost formată printr-un proces cu patru faze, unde Rădăcina (0) este sinonimă cu Lumina şi Creatorul a creat dorinţa de a primi (1); apoi, dorinţa de a primi a vrut să dăruiască (2), apoi s-a decis să primească pentru a dărui (3) şi, în final, a vrut să mai primească încă o dată (4). Dar, de această dată a vrut să primească cunoaşterea despre cum să fi precum Creatorul, Dăruitorul.
După cele patru faze şi Rădăcina lor, dorinţa de a primi a fost împărţită în cinci lumi – Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira şi Assiya – şi un suflet, numit Adam ha Rishon. Adam ha Rishon s-a spart şi s-a materializat în lumea noastră. Cu alte cuvinte, toţi suntem, de fapt, un singur suflet, ale cărui părţi sunt conectate şi dependente una de cealaltă aşa cum sunt celulele în organism.
Dar, atunci când dorinţa de a primi cre;te, devenim mai ego-centrici şi nu mai simţim că am fost unul singur. Astăzi, nu ne simţim decât pe noi înşine şi chiar dacă relaţionăm cu alţii este doar pentru a primi plăcere prin ei.
Acest stadiu egoist se numeşte “sufletul spart al lui Adam ha Rishon” şi este datoria noastră, ca parte a acestui suflet, să-l corectăm. De fapt, nu trebuie să-l corectăm, dar trebuie să fim conştienţi că suntem “sparţi” şi vrem să ne corectăm. Când realizăm aceasta, începem să căutăm un drum pentru a scăpa din capcana acestei legi, capcana egoismului.
Căutând eliberarea de ego, ajungem la apariţia “punctului din inimă”, dorinţa pentru spiritualitate. “Punctul din inimă” este ca oricare dorinţă; creşte şi descreşte datorită influenţei mediului. Dacă dorim să creştem dorinţa pentru spiritualitate, trebuie să ne construim un mediu care promovează acest lucru. În această secţiune vom discuta despre ce trebuie făcut pentru a avea un mediu care să fie un suport spiritual în plan personal, social şi internaţional.
inapoi la CUPRINS link