inapoi la CUPRINS link
Cea mai întunecată parte a nopţii este chiar înaintea zorilor. În mod similar, autorii Cărţii Zohar au spus, acum 2000 de ani, că timpul cel mai întunecat al omenirii va fi chiar înaintea trezirii spirituale. Timp de secole, începând cu Ari, care a trăit în secolul al 16-lea, cabaliştii au scris că timpul la care face referire Cartea Zohar este sfârşitul secolului 20. Ei l-au numit “ultima generaţie”.
Ei nu insinuau că vom dispărea toţi în evenimente spectaculare, apocaliptice. În Cabala, o generaţie reprezintă un stadiu spiritual. Ultima generaţie este ultimul şi cel mai înalt stadiu care poate fi atins. Şi cabaliştii au spus că timpul în care trăim – începutul secolului 21 – este timpul când am putea vedea ascensiunea spirituală a acestei generaţii, ultimul stadiu al evoluţiei noastre.
Dar, tot cabaliştii au mai spus că, pentru a se produce această schimbare, trebuie să ne schimbăm modul de dezvoltare. Ei au spus că astăzi este necesară o evoluţie conştientă, voluntară, născută din libera noastră alegere de a evolua. La fel ca orice început, sau ca momentul naşterii, apariţia ultimei generaţii, generaţia liberei alegeri, nu este un proces uşor. Până de curând am evoluat la nivelul dorinţelor noastre cele mai de jos – încă prin vorbire – lăsând la o parte nivelul spiritual. Dar acum, Reshimot spiritual iese la suprafaţă în milioane de oameni, cerându-ne să îl realizăm.
Atunci când aceste Reshimot apar pentru prima oară în noi, încă nu avem metoda cea mai potrivită pentru a putea lucra cu ele. Ele sunt ca o nouă tehnologie pe care trebuie să învăţăm cum să o folosim. Astfel, în timp ce încă învăţăm, încercăm să înţelegem acest nou Reshimot prin modul nostru vechi de gândire, pentru că aceste căi ne-au ajutat să realizăm cel mai de jos nivel al Reshimot-ului nostru. Dar aceste căi nu sunt adecvate pentru a manipula noul Reshimot, de aceea eşuează în a-şi face treaba şi ne lasă “goi” şi frustraţi.
Când Reshimot-ul spiritual se exteriorizează într-o persoană, fără a avea o metodă care s-o satisfacă, apare frustrarea, apoi depresia, până când persoana învaţă cum să relaţioneze cu aceste noi dorinţe. Aceasta se întâmplă, de obicei, aplicând înţelepciunea Cabalei, care a apărut, în primul rând şi intenţionat pentru a face faţă Reshimot-ului spiritual, aşa cum am descris în Capitolul Unu.
Dacă, oricum, cineva nu poate găsi soluţia, acel cineva se poate afunda în alcoolism, în vicii de toate felurile şi alte metode de suprimare a noilor dorinţe, încercând să evite instalarea unei dureri incurabile.
La nivel personal, asemenea stadiu este foarte stresant, dar nu este o problemă într-atât de serioasă încât să destabilizeze structura socială. Cu toate acestea, când Reshimo spiritual apare în milioane de oameni în aproximativ acelaşi timp şi, în mod particular, când aceasta se întâmplă în mai multe ţări simultan, exista o criză globală în mâinile tale. Şi o criză globală necesită o soluţie globală.
Astăzi, nu este un secret că omenirea se află într-o criză globală. Depresia cunoaşte un avânt fără precedent în Statele Unite, dar tabloul nu este mai luminos nici în alte ţări dezvoltate. În 2001, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a raportat că “depresia este cauza principală a invalidităţii în Statele Unite şi în întreaga lume”.
O altă problemă majoră a societăţii moderne este frecvenţa alarmantă a abuzului de droguri. Drogurile au fost întotdeauna folosite, dar, în trecut, ele erau folosite, în primul rând, în medicină şi pentru ritualuri, în timp ce astăzi sunt folosite de la o vârstă tânără, în principal pentru a alina “golul” emoţional pe care îl simt atât de mulţi tineri. Şi, pentru că depresia ia avânt, la fel se întâmplă şi cu consumul de droguri şi cu crimele ce au loc din
cauza abuzului de droguri.
O altă faţă a crizei este poziţia unităţii familiei. Instituţia familiei era folosită ca imagine a stabilităţii, a ardorii şi a adăpostului, dar acest lucru nu mai este valabil. Conform Centrului Naţional pentru Statistici în Sănătate, la fiecare două cupluri care se căsătoresc, unul divorţează şi acest coeficient este similar în toate ţările vestice.
Mai mult, cuplurile nu mai trebuie să treacă printr-o criză majoră sau conflict de personalitate pentru a decide să divorţeze. Astăzi, chiar cupluri de 50, 60 de ani se separă, odată ce copiii lor părăsesc casa. Deoarece veniturile sunt sigure, nu le este teamă să înceapă o nouă viaţă, la vârsta la care, numai cu câţiva ani înainte, era inacceptabil să faci asemenea pas.
Avem chiar o expresie care ne orientează asupra acestui aspect dureros al crizei noastre sociale: ”sindromul cuibului gol”. Astăzi, în fond, oamenii divorţează pentru că, în momentul în care copiii lor părăsesc casa, nu mai există nimic care să-i ţină împreună, din moment ce nu mai există dragoste între ei.
De aceea, nu a fost nimic surprinzător să citesc aceste cuvinte în ediţia din 15 octombrie 2006 a ziarului The New York Times: ”Cuplurile căsătorite, al căror număr a scăzut în ultimele decenii, raportându-ne la familiile americane, au devenit în final o minoritate, conform analizei unui nou recensământ”.
În sfârşit, nu instabilitatea financiară ne separă, ci simplul fapt că oamenii nu se mai iubesc unii pe alţii, ci doar pe ei înşişi. Dar, dacă ne reamintim că am fost, în mod deliberat, creaţi egoişti învinge; cel puţin vom şti că nu vom găsi soluţia în noi înşine, ci în El.
Criza este unică, nu numai în universalitatea ei, ci şi în caracterul său multilateral. Aceasta o face mult mai cuprinzătoare şi mai dificil de a o manevra. Criza are loc în orice domeniu ocupaţional al oamenilor – personal, social, internaţional, în ştiinţă, medicină şi în mediu. De exemplu, până acum câţiva ani, “vremea” era un adăpost sigur unde nimeni nu trebuia să contribuie cu nimic. Astăzi, însă, ni se cere să avem cunoştinţe asupra atmosferei. Subiectele fierbinţi din zilele noastre sunt schimbările de climă, încălzirea globală, creşterea nivelului mărilor şi începutul unui nou sezon al uraganelor.
“Marele Dezgheţ” este ceea ce Geoffrey Lean de la The Independent (Independentul) denumeşte, în mod ironic, starea planetei, într-un articol, publicat pe internet în 20 noiembrie 2005. Iată titlul articolului lui Lean: “Marele Dezgheţ: va urma un dezastru global dacă se va topi calota de gheaţă a Groenlandei.” Şi subtitlu, ”Acum, oamenii de ştiinţă spun că dispare mult mai repede decât se aşteptau”.
Şi vremea nu este singurul dezastru care stă ascuns la orizont. În 22 iunie 2006, revista “Natura” a publicat un studiu al Universităţii din California care enunţa că Falia San Andreas este depăşită ca termen pentru “Cel Mare”. Conform lui Yuri Fialko de la Institutul Oceanografic al Universităţii California “falierea este un hazard seismic semnificativ şi a fost aranjată pentru alt cutremur mare”.
Şi, bineînţeles, dacă supravieţuim furtunilor, cutremurelor şi creşterii nivelului mărilor, întotdeauna există un Bin Laden în zonă, care să ne reamintească faptul că vieţile noastre pot fi semnificativ scurtate faţă de cât era planificat.
În final, sunt probleme legate de sănătate, care ne solicită atenţia: SIDA, gripa aviară, boala vacii nebune şi, desigur, problemele vechi care sunt pe recepţie: cancer, bolile cardiovasculare şi diabetul. Sunt mult mai multe cele pe care le putem menţiona, dar, probabil, până acum, am înţeles despre ce este vorba. De câtva timp, deşi unele dintre aceste probleme de sănătate nu sunt noi, sunt menţionate aici, deoarece se răspândesc
pe tot globul.
În concluzie: un vechi proverb chinezesc spune, ”Când vrei să blestemi pe cineva, spune-i: fie să trăieşti în vremuri interesante”. Vremurile noastre sunt, într-adevăr, interesante; dar, haideţi să nu considerăm asta un blestem. Este aşa cum a promis Cartea Zohar – întunericul dinaintea zorilor. Acum, haideţi să vorbim despre soluţie.
inapoi la CUPRINS link