inapoi la CUPRINS link
Nici o dorinţă, sau calitate, nu este un rău natural; modul de folosire o face astfel. Bătrânii cabalişti au spus : “Invidia, dorinţa de putere şi (goana după) onoare duce omul în afara lumii”, însemnând afară din lumea noastră şi înspre lumea spirituală.
Cum adică? Noi deja am văzut că invidia duce la competitivitate şi competitivitatea generează progresul. Dar, invidia are, de departe, urmări mai mari decât beneficiile tehnice sau spirituale. În “Introducere la Cartea Zohar”, Baal HaSulam scrie că oamenii îi pot simţi pe ceilalţi şi, de aceea, îşi doresc ceea ce au alţii. Ca rezultat, ei sunt plini de invidie şi îşi doresc tot ce au ceilalţi şi, cu cât au mai mult, cu atât se simt mai “goi”. În final, ei vor să devoreze întreaga lume.
Eventual, invidia ne face să nu ne simţim mai puţin decât Creatorul Însuşi. În acest punct, umorul Naturii ne joacă o farsă, încă o dată: Creatorul este o dorinţă de a dărui, altruism. Deşi, iniţial, nu suntem conştienţi de asta, dorind să fim precum Creatorul, suntem însetaţi să devenim altruişti. Astfel, prin invidie – calitatea cea mai perfidă şi dăunătoare a ego-ului – egoismul nostru se sinucide, aşa cum cancerul distruge organismul care îl găzduieşte, până când moare şi el, împreună cu gazda lui.
Încă o dată, putem să ne dăm seama de importanţa construirii unui mediu social corect. Dacă suntem forţaţi să fim geloşi , ar trebui, măcar să fim geloşi într-un mod constructiv (geloşi pe ceva care ne va duce spre corecţie).
Cabaliştii descriu egoismul în felul următor: Egoismul este ca un om cu o sabie care are în vârf o bomboană delicioasă, atrăgătoare, dar cu o poţiune otrăvitoare . Omul ştie că poţiunea este otrăvitoare, dar nu se poate abţine. El deschide gura, aduce vârful sabiei pe limbă şi înghite…
O societate dreaptă şi fericită nu poate avea încredere într-un sistem de reglaj cu circuit închis ca al egoismului. Putem încerca să frânăm egoismul prin autoritatea legii, dar aceasta va funcţiona până când circumstanţele vor impune, aşa cum am văzut în Germania – o democraţie până când, în mod democratic, a fost ales Adolf Hitler.
Putem, de asemenea, să direcţionăm egoismul în beneficiul societăţii, dar asta a fost deja încercat în Rusia comunistă şi a eşuat mizerabil.
Chiar şi America, ţara libertăţii, a oportunităţilor şi a capitalismului, a eşuat în a-şi face cetăţenii fericiţi. Conform New England Journal of Medicine, “Anual, mai mult de 46 milioane de americani cu vârsta între 15-54 ani, suferă de episoade depresive”. Şi în Archives of General Psychiatry se anunţă: “Folosirea antipsihoticelor în rândul copiilor şi adolescenţilor… a crescut de 5 ori, între 1993 şi 2002” aşa cum a fost publicat în New York
Times, în 6 iunie 2006.
În concluzie, atâta timp cât egoismul va deţine supremaţia, societatea va fi, întotdeauna, injustă şi îţi va dezamăgi proprii membrii, într-un fel sau altul. Eventual, toate societăţile bazate pe egoism se vor consuma împreună cu egoismul care le-a creat. Pentru beneficiul tuturor, trebuie să facem ca acest lucru să se întâmple cât mai repede şi cât mai uşor posibil.
inapoi la CUPRINS link