(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)
(dintr-un manuscris)
Și s-a întâmplat în zilele războiului, zilele înfricoșătorului carnagiu, că mă rugam, plângând amarnic toată noaptea. Și iată, în zori, mi se părea că toți oamenii din lume s-au adunat într-un grup în fața ochilor minții mele. Și un om plutea printre ei cu sabia deasupra capetelor lor, lovindu-le cu putere. Capetele s-au înălțat, iar cadavrele lor au căzut într-un bazin mare și s-au transformat într-o mare de oase.
Și o voce mi-a strigat: „Eu sunt Domnul D-zeu, care guvernează întreaga lume cu mare milă. Întinde mâna și apucă sabia, căci acum ți-am dat putere și tărie.” Atunci Duhul lui D-zeu m-a îmbrăcat, am ținut sabia, iar acel om a dispărut instantaneu. Când m-am uitat către locul lui, el dispăruse, iar sabia – în posesia mea, era în posesia mea.
Și Domnul mi-a zis: „Ieși din țara ta în țara cea plăcută, în țara sfinților părinți, unde te voi face un mare înțelept și toți înțelepții țării vor fi binecuvântați de tine, căci te-am ales ca înțelept drept în toată această generație, ca să vindeci suferința omenească cu o mântuire veșnică. Ia această sabie în mână și păzește-o cu inima și cu sufletul tău, căci este un semn între Mine și tine, că toate acele lucruri bune se vor întâmpla prin tine, căci până acum nu am avut un om atât de credincios ca tine ca să-i dau această sabie. Din acest motiv, făcătorii de rele au făcut ce au făcut, dar de acum înainte, fiecare sabotor care vede sabia Mea în mâna ta va dispărea imediat și va fi dezrădăcinat din țară”.
Mi-am ascuns fața, pentru că îmi era teamă să mă uit la Cel care îmi vorbea. Iar sabia, o sabie simplă, de fier, care a apărut în faţa imaginației mele ca un obiect distrugător oribil, s-a transformat în mâinile mele în scrisori strălucitoare ale Sfântului Nume Shaday, a căror lustră este plină de lumină, mulțumire și liniște pentru intreaga lume. Și mi-am spus: „Pot să dau tuturor locuitorilor lumii o picătură din puritatea acestei sabii, căci atunci vor ști că plăcerea Domnului este în țară.”
Mi-am ridicat ochii și iată că Domnul stătea deasupra mea și mi-a zis: „Eu sunt Domnul, D-zeul părinților tăi. Ridică-ți ochii din locul în care stai înaintea Mea și vezi întreaga realitate pe care am creat-o din absență, de sus și de jos împreună, de la însăși creația lor în desfășurarea realității prin evoluția lor continuă până la desăvârșirea lor, așa cum se cuvine lucrării mâinilor Mele prin care să fie glorificată.
Apoi am văzut și m-am bucurat de creația glorioasă și de tot ce este în ea, și de încântarea și plăcerea de care se bucură toți locuitorii pământului. Și am fost recunoscător Domnului.
Apoi, i-am spus Domnului: „Îți vom sluji cu emoţie și frică și vom fi veșnic recunoscători numelui Tău, căci din Tine nu iese nici rău, nici bine, ci o lungă succesiune de plăceri puse înaintea noastră de la început până la sfârșit. Fericiți sunt cei care pășesc în lumea Ta, pe care ai pregătit-o pentru ei, pentru plăcere, blândețe și abundență. Nu există viclenie sau obstacole în toate faptele Tale, de sus și de jos împreună.” Și am fost plin de o înțelepciune minunată și, peste toate, de înțelepciunea Providenței Sale absolute și private. Și astfel am dobândit înțelepciune zi de zi, timp de multe zile – o sută optzeci de zile.
În acele zile, am contemplat rugându-mă Domnului, spunând: „Iată, am fost plin de o înțelepciune mai mare decât toți predecesorii mei și nu este nimic în lume pe care să nu-l cunosc. Totuși, nu înțeleg niciun cuvânt din spusele profeților și ale înțelepților Domnului. De asemenea, nu înțeleg majoritatea numelor sfinte. Și m-am gândit – Domnul mi-a promis o asemenea înțelepciune și cunoaștere încât să devin un exemplu printre înțelepți și ființele create, totuși tot nu înțeleg spusele lor.”
Și înainte să chem, Creatorul a venit peste mine și a spus: „Iată, însă, că înțelepciunea și priceperea ta sunt mult mai mari decât toți înțelepții care au trăit pe pământ până acum. Ce Mi-ai cerut și nu ți-am dat? De ce te chinui să înțelegi cuvintele profeției, despre care știi cu siguranță că sunt rostite dintr-un grad inferior celui tău?” „Ai vrea să te cobor de la gradul tău, ca să poți înțelege cuvintele lor așa cum le înțeleg și ei?”
Am tăcut și am jubilat și nu am răspuns nimic. După aceea, L-am întrebat pe Domnul: „Până acum, nu am auzit nimic despre persistența cadavrului meu; toate beneficiile și destinele care mi-au venit sunt exclusiv spirituale și într-acolo țintesc toate. Ce se întâmplă dacă o boală sau o vătămare corporală îmi încurcă mintea și păcătuiesc înaintea Ta? Mă vei lepăda de la fața Ta și voi pierde toată această abundență sau mă vei pedepsi?”
Și Domnul mi-a jurat în Numele Său mare și teribil și în tronul Său veșnic că nu-Și va părăsi niciodată mila, pentru totdeauna. Fie că păcătuiesc sau nu, mila și sfințenia Lui nu se vor despărți niciodată de mine. Și am auzit și m-am bucurat. (Căci ți-ai atins deja scopul și ți-am iertat toate păcatele și această milă.)
Și după toate aceste zile, am ascultat cu atenție toate promisiunile și destinele pentru care am fost ales de Domnul; totuși, nu am găsit în ele nici satisfacție, nici cuvintele prin care să vorbesc locuitorilor acestei lumi și să-i conduc către voia lui Dumnezeu, așa cum mi-a spus El. Nu puteam păși printre oamenii care sunt vanitoși și Îl calomniază pe Domnul și creația Sa, în timp ce eram sătul și lăudam și mergeam vesel ca și cum i-aș fi batjocorit pe acei nenorociți.
Lucrurile m-au atins până în adâncul inimii și am hotărât că, orice s-ar întâmpla, chiar dacă cobor din gradul meu sublim, trebuie să mă rog din inimă Domnului să-mi acorde dobândirea și cunoașterea profeției și a înțelepciunii și cuvintele prin care să-i ajut pe oamenii părăsiți ai lumii, să-i ridic la același grad de înțelepciune și plăcere ca al meu. Deși știam că nu trebuie să-mi întristez spiritul, nu m-am putut abține și mi-am vărsat inima în rugăciune.
Dimineața, mi-am ridicat ochii și L-am văzut pe Locuitorul cerului râzând de mine și de cuvintele mele. El mi-a spus: „Ce vezi?” și am spus: „Văd doi oameni luptându-se – unul înțelept, perfect și puternic, celălalt mic și prost, ca un copil nou-născut. Iar celălalt, cel slab, mic și insipid, îl învinge pe cel puternic și perfect.” Și Creatorul mi-a spus: „Cel mic este destinat măreției.”
Și cel mic și-a deschis gura și mi-a spus niște cuvinte pe care nu le-am înțeles suficient, totuși am simțit în ele toate comorile de înțelepciune și profeție care există printre toți profeții adevărați, până când am știut că Domnul mi-a răspuns și mi-a arătat căi printre toți profeții și înțelepții Domnului.
Apoi Domnul mi-a spus: „Ridică-te și privește spre răsărit.” Mi-am ridicat ochii și am văzut că cel mic s-a ridicat imediat și s-a egalat pe sine și nivelul său cu nivelul celui mare, deși încă îi lipsea savoarea și rațiunea ca înainte. Și am fost nedumerit.
După aceea, Domnul mi-a vorbit despre o viziune, spunând: „Culcă-te pe partea dreaptă.” Și m-am întins pe pământ. Și El mi-a zis: „Ce vezi?” Și eu am răspuns: „Văd multe popoare și neamuri, care se ridică și cad, și fețele lor sunt diforme, ca de oameni.” Atunci Domnul mi-a zis: „Dacă vei putea da formă tuturor acestor neamuri și vei sufla în ele duh de viață, te voi aduce în țara pe care am jurat părinților tăi că ți-o voi da și toate planurile Mele se vor fi împlinit prin tine.”
(înapoi la pagina SCRIERI BAAL HASULAM Vol.1 / ESEURI – click)