Inapoi la pagina 1984 (ŞLAVEY HASULAM (TREPTELE SCĂRII) – link
Articolul Nr. 14, Tav-Shin-Mem-Dalet, 1984
„Totdeauna să vinzi tot ce ai și să o iei de soţie pe fiica unui discipol înțelept” (Psachim, 49). Asta înseamnă că ar trebui să vinzi toate bunurile pe care le-ai dobândit prin munca ta. Adică ar trebui să dai totul și să renunți la tot și, în schimb, să o iei pe fiica unui discipol înțelept.
Înseamnă că, dacă nu o iei pe fiica unui ucenic înțelept, întreaga muncă pe care ai depus-o toată viața în Tora și Miţvot (porunci) sunt incomplete fără asta. Numai dacă te căsătorești cu fiica unui ucenic înțelept, vei fi răsplătit cu completitudinea ta. Acesta este motivul pentru care înțelepții noștri au spus că ar trebui să vinzi tot ce ai, ceea ce înseamnă că merită să vindem totul pentru fiica unui discipol înțelept. Prin urmare, ar trebui să înțelegem sensul expresiei „fiica unui discipol înțelept”.
Baal HaSulam a spus că un discipol înțelept este unul care este un discipol al unui înțelept, în sensul că învață de la înțelept, apoi este considerat un discipol. Un înțelept este Creatorul, a cărui calitate este doar de a dărui. Unul care învață de la El calitatea dăruirii este numit „discipol înțelept”, deoarece învață de la El calitatea dăruirii.
Prin aceasta, vom înțelege ce au spus înțelepții noștri: „Totdeauna să vinzi tot ce ai și să o iei de soţie pe fiica unui discipol înțelept”. Adică ar trebui să daa toată munca pe care ai dspus-o în Tora și în muncă și, în schimb, să primeşti o posesie de dăruire.
Asta înseamnă că vei stabili în inima ta o natură nouă, în locul celei pe care o ai în mod natural – dorința de iubire de sine. Acum vei primi o a doua natură: dorința de a dărui. Adică fiecare gând, cuvânt și acțiune ale tale vor fi numai pentru a-I da Creatorului, deoarece acesta este omul întreg. Asta înseamnă că ar trebui să atingem doar acest grad, întrucât tot ceea ce trebuie să obținem sunt Kelim (vasele). Dar abundența, care este umplerea Kelim, provine de la Creator, căci mai mult decât vrea vițelul să sugă, vrea vaca să alăpteze. Prin urmare, tot ceea ce ne lipsește este puterea dăruirii.
Prin aceasta putem interpreta ceea ce este scris în Zohar (Pinhas, pct. 78, articolul 218), „Dacă Israel ar fi răsplătiţi, ei ar coborî ca un leu de foc pentru a mânca ofrandele. Dacă nu ar fi răsplătiți, ei ar veni acolo ca un câine de foc.” Se știe că leul implică Hesed (milă), care este dreapta carului(Merkava), „Dacă sunt răsplătiți”, unde a fi răsplătit înseamnă puritate, adică daruire. Apoi ni se arată un ochi pentru un ochi – anume că, de Sus, vine şi discernământul leului, în sensul în care calitatea de Hesed este extinsă către cei inferiori, iar abundența a fost copioasă pentru aceştia din urmă.
„Dacă nu sunt răsplătiți”, ceea ce înseamnă că nu s-au angajat în dăruire, ci doar în iubirea de sine, atunci ar fi extins de Sus discernământul câinelui. Un câine implică, așa cum este scris în Zohar referitor la versetul: „Lexivul are două fiice care urlă precum câinii, ne oferă bogăția acestei lumi și ne oferă bogăția lumii viitoare.” Cu alte cuvinte, două fiice care lătră ca niște câini: „Dați-ne bogăția acestei lumi și daţi-ne bogăția lumii viitoare”, adică numai despre primire și nu despre dăruire. De aceea, tot de Sus, ni se arată că nu putem dărui abundența către jos, iar acest lucru este numit „ochi pentru ochi”.
Rezultă că munca noastră trebuie să fie răsplătită doar cu Kelim (vase) potrivite pentru primirea abundenței, care sunt vase de dăruire. Prin urmare, o persoană ar trebui să-și concentreze toate eforturile pe un singur lucru, numit „vase de dăruire”. Aceasta ar trebui să fie singura recompensă pe care să-şi dorească să o obțină din Tora și Miţvot (porunci). Astfel va realiza Dvekut (contopirea) cu Creatorul, care constituie scopul omului: acela de a realiza Dvekut cu Creatorul.
Vedem, totodată, în cuvintele Zohar-ului că despre versetul: „Mila națiunilor este un păcat”, s-a spus „Tot binele pe care îl fac, îl fac pentru ei înșiși”. Aceasta însemnând că scopul lor, cu toată mila, adică faptele de dăruire pe care le fac, nu este Acela de a le dărui. Mai degrabă intenția lor este pentru ei înșiși, adică să primească o recompensă pentru asta. Altminteri, ei nu pot săvârși acte de dăruire.
Dar poporul lui Israel este capabil să efectueze acte de dăruire. Ar trebui să înțelegem de ce poporul Israel poate săvârși acte de dăruire și ar trebui să înțelegem, de asemenea, în conformitate cu ceea ce auzim de la oameni care au devenit religioși, care spun că înainte de a deveni religioși, ei erau mai capabili să efectueze acte de dăruire dar, după aceea, adică odată ce au devenit religioși, a devenit mai dificil pentru ei să săvârșească acte de dăruire.
Pentru a înțelege cele de mai sus, trebuie să ne amintim de faptul că un om este numit „ființă creată” doar prin faptul că există o voință de a primi în el, întrucât este numit „existență creată din absență”. Prin urmare, se dovedește că, prin natură, el este incapabil să săvârșească vreun act de dăruire fără să primească o recompensă în schimb.
Recompensa nu trebuie să fie aceea că primește ceva pentru efort. Mai degrabă, poate fi vorba de o anumită liniște pe care o primește. Adică, dacă se trezește în el o oarecare compasiune către un altul și conștiința lui nu-l lasă să se odihnească, până într-acolo încât trebuie să-l ajute pe celălalt, aceasta este considerată și răsplată. Nu, însă, făcând ceva pentru altul, pur și simplu pentru ca celălalt să se bucure, pentru ca apoi să-şi spună „Ce voi scoate din asta?”
Poporul lui Israel este, însă, capabil să obțină o a doua natură, prin puterea Torei și a Miţvot. Adică, în locul naturii cu care s-au născut – numai dorința de a primi – ei vor primi o a doua natură, în care acum lucrează numai pentru a dărui. Ei dobândesc acest lucru prin Tora și Miţvot, care i-au insuflat scântei de dăruire care îi aduc senzația de a dori să semene cu rădăcina lui. Dar fără Tora și Miţvot, omul nu poate ieși din propria sa natură, care este dorința de a primi numai pentru sine și nu poate efectua niciun act de dăruire fără recompensă.
Prin aceasta vom înțelege ce au întrebat despre cei care au devenit religioși și spun că, înainte de a fi devenit religioși, aveau mai multă putere în a săvârşi acte de dăruire. Mai târziu, însă, când au devenit religioși, ei simt că este mai greu pentru ei să facă acte de dăruire.
Ar trebui să răspundem la asta, așa cum este explicat în Introducere la Cartea Zohar (articolele 29-30), unde scrie că în momentul nașterii sale, voința sa de a primi este numai pentru corporalitate. Prin urmare, deși a căpătat deja o voință excesivă de a primi înainte de a împlini treisprezece ani, aceasta nu reprezintă încă sfârșitul creșterii voinței de a primi. Principala creștere a voinței de a primi apare doar în spiritualitate, întrucât de pildă, înainte de a fi împlinit treisprezece ani, dorința lui de a primi vrea să devoreze toată bogăţia și onoarea din această lume materială, care este revelată tuturor, care pentru el este o lume tranzitorie, accesibilă tuturor și percepută de toată lumea doar ca o umbră trecătoare.
Atunci, însă, când capătă voința excesivă, spirituală de a primi, vrea să devoreze pentru propria plăcere toată încântarea și bogăția lumii viitoare, veșnice, care este pentru el o posesie veșnică pentru toată eternitatea. Astfel, voința de a primi este completată doar cu dorința de a primi spiritualitate.
Rezultă că, înainte de a deveni religioși, aveau o voință corporală de a primi, care nu era încă atât de mare. De aceea au avut mai multă putere pentru a săvârşi acte de dăruire. Devenind însă religioși, dorinţa lor de a primi a crescut, în acelaşi timp, cu dorinţa de a primi întru spiritualitate, totul a devenit mai dificil, întrucât acum dorinţa de a primi are mai multă putere decât atunci când aveau doar o dorinţă de a primi corporală. Prin urmare, înainte de a deveni religioși, aveau o anumită putere pentru a săvârşi acte de dăruire. De îndată, însă, ce au devenit religioși, căpătând dorinţa spirituală de a primi, acum este mai dificil pentru ei să se angajeze în aspecte de dăruire.
De aceea, nu se poate spune că acum au devenit mai răi sau să tragem concluzia că religiosii sunt mai răi, deoarece le este mai dificil să îndeplinească acte de dăruire. Mai degrabă, dorinţa de a primi a crescut, astfel încât este mai dificil să o depășești. De pildă, înainte de a căpăta dorinţa spirituală de a primi, răul său era de treizeci la sută. După aceea, după ce a căpătat dorinţa spirituală de a primi, răul său a dobândit încă șaptezeci la sută. Prin urmare, acum are nevoie de puteri mai mari pentru a-l putea depăși.
Cu toate acestea, nu ar trebui să spunem că acum puterea lui s-a diminuat. Dimpotrivă, acum trebuie să găsească remediul pentru a învinge forţa malefică pe care a căpătat-o. Iar remediul pentru aceasta este să respecte Tora și Miţvot cu intenția ca lumina din ea să-l reformeze.
Prin urmare, rezultă că el a avansat și a obținut mai mult rău pentru a-l corecta. Dar fiecare început este dificil și de aceea acum crede că a devenit mai rău. Cu toate acestea, el ar trebui să știe că de fiecare dată i se dă mai mult rău de corectat până când este recompensat cu întreaga corecţie.
Inapoi la pagina 1984 (ŞLAVEY HASULAM (TREPTELE SCĂRII) – link