Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)
Am auzit în ajun de Șabat , 1 Sivan, 4 Iunie, 1943
Problema limitării presupune ca omul să îşi limiteze starea în care se află şi să nu dorească Gadlut (măreţie). Dimpotrivă, el vrea să rămână în starea actuală pentru totdeauna, iar aceasta se numeşte Dvekut Tmidit-Contopire eternă. Indiferent de măsura de Gadlut pe care o are, şi chiar dacă are cel mai mic Katnut (micime), atunci când străluceşte pentru totdeauna se consideră că i-a fost acordat Dvekut Tmidit .
Însă atunci când omul vrea mai mult Gadlut, aceasta se consideră lux. Înseamnă că „orice întristare va fi de prisos“, adică tristeţea vine la om pentru că îşi doreşte lux. Aceasta este semnificaţia faptului că atunci când Israel a venit să primească Tora, Moise a adus cu sine poporul la poalele muntelui, după cum este scris „şi ei au stat la poalele muntelui“.
Munte (Har) înseamnă gânduri (în ebraică: hirhurim). Moise i-a condus la sfârşitul gândului, al înţelegerii şi al raţiunii – cel mai de jos nivel care există. Abia atunci au fost de acord cu această stare, să pătrundă în ea fără nicio ezitare şi fără niciun gest, dar să rămână acolo ca şi când ar avea cel mai mare Gadlut, fiind fericiţi pentru asta, după cum este scris: „Serviţi-l pe Creator cu bucurie“. Este aşa, pentru că pe durata Gadlut este irelevant să spui că El le dă de lucru ca să fie în bucurie, deoarece în timpul stării de Gadlut bucuria vine singură. În schimb, munca în bucurie le este dată pentru perioada de Katnut, ca ei să se bucure, deşi simt Katnut. Iar asta este o muncă măreaţă.
Aceasta se numeşte partea principală a nivelului, nivel care este discernământul Katnut. Acest discernământ trebuie să fie permanent, iar Gadlut este doar un adaos. De asemenea, omul trebuie să tânjească după partea principală, nu după adaosuri.
Înapoi la pagina SHAMATI (am auzit) – (link)