A FĂPTUI DE DRAGUL CREATORULUI

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

Senzaţiile cele mai puternice le percepem cu toată fiinţa, şi nu doar printr-un anumit organ. Omul care-şi analizează senzaţiile şi dorinţele, poate judeca dacă inima şi raţiunea îi sunt identice. Pe măsura nepotrivirii acestora două – inima şi mintea – trupul manifestă o anumită împotrivire.

De exemplu se poate verifica, în timpul citirii rugăciunii din carte, dacă gândurile, senzaţiile, dorinţele, trupul, toate participă în deplin acord cu cele exprimate de gură, sau oare cuvintele sunt rostite în mod automat?

Trupul se opune dând o senzaţie de inconfort fizic, tocmai în acele părţi ale rugăciunii care sunt cele mai importante şi mai eficiente. Citirea în mod automat din cartea de rugăciuni, pentru a evita aceste senzaţii, duce la pierderea efectului caruia i-a fost menită rugăciunea.

Merită de verificat intenţia inimii, mesajul pe care doreşte omul să-l transmită Creatorului prin rugăciune. El este impresionat de vibraţiile inimii, ale raţiunii, a trupului, iar nu de vorbe mormăite de buze. Rugăciunea este munca inimii, în care inima este sincronizată cu cele rostite de gură.

Munca cu tot trupul duce la reacţia întregului trup, timp în care trupul se împotriveşte cu vehemenţă să se desprindă de egoism, până într-atât încât se împotriveşte să ceară ajutor de la Creator, acest fapt semnalând că tocmai această rugăciune este cea perfectă pentru salvarea din exilul spiritual.

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

error: Content is protected !!