(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

Senzaţia de nemulţumire resimţită de om în ziua de astăzi, derivă din pasiunea omului pentru starea de satisfacţie avută de el în trecut, sau din speranţa de a o avea în viitor. Conştiinţa marilor voluptăţi, trimise de Sus, neavute în momentul de faţă, l-ar face si mai nefericit pe om. Cât timp nu este conştient de plăcerile date de spiritualitate, el nu le simte lipsa. Din aceasta cauză, la începutul drumului, se recomandă accentuarea importanţei şi măreţiei Creatorului, a perceperii Creatorului.

Aceasta percepere, după ce va fi dobândită, va rămane imprimată în memorie, pe vecie, şi va trezi în om atracţia spre a o simţi iar şi iar.” „Precum căprioara însetată este dornică de a sorbi din izvoare, tot astfel sunt eu setos de Tine, Elokim”.

Dorinţa de a-L percepe pe Creator (Bore), se cheamă „a ridica Şhina din pulbere”. Ea se află în pulbere cand nu-L mai considerăm pe Creator ca măreţ, când importanţa Lui scade în ochii noştri, când ne aflăm în cădere spirituală. Şhina (Prezenţa Divină sau totalitatea sufletelor), se numeşte perceperea de catre noi a Creatorului. Pulberea este acea materie, aflată sub picioarele noastre, la baza lumii. Ceea ce nu este important, este egal cu pulberea, cu ţărâna.

Cand perceperea Creatorului se găseşte pe treapta cea mai de jos a preferinţelor noastre, Şhina este la pămant. Omul educat astfel încât să dea importanţă lumii noastre, nu poate preţui valorile lumii spirituale. Ştiinţa Cabala nu neagă deloc importanţa voluptăţilor din această lume, ci dimpotrivă, atestă că prin spiritualitate sunt dobândite plăceri infinit mai mari decât cele cunoscute în lumea materială. Dar, spiritualitatea nu este un răspuns pur şi simplu la nefericirea, la vidul resimţit de omenire. Ea este mult mai presus de această lume, iar de ea sunt legate experienţe plăcute, de mii de ori mai intense, care ne răsplătesc pentru dobândirea lumii în care Îl percepem pe Creatorului, lumea spiritualităţii.

Astfel, pentru a deveni o entitate independentă, omul trebuie să cerceteze şi să discearnă cât mai exact, care sunt motivele fiecăreia dintre acţiunile sale. Trebuie să reflecteze asupra factorilor care l-au influenţat prin educaţie, sau din partea anturajului, a societăţii, şi mai ales, ce dorinţe provin din esenţa sa proprie, unică şi independentă. Omul nu se poate forţa să dorească să-L încânte pe Creator, precum Creatorul îi dăruie plăcere, întrucât omul nu are în posesia sa nici urmă de Raţon LehaŞpa’a (dorinţa de a dărui).

Dar alegerea de a se lăsa atras în mrejele acestei aspiraţii spre unificarea cu El, se află în mâna omului. Atunci când omul aspiră cu adevărat către Creator, toate celelalte dorinţe îşi pierd importanţa – aceasta fiind şi unitatea de măsură a maturităţii şi valabilităţii acestei aspiraţii.

Inainte ca omul să-L descopere pe Creator, el se simte singur pe lume! Dar numai Creatorul este unic, Yehud. Noi suntem departe de El în ce priveşte dorinţa de a dărui, de a căuta să satisfacem pe toată lumea. Totuşi, altruismul acesta, aparţinând în mod exclusiv Creatorului, începe să picure in inima omului, din primul moment în care a trăit senzaţia Creatorului.

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)