(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
AHAP – PARTEA DIN SENZATIILE UNUI MEKUBAL CARE CONTINE O PARTE DIN GRADUL SPIRITUAL URMATOR
Senzaţiile spirituale ale unui Mekubal conţin o porţiune denumită AHaP. Ea menţine o parte din gradul spiritual la care urmează ca el să se înalţe. Această porţiune este golită de Lumină iar Mekubal-ul îi simte prea bine golul, pentru că nu primeşte Lumina de la nivelul superior pe care încă nu l-a dobândit. Cu toate că Cel Superior este plin de Lumină, inferiorul poate primi Lumina doar pe măsura însuşirilor sale. Dat fiind că nu este încă maturizat, în ce priveşte aceste însuşiri pentru a primi Lumina, prezentă în gradul superior lui, acel Mekubal nu o poate simţi.
Recunoaşterea „răului” înseamnă împăcarea cu prezenţa egoismului, paralel cu lupta pentru a ne elibera de acesta. Dată fiind faptul că Creatorul se ascunde, realitatea îl împinge pe omul obişnuit să alerge toată viaţa după bunuri, pentru a-şi egala semenii privind nivelul de viaţă acceptat de societate. Egoismul din care suntem plămădiţi, ne duce de nas, făcându-ne să-i executăm fiece pretenţie şi capriciu, ca nişte roboţi, altfel suferim, supunându-ne mereu acestui ego. Noi îl considerăm inseparabil de dorinţele şi de natura noastră, într-atât de adânc este el înfipt înăuntrul nostru.
Egoismul se găseşte în fiecare celulă a organismului nostru, şi el ne constrânge să ne interpretăm senzaţiile pe potriva cerinţelor sale, pe potriva folosului adus lui prin realizarea în practică a pretenţiilor sale.
Omului îi este greu să creadă că se poate elibera de influenţa egoismului în totalitatea lui, pentru a-l înlocui cu altruismul. Acest lucru i se pare de natură fantasmagorică, logic nerealizabilă. Conceperea realităţii din partea noastră nu se poate îndepărta prea mult de ceea ce ne dictează egoismul. De aceea ne este greu să vedem avantajul oferit de altruism, şi ne este greu să pătrundem logica gândirii altruiste. Drept rezultat, ne este greu să acceptăm potenţialul oferit de altruism întregii societăţi şi Universului în totalitatea lui. Recunoaşterea egoismului ca străin şi ca duşman interior, ar putea să ne ajute în conceperea unor puncte de vedere noi asupra condiţiei umane. Aceasta atitudine trebuie completată cu existenţa voinţei Creatorului. Acceptarea existenţei egoismului, în acelaşi timp cu lupta permanentă contra acestui factor care ne îndepărtează de altruismul atât de mult droit. se numeşte “recunoaşterea răului”.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)