DRUMUL SPRE CONTOPIREA CU CREATORUL
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Omul nu poate să conceapă însemnătatea iubirii absolute şi a altruismului. Aceste sentimente sunt opuse interesului personal, al egoismului, care constituie caracterul său înnăscut, şi care îi determină fiece mişcare. Altruismul, dorinţa de a dărui celorlalţi, este dată de Sus, şi doar puţini sunt cei aleşi spre a o cuprinde.
Atunci, dat fiind faptul că oricum altruismul e dat din ceruri, pentru ce oare trebuie să ne ostenim atât de mult, pană la epuizare, pentru a-l dobândi? Doar singur Creatorul este Cel care are puterea să transforme natura omului, înzestrându-l pe acesta cu însuşiri cu totul noi.
Răspunsul este: da, este absolut necesară munca grea „de jos”. Este nevoie de o rugăciune, care să fie expresia voinţei uriaşe din spatele ei, voinţă care nu s-ar ivi niciodată, fără să fie depuse aceste eforturi, care duc la recunoaşterea neputinţei omeneşti. Credinţa şi pregătirea omului, consolidate „de jos în sus”, pregătesc terenul pentru răspunsul dat de Creator, „de Sus”. Doar astfel este gata omul să accepte noile însuşiri care constituie împreună Neşama, Sufletul.
A ne lăsa dominaţi de împotrivirea ficărei celule din noi de a-şi schimba natura, de împotrivirea întregii fiinţe de a abdica în fata altruismului ce aparţine Creatorului, ne face să îngenunchem şi să ne rugăm să se petreacă un miracol. Din miezul disperării şi înfrângerii potenţialului uman, se întăreşte credinţa, Emunah, în atotputernicia Creatorului, care răspunde doar la implorarea venită din adâncul inimii, purtând-o spre altruism, adică spre dorinţa de a dărui celor dinafara lui – haZulat. În urma acestei metamorfoze, omul este mai apropiat de Creatorul său.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)