(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Obstacolele întâmpinate de om pe calea spirituală, au rolul să-l obişnuiască să meargă pe o linie a distanţării. Pe măsură ce omul înfruntă iar şi iar îndepărtarea de Creator, o dată cu recunoaşterea treptată a naturii sale egoiste, nu este niciun pericol ca acţiunile sale să fie influenţate în rău. Cunoaşterea dobândită îl linişteşte. Ştie că la urma urmei, nu este o stare nouă de cădere, ci e vorba de o stare prezentă permanent, dar de care el nu fost conştient. El ştie, că însăşi înţelegerea acestei stări asigură schimbarea.
Astfel omul trebuie să muncească fără întrerupere până ce grija pentru starea sa personală nu-l va mai obseda, şi toate gândurile şi dorinţele sale vor avea o singură intenţie, concentrându-se pe raporturile cu Creatorul. El trebuie să muncească până când întrebarea „cum arăt în ochii Creatorului?” va influenţa atât comportamentul său cât şi modul său de a gândi. Omul simte în sinea sa ceea ce doreşte Creatorul atunci când îndeplineşte toate recomandările Ştiinţei Cabala cu un singur scop înălţător, acela de a-L bucura pe Creator. Aceste acţiuni conduc la transformarea Cabalei într-un mijloc, un instrument, de apropiere de Creator.
Înainte de a ajunge la convingerea clară că el doreşte să îndeplinească dorinţa Creatorului, să ajungă la realizarea dorinţelor şi acţiunilor similare cu cele ale Creatorului, tot aşa ca şi celilalţi semeni ai săi, atât în dorinţe şi cât şi în fapte, omul nu are posibilitatea de a fi independent. Tot aşa este, insă, şi în situaţia în care decide să adopte cele ce i se par a fi gândurile şi faptele Creatorului. În ambele cazuri, omul nu-şi exercită liberul arbitru.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)