(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Cabala înseamnă a primi, a primi încântare de la Creator
Problema identităţii de a fi evreu (Yehudi) este complexă. Evreii şi neevreii (Yehudim ve Lo Yehudim) se ocupă cu această întrebare care a rămas fără un răspuns clar. Care este oare în Cabala însemnătatea acestor termeni: evreu, yehudi, Israel, fiu al lui Avraam, sunt termeni care descriu un popor, o naţionalitate, un grup etnic ?
Cabala împarte universul, Creaţia, în două părţi: prima parte fiind Creatorul, iar a doua parte este dorinţa de se încânta prin a fi aproape, în legatură cu Creatorul, dorinţă care şi ea a fost creată de Creator.
Această dorinţă este la fel ca toate celelalte dorinţe ale noastre, însă nu are „îmbrăcămintea” materială. Această dorinţă este cea de a se încânta prin a fi aproape de Creator, care este originea plăcerii infinite şi absolute. Această dorinţă deosebită se numeşte Neşama (suflet).
Cauza şi scopul Creaţiei a fost dorinţa Creatorului de a ne încânta pe noi, sufletele, Neşamot. În suflet există doar dorinţa de a avea plăcere prin Creator. Dorinţa Creatorului şi a Creaturii – sufletele – sunt realizate în momentul reunirii celor două. Apropierea şi reunirea celor două dorinţe sunt atinse prin crearea identităţii dintre calităţile omului şi ale Creatorului, sau „echivalarea dorinţelor” lor. Acest lucru nu este realizat prin apropierea fizică, ca in lumea aceasta. Cu cât mai mare a fost distanţa dintre ele, cu cât mai multe au fost greutăţile întampinate pe drum, cu atât mai mare este satisfacţia şi plăcerea obţinute prin reunirea celor Doi.
Creatorul poziţionează sufletul pe locul cel mai îndepărtat de El. Adică ascunde pe deplin faptul esenţei sale ca izvor al tuturor plăcerilor şi „introduce” sufletul în trup cu voinţa de a se încânta de tot ce i se găseşte la îndemană. Dacă omul dezvoltă întrînsul dorinţa de se reuni cu Creatorul , în ciuda ascunderii Creatorului, şi în ciuda dorinţelor sale, el va avea posibilitatea de a folosi tot ce îi stă împotrivă, ca motiv pentru creşterea dorinţei de reunire.
Acest lucru se referă la a primi încântare de la Creator. Cabala descrie acţiuni în lumea spirituală, prin mijlocirea cuvintelor şi a noţiunilor preluate din lumea aceasta.
În Hagada despre Pesah se povesteşte despre strămoşii noştri care adorau mulţi zei. La un moment dat Creatorul a ales pe unul dintre ei, pe Avraam, şi i-a poruncit să se despartă de familia lui şi să locuiască în alt loc. Locuitorii acestei regiuni l-au denumit Avram HaIvri – cel care” trece” – pentru că a venit de dincolo de fluviu, de aici, cuvantul Ivri. In conformitate cu Cabala, tot ce e scris în cartea Torei, are menirea de a-l conduce pe om spre scopul Creaţiei. Originea cuvântului Tora este: a „învăţa” (a se lumina); Cabala atribuie cuvintelor din Torah înţelesuri deosebite, simbolice. De exemplu, Bereşit, „la început”, Geneza, are înţelesul de început al muncii interioare, începutul drumului care te poartă către Creator.
Ceea ce se scrie în Torah ca Avot Şelanu – strămoşii, părinţii noştri – în Cabala înseamnă începutul, starea primordială a dorinţelor. A adora mulţi zei înseamnă a dori să extragem plăcere din viaţa materială, zeii fiind dorinţele, prezente la începutul drumului. După aceea Creatorul l-a ales pe Avraham – simbol al dorinţei de spiritualitate, al căutării Creatorului.
Avraam părăseşte familia după porunca lui Dumnezeu, ca să plece să stea în alt loc. Adică, pentru a-L percepe pe Creator, omul trebuie să aleagă din totalitatea dorinţelor sale pe aceea care îl conduce spre Creator, în timp ce se îndepărtează de celelalte dorinţe. Omul care este capabil să separe una dintre dorinţe, pentru a o urma cu fidelitate, şi prin ea să ajungă la a se reuni cu Creatorul, trece, de fapt, prin aceasta la o viaţă care aparţine sferei dorinţelor spirituale, denumită Ivri, şi care îl sublimează, îl purifică.
Omul care are ca scop să ajungă să se contopească cu Creatorul, se numeşte Yehudi, Yehud însemnând unificare. Unificare, chiar si atunci când omul nu a ajuns la menirea sa finală. Israel vine de la cuvintele Yaşar (direct) şi El (Creatorul) şi reprezintă pe cei ce vor să meargă pe un drum care conduce direct spre Divinitate, spre Creator. Acestea sunt interpretările, explicarea spirituală, a acestor termeni. O aprofundare a acestor semnificaţii necesită trecerea prin etapele înălţării spirituale, fiecare nume reprezentând o gradaţie pe treapta spirituală.
Cum va putea recunoaşte omul în ce stare se găseşte în creştere spirituală, adică dacă progresează, sau dacă stagnează?
Briya haOlam, „Facerea lumii”, Geneza, conţine atât Creaţia, cât şi Guvernarea ei, care determină existenţa lumii şi progresarea ei, în conformitate cu programul pregătit dinainte, înspre scopul fixat.
Au fost create două sisteme de Guvernare, pentru păstrarea liberului arbitru in tot ceea ce priveşte sferele de acţiune ale omului. Conform cu acest edificiu, orice forţă are o forţă opusă, paralelă. Astfel sunt create Lumile ABYA sublime, în paralel cu Lumile ABYA impure (Tmeim). Cu toate acestea, în lumea noastră, Lumea Asiya, nu se pot distinge forţele pozitive de cele negative. De asemenea nu există o distincţie clară între o persoană aflată în culmea dezvoltării spirituale şi cea care nu se interesează de loc de spiritualitate. Nici omului care studiază nu-i este posibil să distingă poziţia la care s-a înălţat sau dacă stă pe loc. El nu poate să descrie forţa care acţionează asupra sa clipă de clipă. Oare să fie aceasta o forţă pozitivă sau una negativă? El nu se caracterizează nici printr-o prea mare siguranţă de sine nici prin extaz, ci dimpotrivă.
Dar atunci, la începutul căii sale spirituale, cum poate afla omul, dacă înaintează corect sau nu, înspre scopul Creaţiei? Cum să se orienteze corect în lumea aceasta, dacă nu are un discernământ clar între bine şi rău, în ce priveşte acest drum? Cum poate afla dacă acţionează spre propria satisfacţie sau spre scopul Creaţiei?.
Tendinţa umanităţii întregi spre fericire, conduce la alegerea unor scopuri false, afirmaţie valabilă chiar şi pentru cei aflaţi la începutul unui drum corect pentru dezvoltarea spirituală. Nu există o reţetă pentru parcurgerea acestui drum. Oare Creatorul ne-a zămislit fără simţul orientării şi fără un ghid interior? Raţiunea noastră ne spune că nu se poate să fi fost creaţi cu un scop clar şi totodată să fim părăsiţi, slabi şi orbi. Într-adevăr: Creatorul nu ne-a lăsat fără direcţionare.
Există o metodă de a cerceta tot timpul corectitudinea drumului nostru: metoda întoarcerii către ajutorul Creatorului! Cei care nu vor să ceară ajutorul divinităţii şi folosesc numai propria lor minte egoistă drept busolă care să-i conducă, nu ajung la împlinirea scopului spiritual şi puterile le vor slăbi. Până la urmă se izbesc de “zid”, pentru că nu cer ajutorul Creatorului, ajutor care conduce la revelarea tabloului universului.
Dimpotrivă, cei care păşesc pe drumul lumilor ABYA sublime, au parte de „binecuvantarea” (Bracha) Creatorului şi dobândesc percepţia Universului şi înţelegerea ei, prin aceasta împlinind scopul spiritual suprem.
Acest examen este singurul posibil în lumea noastră, pentru că el ne arată direcţia corectă pe care să o alegem spre dobândirea finalului. Aceasta este verificarea unică care ne ajută să examinăm gândul şi dorinţa cele mai potrivite, din noianul de idei şi dorinţe care ajung la noi din lumea Asyia cea sublimă şi din lumea Asyia cea impură.
Întrebuinţarea sau nu, a acestui test, conţine marea diferenţă dintre a merge corect sau a ne pierde calea. Primul care merge corect primeşte binecuvantarea Creatorului prin faptul că Creatorul se revelează şi se apropie de om.
Atunci când omul îşi dă seama că misterele Cabalei nu i se revelează, el trebuie să accepte faptul că se află pe un drum incorect; acest lucru se poate întâmpla chiar dacă este un entuziast. Dar el greşeşte prin convingerea falsă, că ar fi deja în lumea spirituală. Acesta este destinul acelora care se ocupă de Cabala ca nişte amatori, ca şi destinul altora care se îndreaptă spre diverse filosofii.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)