(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Pentru începători, cel mai important lucru este acela de a-şi repeta iar şi iar, că orice i s-ar întampla, absolut totul, provine de la Creator. Este obligatoriu să-şi amintească încontinuu că orice gând şi dorinţă, chiar şi cele mai josnice, îi sunt trimise de Creator pentru a se confrunta cu ele, a le învinge şi a se menţine în legătură cu Creatorul, cu toate greutăţile întâmpinate.
Aceste idei îl întăresc pe om în credinţa sa, atât în Guvernarea Creatorului, cât şi în forţele trimise de El, inclusiv gândurile, cărora trebuie să li se împotrivească. Astfel îşi consolidează siguranţa în existenţa Providenţei Divine, credinţa devenindu-i permanentă, stabilă.
Cu cât creşte în sinea sa credinţa nestrămutată că în tot se află Creatorul, cu atât devine mai convins de prezenţa Creatorului în om, anume că El se „îmbracă” în om, astfel hotărând ce va gândi şi ce va dori omul; astfel îi va creşte convingerea că omul însuşi este o parte din Creator. Omul trebuie să-şi dea seama că este necesară chiar senzaţia de înstrăinare de Creator; prin ea şi cu ajutorul acestei senzaţii va avea capacitatea de a-l percepe pe Creator.
Aceste două senzaţii se numesc Ohr ve Kli, adică Lumină şi vas. Vas se numeşte dorinţa de a-L percepe pe Creator. Lumina este înveşmântarea Creatorului în dorinţa omului de a-L cunoaşte, prin pătrunderea Luminii în VAS.
Dorinţa se naşte etapă după etapă, prin efectul gândului şi a dorinţelor care îi distrag atenţia, deranjându-l; prin distragerea atenţiei de la gândul privindu-L pe Creator şi unicitatea Lui, este nevoit să-şi consolideze forţele credinţei, pentru păstrarea ideilor focalizate asupra Creatorului, în ciuda întreruperilor. Lumina reprezintă răspunsul la dorinţa omului de a-L sesiza pe Creator. Creatorul însuşi se îmbracă în această pasiune a omului, Lumina pătrunzând în Vas.
Gândurile banale, triviale, ale acestei lumi, presează înspre înălţarea spirituală, şi viceversa, până la Gmar Tikun, adică Rectificarea finală. Procesul creşterii spirituale are loc într-o anumită secvenţialitate. Dorinţele către spiritualitate, către senzaţia Creatorului sunt trezite de Lumină. Întâlnirea cu Lumina provoacă, trezeşte reacţii şi vibraţii care dau senzaţia de perfecţiune, de veşnicie. Creşterea spirituală nu este continuă şi liniară, ci este construită prin secvenţe de înaintare şi regres care se succed în mod alternat, până la Gmar Tikun – Rectificarea finală. Astfel, după contactul cu Lumina şi trezirea dorinţelor spirituale, omul este din nou atras spre alte tărâmuri, ţinuturi, „gânduri străine”. Sub stăpânirea „altor gânduri”, omul cade iarăşi în gradul precedent, fiind preocupat de probleme triviale, dorinţele obişnuite, Holin.
După un timp, se satură de aceste ocupaţii banale, meschine, este supărat pe sine, sau chiar pe Creator care i-a trimis astfel de ocupaţii, care l-au deturnat de pe calea spiritualităţii.
Regretul sincer, autentic, din adâncul inimii, de a se fi îndepărtat spiritual, i-L readuce pe Creator, răsfrângând asupra lui lumina şi apropiindu-l. Omul trăieşte din nou sentimentul înălţării spirituale, cu senzaţia perfecţiunii, eternităţii, plenitudinii absolute. De această dată, este gata să renunţe la tot ce are, numai pentru a rămâne permanent în acest moment minunat, pentru a evita o nouă pierdere.
În aceasta nouă stare în creşterea spirituală, omul se simte sigur, apărat, îşi simte sufletul făcând parte din Creatorul etern, ştiind că nu poate fi ameninţat de nimeni şi de nimic, nici chiar de propriul egoism.
El acceptă Guvernarea Divină cu absolută dăruire de sine şi îndreptăţeşte toate acţiunile Creatorului faţă de toate sufletele. Renunţă la tot ce-i spune raţiunea pământească, pentru a-L urma pe Creator, prin „ credinţa deasupra raţiunii”, Emuna lema’ala me haDa’at. Toate aceste sentimente rezultă din revărsarea Luminii Creatorului asupra omului, (în om, în vas), Lumina cucerindu-l cu totul.
Omul, gata în a-L sluji, este fericit să aibă ocazia de a I se dărui Creatorului cu totul. Dar, după un timp, reapar în om „gânduri străine”… şi reîncepe succesiunea de stări: cădere – înălţare, care alternează, iar şi iar, repetându-se până la Gmar Tikun – Rectificarea finală, sau primirea permanentă a Luminii din partea Creatorului.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)